Conviction for abusive conduct quashed and remanded for re-sentencing; rest of judgment maintained.

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2024

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 301/A din data de 13 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 271 din 14 decembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Topliţa în dosarul nr. x/2020, cu privire la inculpatul A., s-au dispus următoarele:

Încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., cu privire la săvârşirea infracţiunii de ultraj, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. (rap. la art. 193 alin. (1) C. pen.) (în dauna persoanei vătămate B.).

Condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) C. pen. (rap. la art. 193 alin. (2) C. pen.) (persoana vătămată C.), respectiv 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatului, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat sporul fix şi obligatoriu de o lună închisoare, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă, rezultanta fiind de 1 an şi o lună închisoare.

În baza art. 91 şi art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi o lună închisoare, pe un termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art. 92 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen., respectiv: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Harghita la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 92 alin. (3) şi art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Harghita sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria Topliţa sau Spitalul municipal Topliţa, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, instituţia şi tipul de activitate urmând a fi stabilite de serviciul de probaţiune, raportat la pregătirea profesională a acestuia (studii superioare, inginer de profesie).

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să comunice datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. Serviciului de Probaţiune Harghita.

În baza art. 94 alin. (2) C. pen., s-a stabilit ca supravegherea executării obligaţiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) şi de) art. 93 alin. (3) C. pen. să se realizeze de către Serviciul de Probaţiune Harghita.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 96 C. pen., respectiv nerespectarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse, precum şi săvârşirea unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea suspendării şi executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 19 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1), art. 1357 şi art. 1381 C. civ. a fost admisă în parte constituirea de parte civilă formulată de partea civilă B. şi a fost obligat inculpatul A. la plata către acesta a sumei de 1.000 RON cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 19 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1), art. 1357 şi art. 1381 C. civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C., şi a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 4.000 RON iar inculpatul D. la plata sumei de 1.000 RON către partea civilă, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 398 C. proc. pen. şi art. 276 alin. (2), au fost obligaţi inculpaţii A. şi D., în solidar, la plata către partea civilă C. a sumei de 5.820 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A. la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, respectiv pe inculpatul D. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinţei penale nr. 271 din 14 decembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Topliţa în dosarul nr. x/2020, au declarat apel inculpaţii A. şi D..

Prin decizia penală nr. 301/A din 13 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse apelurile declarate de apelanţii - inculpaţi A. şi D. şi apelantul - parte civilă C. împotriva sentinţei penale nr. 271 din 14 decembrie 2023 a Judecătoriei Topliţa şi, în consecinţă, a fost menţinută hotărârea atacată.

La data de 15 iulie 2024, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 301/A din 13 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, invocând în drept dispoziţiile art. 438 pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurentul a susţinut că, prin rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita a fost trimis in judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) C. pen. iar instanţa l-a condamnat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de "purtare abuzivă", prev. de art. 296 alin. (1) C. pen. (rap. la art. 193 alin. (2) C. pen.).

În acest context, a susţinut că, în conformitate cu art. 296 alin. (1) C. pen. întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

În atare condiţii, având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) C. pen. a fost de l (un) an închisoare, a arătat că a fost aplicată o pedeapsă cu o durată superioară limitelor prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a apreciat că soluţia care se impune în cauză este de admitere a recursului în casaţie, de casare a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a transmis la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului în casaţie ca inadmisibil.

Referitor la cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. invocat de inculpat, respectiv faptul că au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Parchetul a susţinut că, în cuprinsul considerentelor hotărârii atacate, s-a menţionat în mod expres că inculpatul A. urma să fie condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 296 alin. (2) C. pen. rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., prin raportare la limitele de pedeapsă (de la 9 luni la 6 ani şi 8 luni).

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., prin încheierea din data de 16 octombrie 2024, Înalta Curte a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., astfel că, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia doar cu privire la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

*

Examinând recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 301/A din data de 13 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. şi în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:

Prin intermediul recursului în casaţie, cale extraordinară de atac a cărei soluţionare este dată numai în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În cauză, recursul în casaţie urmează a fi examinat din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., astfel cum a fost decelat prin încheierea asupra admisibilităţii în principiu din data de 16 octombrie 2024.

Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel şi prin raportare la principiile ce au influenţă asupra tratamentului sancţionator, inclusiv cel referitor la non reformatio in pejus.

Astfel, pornind de la scopul recursului în casaţie reglementat de dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., se constată că, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se analizează legalitatea pedepsei sub aspectul felului şi limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor prevăzute de lege sau stabilite în condiţiile legii.

Delimitând sfera de aplicare a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a stabilit că el este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală. Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele speţei, se observă că instanţa ordinară de control judiciar prin decizia penală nr. 301/A din 13 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de apelanţii - inculpaţi A. şi D. şi apelantul - parte civilă C. împotriva sentinţei penale nr. 271 din 14 decembrie 2023 a Judecătoriei Topliţa şi, în consecinţă, a menţinut hotărârea atacată, hotărâre prin care, s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) C. pen. (rap. la art. 193 alin. (2) C. pen.) (persoana vătămată C.).

Modalitatea de stabilire a pedepsei de către prima instanţă, în sensul aplicării unei pedepse de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) C. pen. (rap. la art. 193 alin. (2) C. pen.), are semnificaţia juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât limitele de pedeapsă prevăzute de lege în ceea ce priveşte infracţiunea reţinută de prima instanţă în sarcina inculpatului, respectiv art. 296 alin. (1) C. pen. sunt închisoarea între o lună la 6 luni sau amenda, astfel încât pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului este, în mod evident, în afara limitelor prevăzute de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond (soluţie menţinută în apel) a făcut o greşită aplicare a legii în sensul aplicării unei pedepse superioare limitei legale prevăzute pentru infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (1) C. pen., având în vedere că, potrivit acestor dispoziţii legale, infracţiunea de purtare abuzivă în forma de bază prevăzută de alin. (1) se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la 6 luni sau amenda.

Este adevărat că instanţa de fond a făcut trimitere la dispoziţiile art. 193 alin. (2) C. pen., însă, condamnarea inculpatului A. s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 296 alin. (1) C. pen., menţionate în mod expres în cuprinsul dispozitivului hotărârii de condamnare.

În consecinţă, Înalta Curte consideră că unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se realiza o analiză concretă, bazată pe întregul sistem de individualizare judiciară a unei sancţiuni, analiză ce se impune a fi efectuată în cadrul unei căi ordinare de atac, iar nu în calea de atac a recursului în casaţie, limitată, aşa cum s-a menţionat anterior, doar la probleme de drept.

Raportat la cazul de casare incident - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. şi la dispoziţiile art. 449 alin. (4) C. proc. pen., cauza va fi trimisă spre rejudecare la instanţa de apel numai cu privire la infracţiunea de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 301/A din data de 13 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020 şi, în consecinţă, va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureş, numai cu privire la infracţiunea de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei mai sus-menţionate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 301/A din data de 13 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureş, numai cu privire la infracţiunea de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei mai sus-menţionate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2024.