Port administration's appeal inadmissible; shipyard's quay repair order stands as final.

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20 martie 2020 pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia a II-a Civilă, sub număr de dosar x/2020, reclamanta ŞANTIERUL NAVAL MIDIA S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CN Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa, obligarea acesteia la efectuarea lucrărilor de revizie, reparaţie şi întreţinere la infrastructura de transport naval închiriată, precum şi la efectuarea amenajărilor şi dotărilor minime necesare pentru a asigura siguranţa accesului în facilitatea portuară, obligaţie ce îi revine acesteia în temeiul art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 22/1999 şi art. 2 din H.G. nr. 246/2000, repunerea în situaţia anterioara efectuării investiţiei "extindere spre sud a danei de gabare din Portul Constanta" şi remedierea sistemului de acces în facilitate (Poarta 2 Midia), astfel încât să se permită accesul în bune condiţii pentru reclamantă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 24 din O.G. nr. 22/1999, art. 2 din H.G. nr. 246/2000.

Pârâta CN Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca nefondată, arătând că CN APM S.A. Constanţa, a efectuat în Portul Midia, în ultimii ani, o serie de lucrări de întreţinere, reparaţie, modernizare şi dezvoltare a caracteristicilor tehnice minime ale infrastructurii portuare.

La termenul de judecată din 6 septembrie 2022, reclamanta şi-a precizat acţiunea, arătând că nu mai insistă în soluţionarea capătului de cerere referitor la repunerea părţilor în situaţia anterioară, solicitând instanţei soluţionarea acţiunii din perspectiva capătului de cerere ce vizează obligarea pârâtei la efectuarea lucrărilor de revizie, reparaţie şi întreţinere la infrastructura de transport naval închiriată, precum şi la efectuarea amenajărilor şi dotărilor minime necesare pentru a asigura siguranţa accesului în facilitatea portuară, obligaţie ce îi revine acesteia în temeiul art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 22/1999 şi art. 2 din H.G. nr. 246/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 981 din 20 septembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Constanţa – secţia a II-a Civilă a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, cerere formulată de reclamantul SANTIERUL NAVAL MIDIA S.A., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A..

A fost respinsă, ca rămasă fără obiect, excepţia dreptului material la acţiune, în ceea ce priveşte capătul de acţiune referitor la repunerea părţilor în situaţia anterioară.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe, reclamantul SANTIERUL NAVAL MIDIA S.A. a formulat apel, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în parte a hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, obligarea intimatei-pârâte la efectuarea lucrărilor de revizie, reparaţie şi întreţinere la infrastructura de transport naval închiriată apelantului, precum şi la efectuarea amenajărilor si dotărilor minime necesare pentru a asigura siguranţa accesului în facilitatea portuară, obligaţie ce îi revin acesteia în temeiul art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 22/1999 şi art. 2 din H.G. nr. 246/2000, astfel cum au fost identificate în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, cu obligarea intimatei-pârâte la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cale de atac (taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat).

Prin decizia civilă nr. 7/2023 din 30 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a fost admis apelul formulat de apelantul-reclamant ŞANTIERUL NAVAL MIDIA S.A., împotriva sentinţei civile nr. 981 din 20 septembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A.

A fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea.

A fost obligată pârâta CN Administraţia Porturilor Maritime S.A. la efectuarea următoarelor lucrări asupra bunurilor imobile situate în Portul Midia: la Cheul situat pe latura dinspre Nord – lucrări de refacere a rezistenţei cheului şi de amplasare a unei babale, astfel cum au fost identificate la punctul 2.4 din Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de domnul expert A. (dosar fond); La Cheul de Vest pentru armare în port - să monteze amortizori pe lungimea de 80 metri, să refacă structura de rezistenţă cauzată de deteriorarea în timp; la Cheul de Est pentru armare în port – să monteze amortizori pe o distanţă de 40 metri, astfel cum au fost identificate la punctul 2.6 din Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de domnul expert A. .

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate.

A fost obligată intimata CN APM S.A. la plata către apelantă a sumei de 13.374,86 RON reprezentând cheltuieli de judecată aferente apelului (taxa judiciară de timbru).

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul ŞANTIERUL NAVAL MIDIA S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 7/2023 din 30 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

Intimatul-reclamant ŞANTIERUL NAVAL MIDIA S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii şi excepţia nulităţii recursului, iar recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ "ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME" S.A. CONSTANŢA a depus răspuns la întâmpinare.

Examinând, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant ŞANTIERUL NAVAL MIDIA S.A. prin întâmpinare, având în vedere prioritatea analizării acesteia, în respectarea principiului legalităţii căilor de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi.

Recursul vizează decizia civilă nr. 7/2023 din 30 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, prin care a fost admis apelul formulat de apelantul reclamant ŞANTIERUL NAVAL MIDIA S.A., împotriva sentinţei civile nr. 981 din 20 septembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata – pârâtă Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A.; a fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea, fiind obligată pârâta CN Administraţia Porturilor Maritime S.A. la efectuarea următoarelor lucrări asupra bunurilor imobile situate în Portul Midia: la Cheul situat pe latura dinspre Nord – lucrări de refacere a rezistenţei cheului şi de amplasare a unei babale, astfel cum au fost identificate la punctul 2.4 din Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de domnul expert A.; La Cheul de Vest pentru armare în port - să monteze amortizori pe lungimea de 80 metri, să refacă structura de rezistenţă cauzată de deteriorarea în timp; la Cheul de Est pentru armare în port – să monteze amortizori pe o distanţă de 40 metri, astfel cum au fost identificate la punctul 2.6 din Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de domnul expert A..

Se constată că prin acţiunea dedusă judecăţii, astfel cum a fost precizată, reclamantul ŞANTIERUL NAVAL MIDIA S.A. a solicitat instanţei, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare şi ale art. 2 din H.G. nr. 246/2000, obligarea pârâtei COMPANIA NAŢIONALĂ "ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME" S.A. CONSTANŢA la efectuarea lucrărilor de revizie, reparaţie şi întreţinere la infrastructura de transport naval închiriată, precum şi la efectuarea amenajărilor şi dotărilor minime necesare pentru a asigura siguranţa accesului în facilitatea portuară.

Astfel, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, având în vedere şi temeiul cererii de chemare în judecată, respectiv art. 24 din O.G. nr. 22/1999, ordonanţă ce reglementează administrarea porturilor şi serviciile în porturi, instanţa supremă reţine că decizia recurată a fost pronunţată în cadrul unei acţiuni ce priveşte activitatea în porturi, în calea de atac a apelului.

Cum textul legal al art. 483 alin. (2) C. proc. civ. exclude dreptul la recurs în litigiile privind activitatea în porturi, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se impune precizarea faptului că excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară excepţiei nulităţii recursului, întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ "ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME" S.A. CONSTANŢA împotriva deciziei civile nr. 7/2023 din 30 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ "ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME" S.A. CONSTANŢA împotriva deciziei civile nr. 7/2023 din 30 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2024.