Precautionary seizure of assets for fiscal damages after criminal statute of limitations bars conviction

Şedinţa publică din data de 07 mai 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 2/A din data de 18 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 2502 C. proc. pen. raportat la art. 2501 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse în cauză.

S-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse în cauză faţă de inculpaţii A., B. şi C. prin sentinţa penală nr. 16/1.02.2024 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2022.

S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C. de ridicare a măsurii sechestrului asigurator.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că măsurile asiguratorii au fost instituite prin sentinţa penală nr. 16/1.02.2024 a Tribunalului Mureş, numai după analizarea şi constatarea întrunirii condiţiilor răspunderii civile delictuale a inculpaţilor A., B. şi C. faţă de partea civilă ANAF-DGRFP, la solicitarea părţii civile.

De asemenea, s-au instituit măsuri asigurătorii strict până la concurenţa sumei pe care inculpaţii trebuie să o achite părţii civile, fiind respectat un raport rezonabil de proporţionalitate. Curtea a mai notat faptul că măsurile asigurătorii au grevat patrimoniul inculpaţilor de aproximativ două luni, astfel că este îndeplinită şi condiţia termenului rezonabil impus de jurisprudenţa instanţei de contencios european.

În cauză nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurilor asigurătorii, iar inculpaţii nu au indicat aspecte noi, esenţiale, care să justifice la acest moment procesual ridicarea acestor măsuri. Prezenta cauză este în curs de soluţionare în apel, iar durata de soluţionare a acesteia nu a depăşit un termen rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei. Aşadar, nu se pune problema lipsei de proporţionalitate ori necesitate a măsurilor asigurătorii cu scopul urmărit.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 2502 C. proc. pen. raportat la art. 2501 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse în cauză asupra bunurilor inculpaţilor A., B. şi C..

În ceea ce priveşte cererea de ridicare a măsurii sechestrului asigurator formulată de inculpatul C., Curtea a constatat că argumentele avansate de inculpat pentru susţinerea cererii vizează lipsa probelor care să susţină temeinicia pretenţiilor civile formulate de ANAF-DGRFP. Or, aceste argumente pot fi valorificate cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, inculpatul tinzând la respingerea, ca nefondate, a pretenţiilor formulate de partea civilă. Curtea a reamintit faptul că, pentru luarea măsurii sechestrului asigurător este necesar să existe un proces penal în curs, indiferent de stadiul în care se află, iar o asemenea bază factuală nu trebuie să se ridice la gradul de claritate şi de precizie pe care îl reclamă o hotărâre de condamnare. Or, în prezenta cauză, înainte de dispunerea sechestrului asigurator, Tribunalul Mureş a analizat în detaliu probele existente la dosarul cauzei, precum şi argumentele părţilor şi a constatat întrunirea condiţiilor răspunderii civile a inculpatului C.. În cursul cercetării judecătoreşti în apel se pot administra la solicitarea inculpatului probe noi, iar constatările instanţei de prim grad pot fi reevaluate prin prisma materialului probator nou administrat. Până în acest moment însă nu există elemente care să conducă la concluzia modificării temeiurilor care au stat la baza luării măsurilor asigurătorii.

Împotriva încheierii penale nr. 2/A din data de 18 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022 au formulat contestaţie inculpaţii B. şi C..

Concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public au fost redate pe larg în partea introductivă a prezentei încheieri, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestaţiile formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului sau părţii responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Totodată, potrivit art. 53 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului, părţii responsabile civilmente sau a altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune ori a confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Totodată, aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Analizând temeinicia şi legalitatea măsurilor asigurătorii, potrivit art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte constatată că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestora.

Se constată că, prin sentinţa penală nr. 16/1.02.2024 pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosarul nr. x/2022, s-a dispus:

1. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f), teza a II-a din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 5 C. pen., ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

2. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f), teza a II-a din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (2 acte materiale), faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5 din Noul C. pen., ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

3. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f), teza a II-a din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (3 acte materiale), faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5 din Noul C. pen., ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

4. În baza art. 25 alin. (1), raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă a părţii civile Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Braşov - A.J.F.P. Mureş, şi au fost obligaţi inculpaţii C., B. şi A. la plata următoarelor sume cu titlu de daune materiale după cum urmează:

i. Pe inculpatul A. la plata sumei de 26.250 RON (reprezentând prejudiciu nerecuperat), 97.622 RON (accesorii calculate până la data de 14.04.2022) precum şi la achitarea accesoriilor aferente debitului până la stingerea efectivă a sumei datorate, în relaţia cu S.C. D. S.R.L., ii. Pe inculpatul C. la plata sumei de 19356 RON (reprezentând prejudiciu nerecuperat) şi la plata accesoriilor aferente debitului calculate din luna decembrie 2010 până la stingerea efectivă a sumei datorate, în relaţia cu S.C. E. S.R.L., iii. Pe inculpatul B. la plata sumei de 57.210 RON (reprezentând prejudiciu nerecuperat) şi la plata accesoriilor aferente debitului calculate din luna noiembrie 2010 până la stingerea efectivă a sumei datorate, în relaţia cu S.C. F. S.R.L.

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 250 şi urm. C. proc. pen. şi Decizia RIL nr. 19/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis cererea formulată de către partea civilă Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Braşov - A.J.F.P. Mureş şi s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaţilor C., B. şi A. până la concurenţa sumelor la plata cărora au fost obligaţi în paragraful anterior.

S-a dispus aducerea la îndeplinirea măsurilor asigurătorii de către organele fiscale ale Statului Român.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 144 din 25.11.2022 a Tribunalului Mureş, definitivă prin decizia penală nr. 322/A/24.05.2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2021, numitul G., a fost obligat la plata unor sume după cum urmează:

1. - 19.356 RON (reprezentând prejudiciul nerecuperat referitor la S.C. E. S.R.L.) şi accesorii aferente acestei sume de mai sus până la data stingerii efective a sumelor datorate,

2. - 26.250 RON (reprezentând prejudiciul parţial nerecuperat referitor la S.C. F. S.R.L.) şi accesorii aferente acestei sume de mai sus până la data stingerii efective a sumelor datorate;

3. - 57.210 RON (reprezentând prejudiciul nerecuperat referitor la S.C. D. S.R.L.) şi accesorii aferente acestei sume de mai sus până la data stingerii efective a sumelor datorate.

S-a constatat caracterul răspunderii solidare între inculpaţii C., B. şi A. şi numitul G. şi dispune ca prejudiciile să fie recuperate în mod unitar.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 144 din 25.11.2022 a Tribunalului Mureş, definitivă prin decizia penală nr. 322/A/24.05.2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2021, în baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus, printre altele, desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri:

- factura fiscală, provenind de la S.C. H. S.R.L., emisă către S.C. E. S.R.L.;

- 2 facturi fiscale provenind de la S.C. H. S.R.L., emise către S.C. F. S.R.L.;

- 3 facturi fiscale provenind de la S.C. H. S.R.L., emise către S.C. D. S.R.L.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiunile presupus a fi comise.

În ceea ce priveşte durata măsurilor asigurătorii, Înalta Curte apreciază că nu s-a depăşit o durată rezonabilă, măsurile fiind instituite prin sentinţa penală nr. 16 din 01.02.2024 pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosarul nr. x/2022. De altfel, măsura are un caracter temporar de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât să poată fi asigurat scopul pentru care măsura a fost dispusă şi nu echivalează cu pierderea dreptului de proprietate al acestuia asupra bunurilor sechestrate, fiind astfel legală, nefiind disproporţionată.

În acelaşi timp, Curtea Constituţională a reţinut că instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu şi preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârşirea unei infracţiuni nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie a proprietarului sau a posesorului acestora, prezumţie care subzistă până la constatarea vinovăţiei acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă (Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 4 aprilie 2016).

De altfel, Curtea Constituţională în paragraful 23 din Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 276 din 12 aprilie 2016, a reţinut că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea unor bunuri mobile şi imobile prin instituirea unui sechestru. Ca efect al instituirii sechestrului, proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini, măsura afectând, aşadar, atributul dispoziţiei juridice şi materiale, pe întreaga durată a procesului penal, până la soluţionarea definitivă a cauzei şi nu aduce atingere substanţei acestuia.

Totodată, Înalta Curte are în vedere complexitatea concretă şi particularităţile cauzei, care se află în faza de debut a cercetării judecătoreşti în apel, astfel încât, apreciază că durata măsurilor asiguratorii se menţine în limite rezonabile, iar în ceea ce priveşte conţinutul şi întinderea măsurilor asiguratorii instituite faţă de inculpaţii au fost individualizate prin raportare la baza factuală ce constituie obiectul acuzaţiilor aduse în cauză.

Mai mult, în cauză, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005.

În acest context, având în vedere scopul măsurile asigurătorii instituite, precum şi suspiciunile care planează asupra inculpaţilor cu privire la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, Înalta Curte apreciază că menţinerea măsurilor asigurătorii este oportună, necesară, precum şi proporţională cu scopul urmărit. În ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii faţă de scopul urmărit, se constată că măsurile asigurătorii sunt proporţionale cu scopul urmărit, respectiv înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere a bunurilor ce fac obiectul confiscării ori care pot servi la acoperirea pagubei produsă prin săvârşirea infracţiunilor reţinute. De altfel, măsura are un caracter temporar de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât să poată fi asigurat scopul pentru care măsura a fost dispusă, prin luarea acesteia fiind restricţionat doar dreptul de dispoziţie asupra bunurilor mobile şi imobile (jus abutendi), iar nu şi celelalte prerogative ale dreptului de proprietate, acesta fiind pe mai departe titular al acestor prerogative.

Referitor la contestaţia formulată de inculpatul C., în acord cu prima instanţă, Înalta Curte are în vedere că motivele invocate sunt chestiuni de fond, care nu pot fi analizate în această etapă procesuală, ci la finalul cauzei, atunci când instanţa de control judiciar se va pronunţa pe fondul cauzei.

Prin urmare, se constată că subzistă şi nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea şi ulterior menţinerea măsurilor asiguratorii, iar criticile invocate privesc aspecte referitoare la probatoriul administrat în cauză şi nu constituie motive care să se subsumeze ca fiind argumente pertinente care să conducă la ridicarea măsurilor dispuse în cauză.

Concluzionând, Înalta Curte reţine că, în cauză, criticile formulate sunt nefondate, întrucât scopul măsurii asigurătorii nu este acela de a priva pe cel cercetat de exerciţiul drepturilor sale fundamentale, ci de a ocroti un interes mai presus de interesul personal al acestuia, respectiv acela al statului, care, prin măsurile de politică penală adoptate, tinde să protejeze persoana vătămată prin săvârşirea faptelor penale.

Aşadar, se apreciază că nu se justifică în momentul de faţă ridicarea măsurilor asigurătorii, fiind o garanţie pentru o posibilă plată a prejudiciului, cu atât mai mult cu cât, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, şi totodată, criticile inculpaţilor vor fi supuse analizei în calea de atac a apelului, urmând a fi examinate prin prisma probelor ce vor fi administrate.

Relativ la cele ce precedă, instanţa supremă constată că, în cauză, nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor, acestea fiind necesare şi proporţionale cu scopul urmărit şi se impune menţinerea acestora.

Faţă de considerentele expuse anterior, va respinge, ca nefondate, contestaţiile declarate de inculpaţii B. şi C. împotriva încheierii penale nr. 2/A din data de 18 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile declarate de inculpaţii B. şi C. împotriva încheierii penale nr. 2/A din data de 18 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 mai 2024.