Nullity of dematerialized share transfers lacking signed declarations vs. validity of prior cession of claims
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by the defendant shareholders and the joint-stock company, thereby upholding the lower courts' decisions that annulled the unauthorized transfer of 4,000 shares and ordered the share register to be rectified to reflect the plaintiff's inheritance of 59,179 shares. The dispute centered on the absolute nullity of two successive share transfers recorded in the company's register, which the defendants argued were valid debt assignments (cession of claims) to a third party, rather than direct share transfers requiring formal execution. The Court ruled that under Article 98(1) of Law No. 31/1990, the transfer of dematerialized shares requires a signed declaration in the share register, a formal requirement that was breached; consequently, the subsequent contract of cession of claims was deemed irrelevant to curing this specific statutory defect, and the effects of the unnotified assignment on the debtor company under Article 1575 of the Civil Code did not legitimize the unregistered share transfer.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 1575 din C. civ, art. 9 alin. (2) C. proc. civ, art. 98 din Legea nr. 31/1990, art. 1573 C. civ, art. 1575 C. civ; Nullity of dematerialized share transfers lacking signed declarations vs. validity of prior cession of claims: The dispute centered on the absolute nullity of two successive share transfers recorded in the company's register, which the defendants argued were valid debt assignments (cession of claims) to a third party, rather than direct share transfers requiring formal execution. The Court ruled that under Article 98(1) of Law No. 31/1990, the transfer of dematerialized shares requires a signed declaration in the share register, a formal requirement that was breached; consequently, the subsequent contract of cession of claims was deemed irrelevant to curing this specific statutory defect, and the effects of the unnotified assignment on the debtor company under Article 1575 of the Civil Code did not legitimize the unregistered share transfer.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to justify the dismissal of the appeals as unfounded.
Procedural basis cited in the dispositive to confirm the finality of the decision and the obligation to enforce it.
Full text
Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022
Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Cadrul procesual şi soluţia primei instanţe
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeş la 27.01.2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii societatea B. S.A., C. şi D.: constatarea nulităţii absolute a cesiunii unui număr de 4.000 de acţiuni de la acţionarul decedat E. către acţionarul C. şi radierea acestei cesiuni din Registrul de acţiuni al B. S.A. de la poziţia 452; constatarea nulităţii absolute a cesiunii unui număr de 4.000 de acţiuni de la acţionarul C. către acţionarul D. şi radierea acestei cesiuni din Registrul de acţiuni al B. S.A. de la poziţia 453 în limita acestor 4.000 de acţiuni; obligarea B. S.A. să evidenţieze în Registrul de acţionari al societăţii numărul corect de acţiuni deţinut de reclamantă preluat de la soţul său decedat, respectiv de 59.179 de acţiuni, şi nu de 55.179 de acţiuni şi să o înscrie în Registrul de acţionari şi cu acest număr de acţiuni preluat prin succesiune legală de la soţul său.
Prin sentinţa civilă nr. 479 din 19.07.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalului Specializat Argeş a respins atât excepţia lipsei calităţii procesuale active, cât şi excepţia lipsei de interes, invocate de pârâţii C. şi D., a admis cererea de chemare în judecată şi a constatat nulitatea absolută a cesiunii unui număr de 4.000 de acţiuni de la acţionarul E. către acţionarul C., dispunându-se radierea acestei cesiuni din Registrul de acţiuni al B. S.A. de la poziţia 452. Totodată, s-a constatat nulitatea absolută a cesiunii unui număr de 4.000 de acţiuni de la acţionarul C. către acţionarul D., dispunându-se radierea acestei cesiuni din Registrul de acţiuni al B. S.A. de la poziţia 453. A fost obligată societatea pârâtă B. S.A. să evidenţieze în Registrul de acţionari al societăţii acţiunile deţinute de reclamantă, în calitate de moştenitoare a acţionarului E., respectiv 59.179 acţiuni.
II. Soluţia instanţei de apel
Împotriva sentinţei primei instanţe, au declarat apel pârâţii D. şi C., solicitând schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
De asemenea, împotriva aceleiaşi sentinţe, a declarat apel pârâta B. S.A., solicitând desfiinţarea hotărârii de primă instanţă, ca netemeinică şi nelegală şi, pe fond, respingerea acţiunii formulate de reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 161/A-COM din 06 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de pârâţii D. şi C., precum şi de pârâta B. S.A., împotriva sentinţei nr. 479/19 iulie 2021, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş în dosarul nr. x/2021, intimată fiind reclamanta A..
III. Judecata în recurs
Motivele de casare invocate
1. Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recurs pârâţii D. şi C., solicitând casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.
În motivarea recursului, pârâţii au invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, pe de o parte, că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor ce reglementează dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi dreptul de dispoziţie al părţilor, iar pe de altă parte, că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material reprezentate de dispoziţiile art. 1573, art. 1568, art. 1575 din C. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâţii (cesionari-acţionari) au arătat că instanţa de apel a cercetat numai existenţa sau inexistenţa semnăturii cedentului în cadrul menţiunilor de la poziţia 452 din Registrul de acţiuni, ignorând prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. şi faptul că pârâţii au formulat apărări arătând că raportul juridic dintre E. şi C. nu este cel pretins de reclamantă, ci un transfer de drept de creanţă, o cesiune de creanţă, intervenită prin contractul autentificat sub nr. x/29.01.2015. Analiza acestor apărări ar fi demonstrat inexistenţa unei cesiuni de acţiuni, care să poată fi supusă sancţiunii nulităţii pentru încălcarea dispoziţiilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 şi ar fi conferit o altă natură juridică menţiunilor din registrul de acţiuni de la poziţia 452. În opinia recurenţilor, nu era nevoie să formuleze o cerere reconvenţională derivând din existenţa contractului de cesiune de creanţă autentificat sub nr. x/29.01.2015, deoarece acesta reprezintă un contract valabil încheiat şi producător de efecte juridice.
Recurenţii au mai arătat că dezlegarea naturii obiectului litigiului şi calificarea raporturilor juridice dintre E. şi C. era obligatoriu a fi făcută şi prin prisma aplicării dispoziţiilor art. 1573, art. 1568 şi art. 1575 din C. civ. şi a efectelor Contractului de cesiune autentificat sub nr. x/29.01.2015.
În privinţa acestui contract, recurenţii au arătat că obiectul său îl constituie transferul dreptului de creanţă pe care îl avea E. de a-i fi atribuite un număr de 4000 de acţiuni ale B. S.A., acţiuni pentru care subscrisese şi pentru care plătise suma de 5000 RON (50.000.000 RON vechi) ce a fost achitată conform chitanţei nr. x din 29 martie 2000 reprezentând c/val a 4000 de acţiuni. Debitorul cedat B. S.A. trebuia să realizeze atribuirea acţiunilor şi înscrierea noilor acţionari în Registrul acţionarilor, operaţiune ce a fost realizată de B. S.A. prin Hotărârea nr. 1 din 23.09.2016.
Invocând prevederile art. 1573 C. civ., recurenţii susţin că, în momentul încheierii contractului de cesiune, dreptul de creanţă s-a transferat din patrimoniul cedentului E. în patrimoniul cesionarului C., fără a fi necesară notificarea debitorului.
Recurenţii au mai arătat că, întrucât până la 23.09.2016, dată la care a avut loc atribuirea acţiunilor şi înscrierea noilor acţionari în Registrul acţionarilor, cesiunea nu fusese notificată B. S.A., aceasta a distribuit acţiunile către E. înscriindu-l în Registrul acţionarilor. Cu toate acestea, în temeiul art. 1575 C. civ., recurentul C. consideră că el era cel îndreptăţit să îi fie atribuite acţiunile şi să fie înscris în Registrul acţionarilor. În acest sens, după notificarea societăţii emitente, recurenţii consideră că situaţia fost remediată, menţiunile de la poziţia 452 din registrul de acţiuni nefiind altceva decât executarea, în temeiul art. 1575 C. civ., de către debitorul cedat către cesionar a obligaţiei pe care o avea iniţial către cedent.
2. Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs şi pârâta B. S.A., solicitând casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea recursului, pârâta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta pârâtă a susţinut că instanţa de apel a procedat la analiza cauzei, în mod exclusiv, numai cu privire la existenţa sau inexistenţa semnăturii cedentului E. în cadrul menţiunii de la poziţia 452 din registrul de acţiuni, ignorând calificarea juridică a Contractului de cesiune de creanţa autentificat sub nr. x/29.01.2015, fără ca analiza efectuată de instanţă să răspundă la problemele esenţiale ridicate în apel.
Recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a răspuns criticilor formulate pe calea apelului, nu a arătat temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza adoptării soluţiei de respingere a apelului, iar întreaga motivare a deciziei reprezintă o reluare a argumentelor din sentinţă sub forma confirmării celor reţinute de prima instanţă de fond în privinţa nelegalităţii înregistrării făcute în registrul de acţiuni la poziţia 452, prin prisma dispoziţiilor art. 98 teza a II-a din Legea nr. 31/1990. Or, în opinia recurentei, simpla preluare a argumentelor instanţei de fond nu respectă condiţiile impuse de dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. în privinţa motivării hotărârii, ce trebuie să cuprindă argumentele proprii ale instanţei şi temeiurile de drept avute în vedere.
Recurenta a mai adăugat că instanţa de apel a refuzat analiza criticilor vizând greşita calificare a Contractului de cesiune de creanţa autentificat sub nr. x/29.01.2015, nefiind clare argumentele pentru care au fost înlăturate efectele juridice ale acestui act valabil. În acest context, recurenta-pârâtă a susţinut că menţiunea de la poziţia 452 din Registrul de acţiuni nu reprezintă o "cesiune de acţiuni" cât timp E., ca urmare a încheierii Contractului de cesiune de creanţă autentificat sub nr. x/2015, nu avea dreptul de a-i fi distribuite cele 4.000 de acţiuni, dreptul de distribuire a acţiunilor aparţinând lui C..
Analiza motivelor de casare
Examinând, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:
Având în vedere poziţia procesuală a recurenţilor-pârâţi, precum şi similaritatea unor critici invocate prin cele două recursuri, Înalta Curte le va analiza prin considerente comune.
O primă critică a deciziei instanţei de apel se referă la neanalizarea apărării pârâţilor constând în calificarea juridică a Contractului de cesiune de creanţă autentificat sub nr. x/29.01.2015, a efectelor produse de acest contract şi a consecinţei sub aspectul calificării menţiunii făcute la 27.09.2017 la poziţia nr. 452 din Registrul acţionarilor S.C. B. S.A.
Astfel, instanţele de fond au reţinut că "existenţa contractului de cesiune de creanţă din anul 2015 nu poate acoperi cauza de nulitate a cesiunii de acţiuni înregistrată în registrul acţionarilor la data de 27.09.2017, nefiind îndeplinite cerinţele de validitate impuse de dispoziţiile speciale ale art. 98 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 31/1990."
Instanţa de apel a mai reţinut că "actualul cadru procesual nu permite verificarea pe cale incidentală a legalităţii dobândirii acţiunilor în discuţie, în lipsa unui petit în acest sens neputându-se constata nulitatea unei înregistrări din Registrul de acţionari din anul 2016".
Prima instanţă de fond a subliniat că "nulitatea absolută invocată pentru încălcarea art. 98 din Legea nr. 31/1990 priveşte cesiunea de acţiuni înregistrată în registrul acţionarilor la data de 27.09.2017 şi nu înscrisul denumit "contract de cesiune de creanţă" autentificat sub nr. x/29.01.2015 de BNPA F. şi G., înscris depus la dosar ca înscris probator".
Indiferent de întinderea analizei instanţelor de fond asupra apărării pârâtelor referitoare la efectele contractului de cesiune de creanţă autentificat sub nr. x/29.01.2015, este corectă concluzia că această apărare nu prezintă relevanţă şi nu este de natură să schimbe concluzia potrivit căreia, conform art. 98 din Legea nr. 31/1990, în lipsa acordului cedentului, nicio acţiune nu poate fi legal transferată către un alt acţionar decât prin hotărâre judecătorească, iar nu prin menţiunile societăţii în Registrul de acţiuni.
În acest sens, pentru înlăturarea oricărei pretinse vătămări procesuale, Înalta Curte va analiza susţinerile recurentelor referitoare la calificarea raporturilor juridice născute din contractul de cesiune de creanţă autentificat sub nr. x/29.01.2015, prin raportare la normele de drept material privind cesiunea de creanţă, prevăzute la art. 1566 şi următoarele din C. civ.
Astfel, pornind de la premisa afirmată de pârâte, că prin contractul de cesiune de creanţă autentificat sub nr. x/29.01.2015, a fost cesionat doar dreptul de creanţă având ca obligaţie corelativă a debitorului cedat B. S.A. distribuirea celor 4000 de acţiuni, iar nu efectiv acţiunile respective, prin aplicarea art. 1573 şi art. 1575 C. civ., rezultă că această cesiune de creanţă este valabilă şi produce efecte între cedent şi cesionar, chiar şi în lipsa notificării debitorului cedat.
În cauză, astfel cum rezultă din afirmaţiile pârâtei B. S.A., urmare a Deciziei nr. 952/A/2016 din 31.05.2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi a Actului din 30.08.2016 de încetare a monitorizării postprivatizare emis de A.A.A.S., în baza Hotărârii nr. 1 din 23.09.2016 a Consiliului de Administraţie al B. S.A., a fost modificat Registrul Acţionarilor în sensul înscrierii foştilor membrii al H. care au cumpărat acţiuni. Astfel, la poziţia nr. 159 din Registrul Acţionarilor din 23.09.2016, a fost înscris E. cu 59179 acţiuni, incluzând cele 4000 de acţiuni ce fac obiectul prezentei cauze.
În linia raţionamentului juridic propus de recurente, această distribuire de acţiuni către foştii membrii ai H., are semnificaţia unei plăţi făcute de debitorul cedat B. S.A., care nu fusese notificat cu privire la cesiunea de creanţă autentificată sub nr. x/29.01.2015.
Notificarea debitorului cedat B. S.A. a fost realizată de cesionarul C. ulterior, la 30.08.2017 .
Această situaţie de fapt, necontestată de părţi, impune aplicarea dispoziţiilor art. 1578 alin. (1) şi (2) C. civ., în sensul că înainte de primirea comunicării scrise a cesiunii de creanţă, respectiv de acceptarea acesteia, debitorul cedat nu se poate libera decât plătind cedentului.
Aceasta înseamnă că, în mod legal, debitorul cedat B. S.A. a distribuit cele 4000 de acţiuni cedentului E., în lipsa notificării de către părţi sau acceptării cesiunii de creanţă autentificate sub nr. x/29.01.2015.
Invocarea de către recurenţii-pârâţi a prevederilor art. 1575 C. civ. priveşte doar efectele dintre cedent şi cesionar, nefiind opozabilă B. S.A. şi nu înlătură sancţiunea nulităţii unei cesiuni de acţiuni făcută cu încălcarea condiţiei de formă prevăzute de art. 98 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 ("dreptul de proprietate asupra acţiunilor emise în formă dematerializată se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor").
Faţă de aceste considerente, devine evident că, în cadrul procesual stabilit prin cererile şi apărările părţilor, instanţa de apel nu a încălcat normele de drept material invocate de recurenţii-pârâţi (art. 1573, art. 1568 şi art. 1575 din C. civ.) în privinţa efectelor contractului de cesiune de creanţă autentificat sub nr. x/29.01.2015.
De asemenea, considerentele prezentei decizii, care vin în completarea celor expuse de instanţa de apel, sunt de natură să înlăture orice posibilă vătămare procesuală referitoare la dreptul la apărare al pârâţilor cauzată de lipsa analizei efective a raportului juridic de cesiune de creanţă născut prin contractul autentificat sub nr. x/29.01.2015.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) şi art. 499 C. proc. civ., constatând că motivele de recurs invocate de pârâţi, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., nu sunt de natură să atragă casarea deciziei atacate, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta-pârâtă B. S.A. şi de recurenţii-pârâţi C. şi D. împotriva deciziei nr. 161/A-COM din 6 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2022.