Defendant's fact-based appeal annulled; veterinary practice's contract award of 70,000 RON upheld with costs.

Şedinţa publică din data de 14 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la 14 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul Cabinet Medical Veterinar A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Natională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor, să o oblige pe pârâta de ordin I la alocarea bugetului necesar efectuării plăţii sumelor cuvenite reclamantului potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, astfel cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 236/2019, sume aferente contractului de concesiune nr. x din 1 septembrie 1999, astfel cum a fost modificat şi completat prin actul adiţional nr. x din 11 august 2014; să o oblige pe pârâta de ordin II la plata în beneficiul reclamantului a drepturilor băneşti, în sumă de 10.000 RON lunar, cu cheltuieli de judecată, în caz de opoziţie din partea pârâtelor.

Prin sentinţa civilă nr. 3667 din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Satu Mare – secţia Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 5/CA/2021 din 20 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Satu Mare – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 49 din 15 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, invocată de către pârâtă prin întâmpinare.

S-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă având ca obiect pretenţii, formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Natională Sanitar Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitar Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor.

S-a luat act de renunţarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtei Autoritatea Natională Sanitar Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor la alocarea bugetului necesar efectuării plăţii sumelor cuvenite potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, astfel cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 236/2019.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel.

Prin decizia nr. 386/C/2021-A din 22 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, care, prin decizia nr. 2338 din 9 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2020, a fost admis, a fost casată decizia atacată şi a fost trimisă cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

În rejudecare, prin decizia nr. 326/2023 - A din 24 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2020, a fost admis apelul declarat de apelantul CABINET MEDICAL VETERINAR A., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi AUTORITATEA NATIONALA SANITAR VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR şi DIRECTIA SANITAR VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR - SATU MARE împotriva sentinţei nr. 49 din 15 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că, s-a luat act de renunţarea reclamantului la capătul de cerere privind obligarea pârâtei ANSVSA la acordarea bugetului pentru efectuarea plăţilor în conformitate cu prevederile O.G. nr. 42/2004, a fost admisă acţiunea formulată şi precizată de reclamantul CABINET MEDICAL VETERINAR A., în contradictoriu cu pârâta DSVSA Satu Mare.

A fost obligată pârâta DSVSA Satu Mare la plata către reclamant a sumei de 70.000 RON, datorată în baza contractului de concesiune nr. x/01.09.1999, modificat prin actul adiţional nr. x/11.08.2014.

A fost obligată pârâta DSVSA Satu Mare la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în primă instanţă, apel şi recurs în cuantum de 12.232,5 RON.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR a declarat recurs împotriva deciziei nr. 326/2023 - A din 24 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a Civilă.

În argumentarea recursului, a susţinut, în esenţă, că decizia atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a art. IV şi V din Legea nr. 236/2019.

Menţionează că instanţa de apel a apreciat că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 236/2019, care reprezintă un act normativ de modificare parţială a O.G. nr. 42/2004, şi, totodată, a reţinut greşit că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019, reclamantul Cabinet Medical Veterinar dr. A. era titular al contractului de concesiune şi desfăşura activităţi specifice menţionate în actul normativ, în baza unui temei contractual.

Redând prevederile art. I pct. 2 alin. (7) din Legea nr. 236/2019, recurenta-pârâtă arată că, în perioada 16.12.2019-31.08.2020, activităţile realizate de către intimatul-reclamant în baza contractului de concesiune nr. x/01.09.1999 au fost doar cele prevăzute în Hotărârea nr. 1.156 din 23 decembrie 2013 pentru aprobarea acţiunilor sanitar-veterinare cuprinse în Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, a acţiunilor prevăzute în Programul de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor, precum şi a tarifelor aferente acestor, iar aceste activităţi au fost achitate. Enumeră activităţile la care face referire.

Celelalte activităţi (asigurarea unui program zilnic de opt ore, cu excepţia zilelor de sâmbătă şi duminică şi a sărbătorilor legale, transportul probelor, ridicarea produselor şi tipizatelor necesare, instruirea şi formarea profesională aferentă activităţilor contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situaţii de urgenţă, precum şi inspecţia şi certificarea animalelor destinate sacrificării) au fost efectuate doar după intrarea în vigoare a O.U.G.. nr. 117/22.07.2020.

Arată că intimatul-reclamant nu a înţeles să propună nicio probă suplimentară în raport cu prevederile art. I pct. 2 alin. (7) din Legea nr. 236/2019, acesta neputând face dovada prestării acestor activităţi.

Or, în temeiul art. 249 C. proc. civ., consideră că reclamantul trebuia să facă dovada efectuării acţiunilor prevăzute de Legea nr. 236/2009.

Având în vedere considerentele expuse, solicită admiterea recursului şi, în consecinţă, modificarea deciziei atacate, urmând a se constata că soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Cabinetul Medical Veterinar dr. A. se justifică prin prisma faptului că aceste activităţile prevăzute de Legea nr. 236/2019 nu au fost efectuate.

Intimatul-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes, susţinând, în esenţă, că dispozitivul deciziei civile nr. 326/2023-A este nefavorabil recurentei, dar nu a fost contestat de către aceasta prin prezentul recurs, aşa încât, modificarea considerentelor hotărârii este lipsită de orice interes legitim, din moment ce dispozitivul nici nu a fost contestat şi nici nu mai poate fi schimbat în recurs.

La termenul de judecată din 14 mai 2024, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea acestuia în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi, în temeiul art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei invocate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., cererea de recurs formulată de recurenta DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR din perspectiva criticilor indicate, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.: "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform, art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.: "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.: "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Deşi s-a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate prin cererea de recurs nu pun în discuţie legalitatea deciziei atacate, ci temeinicia sa.

Înalta Curte subliniază că invocarea valabilă a acestui motiv de casare presupune enunţarea principiilor sau a regulilor de drept aplicabile, modul în care, în aprecierea recurentei, aceste reguli trebuie aplicate în cauza dedusă judecăţii şi discordanţa acestei interpretări cu cea oferită de către instanţa de apel prin hotărârea recurată.

Aşadar, teza încălcării normelor de drept material trebuie să fie argumentată în concret, neputându-se invoca prin enunţuri generice, lipsite de acoperire argumentativă.

De asemenea, recursul nu se poate limita la o indicare formală a unor texte legale (ex: dispoziţii ale Legii nr. 236/2019, art. 1345 C. civ., prevederi ale O.U.G. nr. 117/2020 etc.), condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.

Cele expuse în argumentare îmbracă doar aparenţa unor critici de nelegalitate, întrucât recurenta nu a arătat în ce modalitate au fost aplicate greşit dispoziţii legale indicate, iar aspectele criticate nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate, ci se referă la netemeinicia soluţiei raportat la probatoriul administrat în cauză.

În concret, se invocă faptul că reclamantul nu a făcut dovada efectuării activităţilor prevăzute de Legea nr. 236/2009, fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ.

Se observă că recurenta are în vedere dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

În concluzie, criticile, în ansamblul lor, nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, astfel cum s-a arătat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, având în vedere că recurenta a invocat formal motivul de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi că nu au fost identificate motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR împotriva deciziei nr. 326/2023 - A din 24 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a Civilă.

Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului de faţă şi în raport de solicitarea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acestuia, în sensul obligării recurentei-pârâte DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR la plata sumei de 2380 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR A., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR împotriva deciziei nr. 326/2023 - A din 24 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a Civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR la plata sumei de 2380 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2024.