Fire-damage tort claim final after annulment of appeal for inadmissible merits-based grounds

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 iulie 2020 pe rolul Tribunalului Suceava, sub număr de dosar x/2020, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii ISU Bucovina Suceava, C. S.A. Suceava şi UAT Gura Humorului, solicitând instanţei să oblige pârâţii în solidar la plata sumei de 85.685 euro (399.000 RON - curs BNR din 01.12.2018) reprezentând contravaloarea daunei produse asupra casei de locuit proprietatea reclamanţilor situată în judeţul Suceava, localitatea Gura Humorului, strada x nr. 240 ca urmare a incendiului produs la data de 01.12.2018, ce a avut drept consecinţă distrugerea integrală a imobilului precum şi la plata dobânzii legale de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Botoşani – secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020 s-a respins proba cu expertiză pirotehnică, solicitată de reclamanţi, ca neconcludentă.

A fost încuviinţată pentru reclamanţi proba cu expertiză evaluatorie.

A fost desemnat, prin tragere la sorţi, expert în cauză domnul D..

A fost stabilit onorariu provizoriu în sarcina reclamanţilor suma de 1000 RON.

S-a dispus emiterea unei adrese către expert după ce reclamanţii vor face dovada achitării onorariului provizoriu stabilit.

S-a pus în vedere pârâtelor să depună obiective pentru administrarea probei cu expertiză evaluatorie.

A fost încuviinţată, din oficiu, proba cu martorul E..

S-a pus în vedere pârâtei ISU Bucovina să depună la dosar dovada faptului că nu mai există relaţie de prepuşenie între pârâtă şi martorul E..

S-a pus în vedere pârâtului ISU Bucovina să asigure prezenţa martorului E..

A fost încuviinţată pentru reclamanţi proba testimonială cu martorii F., G., H..

S-a prorogat pronunţarea asupra probei testimoniale cu martorul I..

S-a amânat judecarea cauzei şi s-a acordat termen la data de 10 septembrie 2021, la C7FP, ora 10:00, pentru când s-a dispus citarea martorilor F., G., H. şi E., părţile având termen în cunoştinţă.

Prin sentinţa civilă nr. 81 din 15 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Botoşani – secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020 au fost obligaţi reclamanţii A. şi B. la plata către expertul D. a diferenţei de onorariu de 3.574 RON.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta UAT Gura Humorului, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanţii A. şi B., având ca obiect obligarea pârâtelor ISU Bucovina Suceava, C. S.A. şi UAT Gura Humorului, la plata sumei de 78.220 euro şi a dobânzii legale, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamanţii A. şi B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 101 din 28 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia a II-a Civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 81 din 15 aprilie 2022 şi a încheierii de şedinţă din 11 iunie 2021, pronunţate de Tribunalul Botoşani – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2020, intimaţi fiind pârâţii C. S.A. Suceava, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucovina Suceava şi Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Gura Humorului prin Primar.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., reclamanţii B. şi A. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 101 din 28 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia a II-a Civilă.

În argumentarea recursului, reclamanţii au susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a aplicat în mod greşit textele legale, respectiv art. 13 C. proc. civ., art. 476 C. proc. civ., art. 1357 C. civ., art. 1381 alin. (1) C. civ., art. 1382 C. civ., art. 1385 alin. (1) C. civ., Legea nr. 51/2007 în forma republicată, art. 112 din Regulamentul serviciului public de alimentare cu apă şi canalizare, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 241 din 22 iunie 2006, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 307/2006, art. 14 din Legea nr. 307/2006.

Un prim aspect de nelegalitate, vizează împrejurarea că instanţa de apel a analizat încheierea de şedinţa din 11.06.2021 şi sentinţa civilă nr. 81/15.04.2022, pronunţate de Tribunalul Botoşani – secţia a II-a Civilă, în condiţiile în care apelul a fost declarat împotriva sentinţei civile pronunţate de Tribunalul Suceava.

În această situaţie, apreciază ca fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform cărora instanţa prin hotărârea dată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii

Sunt încălcate astfel dispoziţiile art. 478 şi urm. C. proc. civ., întrucât instanţa de apel este ţinută să judece apelul declarat de parte împotriva hotărârii instanţei de fond.

Referitor la aplicarea greşită a normelor de drept material invocate, solicită a se observa că recurenţii sunt proprietarii imobilului situat judeţul Suceava, localitatea Gura Humorului, strada x nr. 240, iar în dimineaţa zilei de 01.12.2018, ora 04:30, a izbucnit un incendiu, proprietate lor fiind distrusă în totalitate.

Intervenţia pentru stingerea incediului a fost una deficitară şi tardivă deoarece, autospecialele de intervenţie care s-au deplasat la faţa locului nu erau alimentate corespunzător.

Consecinţa acestei neglijenţe, cât şi nerespectarea normelor legale de către intimaţii-pârâţi a fost distrugerea integrală a construcţiei prin incendiere.

Contrar motivării deciziei recurate, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, care reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv dispoziţiile art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ., art. 13 C. proc. civ., art. 476 C. proc. civ., art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ., art. 1357 C. civ., art. 1381 alin. (1) C. civ., art. 1382 C. civ., art. 1385 alin. (1) din C. civ., Legea nr. 51/2007 în forma republicată, cât şi Regulamentul serviciului public de alimentare cu apă şi canalizare în art. 112 din Regulament, Legea nr. 241 din 22 iunie 2006 (republicată), precum şi a hotărârilor de Consiliu Local al oraşului Gura Humorului, Legea nr. 307/2006 actualizată, prevede în art. 4 alin. (1), art. 14 din Legea nr. 307/2006, solicită instanţei de recurs să observe faptul că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii există şi este imputabilă în mod evident intimaţilor-pârâţi din prezenta cauză fiind întrunite toate condiţiile răspunderii civile delictuale.

Astfel, cu referire la fapta ilicită a pârâtului INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENTĂ "BUCOVINA" SUCEAVA, recurenţii arată că reprezentanţii ISU Gura Humorului nu şi-au exercitat atribuţiile de serviciu în vederea stingerii incendiului din cauza lipsei apei.

Timpul scurs până la sosirea autospecialelor alimentate cu apă, a determinat ca intervenţia pompierilor din cadrul ISU Bucovina Suceava să fie una tardivă, flăcările cuprinzând întreg imobilul determinând distrugerea în totalitate a acestuia.

Dovada susţinerilor acestei situaţii de fapt poate fi făcută cu depoziţiile a zeci de martori care au fost la faţa locului.

Referitor la fapta ilicită produsă de către pârâtul C. S.A. SUCEAVA, menţionează că aceasta constă în faptul că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura în permenenţă alimentarea cu apă a hidranţilor.

Cu privire la fapta ilicită săvârşită de către pârâta UAT Gura Humorului apreciază că aceasta constă în aceea că pârâta UAT nu şi-a îndeplinit obligaţia de funcţionare a hidranţiilor şi nici pe aceea de a verifica periodic firma care administrează funcţionarea acestor hidranţi, respectiv C. S.A. Suceava, dacă parametri de funcţionare a acestora îndeplinesc condiţiile de a fi utilizaţi în orice moment ar fi solicitat acel hidrant.

În ceea ce priveşte prejudiciul, acesta este dat de faptul că recurenţilor le-a fost distrus spaţiu locativ pe care îl aveau în proprietate.

Conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de către expert autorizat J., anexat cererii de chemare în judecată, care a avut ca obiectiv determinarea valorii daunei cauzate de incendiu, dauna totală a construcţiei, proprietatea recurenţilor, este în cuantum de 85.685 euro.

Din concluziile acestui raport de expertiză rezultă certitudinea prejudiciului, existenţa lui fiind certă, neîndoielnică şi constatată din punct de vedere material.

Totodată, mai susţin recurenţii, există raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Prejudiciul material s-a produs ca urmare a nerespectării obligaţiilor legale de către toţi pârâţii din prezenta cauză.

Dacă ar fi fost respectate procedurile impuse de actele normative în baza cărora funcţionează şi îşi desfăşoară activitatea fiecare dintre pârâţii din prezenta cauză, cu certitudine prejudiciul ar fi fost evitat, în sensul că această construcţie a recurenţilor nu ar fi fost distrusă.

Această legătură de cauzalitate este evidentă, mai arată recurenţii, atât fapta ilicită fiind una probată, cât şi prejudiciul cauzat prin fapta ilicită fiind la rândul sau dovedit în cauză.

Subliniază că munca de o viaţă a recurenţilor s-a năruit în câteva ore din cauza indolenţei, neglijenţei, indiferenţei cu care pârâţii prin reprezentanţii lor au acţionat în cauză.

Referitor la vinovăţia pârâtului ISU SUCEAVA "BUCOVINA", menţionează faptul că reprezentanţii ISU prezenţi la faţa locului în vederea lichidării incediului nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale nici în ceea ce priveşte alimentarea cu apă a autospecialelor de pompieri şi nici cea privitoare la intervenţia cu celeritate, rapiditate şi profesionism cu scopul de a diminua sau de a evita o eventuală pagubă prin incendiu.

Locuinţa a ars în totalitate în prezenta pompierilor fără ca intervenţia acestora să limiteze în vreun fel întinderea şi gravitatea prejudiciului produs ca urmare a incendiului.

În ceea ce priveşte vinovăţia pârâtului C. S.A. arată că potrivit Legii nr. 51/2007 în forma republicată, cât şi potrivit art. 112 din Regulamentul serviciului public de alimentare cu apă şi canalizare, pârâtul C. S.A. SUCEAVA are obligaţia de a asigura în permanenţă alimentarea cu apă a hidranţilor.

Prin neîndeplinirea obligaţiilor de către pârâtul C. S.A. SUCEAVA, se face vinovat de prejudiciul suferit de reclamanţi, fiind astfel atrasă răspunderea sa delictuală.

Cu referire la vinovăţia pârâtei UAT Gura Humorului, consideră că nerespectarea normelor imperative ale Legii nr. 307/2006 şi ale Legii nr. 241 din 22 iunie 2006 (republicată) atrage vinovăţia indubitabilă a acestei pârâtei pentru producerea prejudiciului.

Se poate concluziona faptul că răspunderea civilă delictuală este solidară pentru cei trei pârâţi, fiecare din aceştia încălcând, nerespectând obligaţii legale în producerea prejudiciului.

Consideră că pentru dovedirea îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale se impune casarea cu trimitere spre soluţionare a cauzei instanţei de apel în vederea efectuării expertizei pirogene solicitate având ca obiectiv stabilirea duratei necesare pentru a fi stins incendiul propagat la imobilul din strada x nr. 240, localitatea Gura Humorului, jud. Suceava raportat la suprafaţa construită de 100 mp (şi nu 130 mp cu s-a reţinut în mod eronat), precum şi dacă distrugerea integrală a imobilului putea fi evitată printr-o intervenţie promptă a pompierilor.

O astfel de expertiză era concludentă, pertinentă şi utilă cauzei mai ales în condiţiile în care, prin sentinţa pronunţată, instanţa s-a raportat la durata şi modalitatea intervenţiei a pompierilor din cadrul ISL).

Necesitatea efectuării unei astfel de expertize rezultă foarte clar şi din înregistrările audio - video. În aceste imagini se pot observa zeci de minute în care pompierii se plimbă haotic în jurul imobilului care ardea, deoarece nu au sursa de apa, iar maşinile nu erau alimentate cu apă. Practic, această probă cu expertiză pirogenă s-ar fi coroborat cu restul probelor administrate în cauză.

Mai mult decât atât, respingerea acestei probe echivalează cu o efectivă încălcare a dreptului la apărare a recurenţilor-reclamanţi de a-şi dovedi temeinicia susţinerilor privind vinovăţia în producerea prejudiciului de către intimaţii-pârâţi fiind încălcate dispoziţiile art. 13 C. proc. civ.

Din înscrisuri, martori, înregistrări video şi expertiza evaluatorie a rezultat fără dubiu temeinicia pretenţiilor recurenţilor.

Motivarea instanţei pentru a acorda eficienţa depoziţiei martorului propus de pârâta ISU constă în faptul că acesta ar fi observat direct modalitatea de intervenţie, în schimb martorii propuşi de apelanţi au fost audiaţi după aproximativ 2 ani şi jumătate de la data incendiului, iar depoziţiile acestora nu ar fi credibile.

Subliniază că nelegalitatea deciziei civile rezidă şi din faptul că reclamanţii au criticat inclusiv onorariul suplimentar solicitat de către expertul desemnat în cauză, însă instanţa de apel a respins această critică. Au invocat şi invocă faptul că expertul a efectuat raportul de expertiză numai în baza înscrisurilor, deoarece casa incendiată nu a mai putut fi remediată fiind nevoiţi ca recurenţii să o demoleze.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Intimatul INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ BUCOVINA SUCEAVA a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.: "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.: "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă este sancţionată cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin cererea de recurs formulată de recurenţii-reclamanţi B. şi A. nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Susţinerile conform cărora sentinţa apelată a fost pronunţată de Tribunalul Suceava, iar nu de Tribunalul Botoşani, astfel cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel, nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât se invocă o eroare materială, iar nu o eroare de judecată ce ar putea fi sancţionată în prezenta cale de atac.

Recursul urmăreşte verificarea conformităţii hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, eroarea materială strecurată în considerentele deciziei recurate putând fi îndreptată după procedura prevăzută de art. 442 C. proc. civ., pe baza verificării actelor din dosar, iar nu pe calea recursului, întrucât se opun dispoziţiile art. 445 din acelaşi cod, conform cărora: "Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444".

Se constată că recurenţii-reclamanţi au invocat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva acestor texte de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Din expunerea argumentelor evocate de recurenţi rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Deşi recurenţii se prevalează de o încălcare a normelor care reglementează răspunderea civilă delictuală, se observă că aceştia au relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, o eventuală netemeinicie a deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurenţilor cu privire la cu privire la modalitatea de analiză şi de administrare a probatoriului (ex. necesitatea efectuării unei expertize pirogene "având ca obiectiv stabilirea duratei necesare pentru a fi stins incendiul propagat (...), dacă distrugerea integrală a imobilului putea fi evitată printr-o intervenţie promptă a pompierilor").

Prin argumentele expuse, se tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia, astfel cum s-a arătat, se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt (questio facti) ale cauzei.

Totodată, recursul nu se poate limita la o redare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.

Prin urmare, faptul că se fac trimiteri la anumite dispoziţii legale sau acte normative (de ex. art. 13 C. proc. civ., art. 476 C. proc. civ., art. 1357 C. civ., art. 1381 alin. (1) C. civ., art. 1382 C. civ., art. 1385 alin. (1) C. civ., Legea nr. 51/2007 în forma republicată, art. 112 din Regulamentul serviciului public de alimentare cu apă şi canalizare, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 241 din 22 iunie 2006, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 307/2006, art. 14 din Legea nr. 307/2006 etc.), fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

De altfel, sub pretextul încălcării normelor de drept procedural şi încălcării normelor de drept material, recurenţii critică evaluarea probelor în apel şi modul de soluţionare a litigiului în raport cu situaţia de fapt, exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată în calea de atac devolutivă, iar nu cu privire la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale indicate.

În altă ordine de idei, comparând cererea de recurs cu cererea de apel, se constată că o mare parte din aşa-zisele critici de nelegalitate nu reprezintă altceva decât o reluare a susţinerilor formulate în calea de atac devolutivă a apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei primei instanţe, mărturie fiind similitudinea dintre cererea de recurs şi cererea de apel, formulate de aceleaşi părţi în cauză. Aceleaşi motive au fost deduse Curţii de Apel Suceava spre judecată şi sunt acum readuse în discuţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ignorarea instituţiei recursului.

Însă, chiar dacă ne aflăm în situaţia în care, prin decizia instanţei de apel, a fost menţinută soluţia primei instanţe, criticile de nelegalitate trebuie să vizeze exclusiv considerentele instanţei de apel, fiind necesar ca autorii recursului să arate, în concret, în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de însăşi instanţa de apel.

În ceea ce priveşte nemulţumirea recurenţilor cu privire la plata onorariului suplimentar solicitat de către expertul desemnat în cauză, motivată de împrejurarea că raportul de expertiză a fost efectuat numai în baza înscrisurilor, se constată că sunt aduse în discuţie tot elemente factuale şi probatorii ale cauzei, incompatibile cu calea extraordinară de atac a recursului, ale cărei limite sunt stabilite de însuşi conţinutul introductiv al art. 488 C. proc. civ.

În concluzie, criticile, în ansamblul lor, nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, astfel cum s-a arătat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, având în vedere că recurenţii au invocat formal motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. şi că nu au fost identificate motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 101 din 28 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 101 din 28 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2024.