Jurisdictional conflict resolved: Beiuș Court competent for provisional medical internment upkeep after prosecution dismissal.

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024

Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 475/22.08.2024, pronunţată de Judecătoria Beiuş, în dosar nr. x/2024, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a Judecătoriei Beiuş, invocată de instanţă din oficiu.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 572 C. proc. pen. s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind menţinerea/încetarea/înlocuirea măsurii de siguranţă a internării medicale cu măsura de siguranţă prev. de art. 109 C. pen., formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Beiuş privind pe intimatul A., în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă Ştei, în favoarea Judecătoriei Zalău.

Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a reţinut faptul că dispoziţiile art. 571 C. proc. pen. sunt aplicabile doar în cazul în care măsura de siguranţă a fost confirmată sau menţinută de judecătorul de cameră preliminară sau instanţa judecată. În motivarea acestui argument, instanţa a constat că măsura de siguranţă a internării medicale, luată de judecătorul de drepturi şi libertăţi prin încheierea nr. 15/A/20214, pronunţată în data de 20.02.2014 de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Zalău, nu a fost confirmată sau menţinută printr-o hotărâre de judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, astfel încât această măsură nu şi-a pierdut caracterul provizoriu.

De asemenea, a mai reţinut că în situaţia concretă din prezentul dosar nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 569 şi următoarele din C. proc. pen., întrucât aceste garanţii conferite de lege privesc o măsură de siguranţă cu caracter definitiv, iar nu provizoriu, astfel încât verificarea măsurii internării medicale provizorii trebuie să fie realizată de judecătorul de drepturi şi libertăţi care a luat măsura, nu de instanţa de judecată.

Prin încheierea penală nr. 65/A din data de 20 noiembrie 2024, Judecătoria Zalău a admis excepţia de necompetenţă funcţională a judecătorului de drepturi şi libertăţi şi excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Zalău, invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 569 alin. (3) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuş.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a constatat conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Judecătoria Zalău a reţinut că măsura de siguranţă a internării medicale provizorii s-a luat faţă de intimat în cursul urmăririi penale prin încheierea penală nr. 15/A pronunţată în data de 20.02.2014 în dosar nr. x/2014 de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Zalău.

Potrivit dispoziţiilor art. 245 (1) C. proc. pen., "Judecătorul de drepturi şi libertăţi, pe durata urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului, dacă se află în situaţia prevăzută de art. 109 alin. (1) din C. pen.."

Măsura de siguranţă a internării medicale provizorii poate înceta ca urmare a însănătoşirii suspectului sau inculpatului ori ca urmare a ameliorării stării sale de sănătate (astfel cum rezultă din art. 248 alin. (11) C. proc. pen., acesta fiind singurul caz de încetare), ori poate fi transformată într-o măsură de siguranţă care să fiinţeze şi după finalizarea procesului penal.

A mai reţinut că dispoziţiile art. 571 C. proc. pen. sunt aplicabile doar în cazul în care măsura de siguranţă a fost confirmată sau menţinută de judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa de judecată.

Judecătoria Zalău a menţionat că în situaţia concretă din prezentul dosar nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 569 şi urm. din C. proc. pen., întrucât aceste garanţii conferite de lege privesc o măsura de siguranţă cu caracter definitiv şi nu provizoriu, astfel cum rezultă în mod evident din conţinutul normei legale.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Beiuş, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

Prioritar, Înalta Curte menţionează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă îl reprezintă cererea formulată de Biroul Executări Penale din Cadrul Judecătoriei Beiuş de menţinerea/înlocuirea sau încetarea măsurii internării medicale (art. 571 C. proc. pen.).

În cauză, se constată că deşi măsura a fost luată de judecătorul de drepturi şi libertăţi în faza de urmărire penală prin încheierea nr. 15/A/2014 a Judecătoriei Zalău, la momentul sesizării Judecătoriei Beiuş din data de 30.05.2024 nu mai subzista faza de urmărire penală care s-a finalizat cu scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.), conform menţiunilor din încheierea nr. 15/A din 20 februarie 2014, astfel încât procurorul de caz s-a dezinvestit de cauză şi implicit nu se mai poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 248 alin. (10) C. proc. pen. care ar atrage competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Zalău, în cauză fiind aplicabile normele de drept comun în materie prev. de art. 569-572 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 572 din C. proc. pen. " (1) În cazul în care măsura obligării la tratament medical sau a internării medicale a fost luată în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, punerea în executare se face de către judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de instanţa de judecată care a luat această măsură. (2) Dispoziţiile prevăzute la art. 566 - 571 se aplică în mod corespunzător."

În situaţia concretă din cauză, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că în lipsa unei urmăriri penale pendinte nu mai poate analiza oportunitatea acestei măsuri de siguranţă, fiind necesar ca instanţa să verifice, potrivit dispoziţiilor art. 569 alin. (3) C. proc. pen., în ce măsură internarea medicală a intimatului mai este necesară, cât timp ulterior emiterii unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală (clasare) pentru existenţa unei cauze de neimputabilitate s-ar fi putut propune exclusiv luarea unei măsuri de siguranţă (definitivă, iar nu cu caracter provizoriu).

Prin urmare, competenţa instanţei de a soluţiona cererea de ridicare a măsurii internării medicale revine, în această situaţie, judecătoriei în a cărei circumscripţie se găseşte unitatea sanitară, în temeiul art. 570 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 571 alin. (3) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimatul A. în favoarea Judecătoriei Beiuş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimatul A. în favoarea Judecătoriei Beiuş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2024.