Lease-purchase claim rejected as cinema passed into public domain under Law No. 303/2008; State's appeal annulled as time-barred

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa la 16.04.2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film" (R.A.D.E.F.), Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi B. S.A., a solicitat:

- să se constate că, prin sentinţa comercială nr. 4316/28.03.2007 a Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Comercială (dosar nr. x/2005), rămasă definitivă prin decizia comercială nr. 13/21.01.2008 a Curţii de Apel Bucureşti şi irevocabilă prin decizia nr. 3687/09.12.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pârâta R.A.D.E.F. "România Film" a fost obligată la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activului numit Cinematograful "Tineretului", situat în Bistriţa, str. x, jud. Bistriţa-Năsăud, constatând că le sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 346/2004 cu privire la îndeplinirea condiţiilor care legitimează dreptul reclamantei de a încheia cu pârâta de rangul 1 contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activului arătat anterior;

- să se constate că valoarea propusă pentru vânzare, potrivit Raportului de evaluare întocmit de R.A.D.E.F. "România Film", pentru obiectivul Cinematograful "Tineretului" este de 18.513 Euro, din care 3.881 Euro reprezintă investiţii făcute de reclamantă;

- să fie obligate pârâtele de rangul 1 şi 2 să încheie cu reclamanta contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, în condiţiile legii sau act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu, cu preţul de 14.632 Euro (echivalentul în RON la momentul plăţii), preţul final fiind diferenţa între valoarea propusă pentru vânzare şi investiţia reclamantei, în caz contrar hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de act autentic de întabulare;

- să se dispună înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului denumit Cinematograful "Tineretului", situat în Bistriţa, str. x, jud. Bistriţa-Năsăud, conform descrierii din CF nr. x, Bistriţa, nr. top. x;

- să se constate că B. S.A. are un drept de proprietate cu titlu de construire asupra celor 4 birouri de la etajul construcţiei, în suprafaţă de 86 mp, conform încheierii nr. 10918/2006cf;

- să se dispună radierea dreptului de administrare operativă a R.A.D.E.F. "România Film" de sub B22, respectiv să se dispună radierea dreptului de administrare asupra cotei de 280/2074 părţi din terenul aferent construcţiei de sub C81 a R.A.D.E.F. "România Film";

- să se dispună radierea din C.F. a Statului Român în calitate de coindivizar;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, taxă de timbru, precum şi alte cheltuieli ce vor fi ocazionate de purtarea prezentului proces.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 12-13 din Legea nr. 346/2004, art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997, art. 1073, art. 969-970 C. civ. de la 1864, art. 6 alin. (2) şi (5) din C. civ. (2009), art. 27 alin. (1) şi (3), art. 55 alin. (6), art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996.

Prin sentinţa civilă nr. 2231/2015 din 25 martie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Bistriţa, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar.

La termenul din 15 martie 2016, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, în numele Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a depus note scrise prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2005 (nr. vechi 5659/2005) al Tribunalului Bucureşti, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate, iar la termenul din 26 aprilie 2016, instanţa a unit cu fondul excepţia autorităţii de lucru judecat.

La 8 mai 2017, reclamanta a depus la dosar un înscris intitulat "precizare de acţiune", prin care a arătat că, în temeiul art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., înţelege să micşoreze câtimea obiectului cererii relativ la suprafaţa de teren vizată de punctul 4 din acţiunea introductivă, reducând suprafaţa de teren doar la terenul de sub Cinematograful Tineretului, suprafaţa construită aferentă cinematografului fiind de 280,40 mp.

La termenul din 21 ianuarie 2019, conform încheierii de şedinţă de la acea dată, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes faţă de existenţa sentinţei comerciale pronunţate de Tribunalul Bucureşti, faţă de existenţa antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2010 în formă autentică şi faţă de înscrierile din cartea funciară care vizează imobilul în litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 117/2019 din 20 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bistriţa-Năsăud – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă; a admis excepţia lipsei de interes invocată din oficiu.

A respins capătul de cerere privind constatarea faptului că, prin sentinţa comercială nr. 4316/2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2005, R.A.D.E.F. "România Film" a fost obligată la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activului denumit Cinematograful "Tineretului", ca lipsit de interes.

A respins capătul de cerere privind constatarea faptului că valoarea propusă pentru vânzare pentru activul denumit Cinematograful "Tineretului" este de 18.513 Euro, din care suma de 3.881 Euro reprezintă investiţii făcute de reclamantă, ca lipsit de interes şi ca inadmisibil.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor R.A.D.E.F. şi STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare.

A respins capătul de cerere privind pronunţarea unui act autentic de vânzare cumpărare, ca neîntemeiat.

A respins cererea de înscriere în cartea funciară, ca neîntemeiată.

A respins capătul de cerere privind constatarea că societatea B. S.A. a dobândit drept de proprietate cu titlu de construire asupra a 4 birouri la etaj, cu suprafaţa de 86 mp, ca lipsit de interes.

A respins cererea de radiere din cartea funciară a dreptului de administrare al R.A.D.E.F., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de dezbateri din 05.03.2019, reclamanta A. S.R.L. a formulat apel, solicitând, în principal, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, conform art. 480 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., care a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, cu cheltuieli de judecată; în subsidiar, a solicitat schimbarea în totalitate a hotărârii apelate, respectiv anularea hotărârii instanţei de fond, judecarea procesului, evocarea fondului, cu consecinţa admiterii acţiunii introductive, exceptând punctul 5 din acţiune, cu privire la dreptul de proprietate al B. S.A., pe care a menţionat că nu îl mai susţine, cu cheltuieli de judecată efectuate în apel şi la fond.

Prin decizia civilă nr. 623/2019 din 29 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 117 din 20.03.2019 şi a încheierii din 05.03.2019, pronunţate în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care le-a anulat în tot şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, cu privire la autoritatea de lucru judecat, faptul că dacă între litigiul anterior şi prezentul litigiu există identitate de părţi, nu acelaşi lucru se poate spune despre obiectul şi cauza celor două litigii care sunt esenţialmente diferite. Mai exact, instanţa de apel a reţinut că obiectul prezentului litigiu aduce în discuţie aspecte noi, respectiv: stabilirea preţului vânzării; pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic în caz de refuz, precum şi înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, iar cauza celor două litigii este diferită, în primul litigiu, cererea s-a întemeiat pe dispoziţiile legii speciale nr. 346/2004, respectiv O.U.G. nr. 88/2017, iar prezentul litigiu este întemeiat pe art. 1073, art. 969-970 C. civ. coroborat cu art. 27 alin. (1) şi (3), art. 34 pct. 3 şi art. 56 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, reclamanta-apelantă urmărind executarea obligaţiei pe care o are pârâta R.A.D.E.F. de a încheia contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare, la preţul ce urmează a fi stabilit printr-o hotărâre judecătorească.

Sub aspectul existenţei interesului în promovarea cererii de chemare în judecată, în primul ciclu procesual instanţa de apel a statuat că interesul reclamantei subzistă sub două aspecte: pentru stabilirea preţului contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, conform capătului 3 din cererea de chemare în judecată.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud sub nr. x/2014*.

Prin sentinţa civilă nr. 48/2020 din 20 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii R.A.D.E.F. "România Film", prin administrator judiciar C. S.P.R.L., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi B. S.A.

A obligat pârâţii R.A.D.E.F. "România Film" şi Statul Român să încheie cu reclamanta contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, pentru obiectivul Cinematograful "Tineretului", situat în Bistriţa, str. x, pentru preţul de 84.739 RON, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, în caz contrar această hotărâre ţine loc de act autentic apt de întabulare.

A suplinit acordul pârâţilor R.A.D.E.F. "România Film" şi Statul Român pentru înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului Cinematograful "Tineretului", situat în Bistriţa, str. x, jud. Bistriţa-Năsăud, constând în casă de piatră cu etaj, 70 de încăperi, 4 birouri, s-86 mp, la etaj curte, respectiv încăperile: sală spectacole cu suprafaţa de 155 mp, grup sanitar cu suprafaţa de 16 mp, cameră pentru casierie cu suprafaţa de 8 mp, scară internă cu suprafaţa de 2 mp, hol cu suprafaţa de 44 mp, împreună cu zidăria acestor construcţii în suprafaţă de 55 mp, imobil înscris în CF x Bistriţa, top x, precum şi terenul de sub construcţie, respectiv de sub Cinematograful "Tineretului", în suprafaţă de 280,40 mp.

A dispus radierea din CF x Bistriţa a dreptului de administrare al R.A.D.E.F. "România Film", de sub B22, asupra cotei de 280/2074 părţi din terenul aferent construcţiei de sub C81.

A respins cererea de radiere a Statului Român din CF x Bistriţa, în calitate de coindivizar.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud a formulat apel, prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinţei nr. 48/2020, în sensul înlăturării obligaţiei de încheiere a contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare stabilită în sarcina sa pentru Cinematograful "Tineretului" şi, implicit, înscrierii în C.F. a drepturilor dobândite în urma încheierii contractului antemenţionat.

Împotriva aceleiaşi sentinţe, a formulat apel şi pârâta R.A.D.E.F. "România Film", prin care a solicitat modificarea în tot a hotărârii, iar pe fond, să se dispună respingerea acţiunii reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 130/2021 din 12 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă a respins cererea de apel formulată de apelantul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, împotriva sentinţei civile nr. 48/20.03.2020, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2014.

A admis cererea de apel formulată de apelanta R.A.D.E.F. "România Film", în insolvenţă, prin administrator special D. şi administrator judiciar C. S.P.R.L., în contradictoriu cu intimaţii A. S.R.L. şi B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 48/20.03.2020, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2014, pe care a schimbat-o în parte şi, în rejudecare:

A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii R.A.D.E.F. "România Film" şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, în ceea ce priveşte obligarea pârâţilor să încheie cu reclamanta contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare pentru obiectivul Cinematograful "Tineretului" din Bistriţa, la preţul de 84.739 RON, precum şi înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei.

A păstrat, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel care a pronunţat decizia casată, iar în rejudecare, respingerea apelului declarat de R.A.D.E.F. "România Film" împotriva sentinţei nr. 48/20.03.2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, recurenta-reclamantă a susţinut incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că, potrivit celor statuate de instanţa de apel, prin efectul art. II-1 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 894 din 30.12.2008, imobilul Cinematograful "Tineretului" din Bistriţa are regimul juridic al unui bun proprietate publică.

În acest context, arată că Legea nr. 303/2008 a intrat în vigoare la 02.01.2009, iar potrivit principiului neretroactivităţii legii - art. 6 C. civ. (2009), aceasta se aplică doar pentru viitor.

Evocând dispoziţiile art. II-1 din Legea nr. 303/2008, recurenta arată că, la data intrării în vigoare a acestei legi, situaţia juridică a imobilului era deja tranşată prin sentinţa comercială nr. 4316/28.03.2007 a Tribunalului Bucureşti (dosar nr. x/2005), rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3687/09.12.2008 a Î.C.C.J., pârâta R.A.D.E.F. "România Film" fiind obligată la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a imobilului Cinematograful "Tineretului" din Bistriţa, constatând că le sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 346/2004.

În continuare, recurenta evocă legislaţia avută în vedere la pronunţarea hotărârilor judecătoreşti mai sus amintite, respectiv: dispoziţiile art. 13 alin. (4) şi (5) şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, concluzionând că obligaţia de vânzare a imobilului obiect al litigiului revine pârâtului R.A.D.E.F. "România Film" şi nicidecum Statului Român, care este cu totul străin de prezenta cauză.

Mai susţine că legislaţia specială incidentă soluţiei pronunţate de către Tribunalul Bucureşti a fost analizată în dosarul nr. x/2005, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor legale rezultând din actele normative în vigoare la data pronunţării acestor hotărâri judecătoreşti, astfel încât, cu autoritate de lucru judecat, R.A.D.E.F. "România Film" a fost obligată să încheie contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activului Cinematograful "Tineretului".

Totodată, arată că hotărârea tribunalului a rămas irevocabilă la 09.12.2008, iar modificarea legislativă a intrat în vigoare la data de 02.01.2009, fapt ce duce la neaplicarea prevederilor legale de trecere a bunului Cinematograful "Tineretului" din domeniul privat al statului şi administrarea R.A.D.E.F. în domeniul public al statului şi administrarea consiliilor locale respective.

De asemenea, mai arată că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, Cinematograful "Tineretului" intra în categoria bunurilor vizate de Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2461/28.10.2004, pentru aprobarea normelor metodologice privind vânzarea prin negociere directă şi încheierea contractelor de leasing pentru unele active aflate în patrimoniul şi administrarea R.A.D.E.F. "România Film".

Pe de altă parte, recurenta învederează că simplul fapt al aflării bunului în Anexa nr. 1 a O.G. nr. 39/2005 nu echivalează cu trecerea automată a acestuia din domeniul privat al Statului în domeniul public, fiind nesocotite de către instanţa de apel dispoziţiile art. II pct. 5 din Legea nr. 303/2008, care prevede o procedură specială de trecere, efectul neproducându-se ope legis, ci ca urmare a încheierii unor protocoale speciale.

Arată recurenta că R.A.D.E.F. "România Film" exercită în continuare un drept de administrare asupra cinematografului, acest obiectiv regăsindu-se în Anexa nr. 3.7 a Planului de reorganizare judiciară din iulie 2020, la punctul 8 din lista sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic aflate în proprietatea/administrarea R.A.D.E.F., neînscrise în C.F.

De asemenea, arată că, în spaţiul public, se găsesc şi alte protocoale încheiate între intimata R.A.D.E.F. cu unităţile administrativ teritoriale pentru alte active avute în administrare, de unde ar rezulta că trecerea în domeniul public nu se produce ope legis, ci printr-o procedură specială, prevăzută de art. II-5 din Legea nr. 303/2008.

Astfel, susţine că, fără o minimă verificare, instanţa de apel a preluat dispoziţiile art. II-1 din Legea nr. 303/2008 şi a apreciat că imobilul în discuţie se află în domeniul public al Statului, încălcând, astfel, principiul neretroactivităţii legii civile, dar şi dispoziţiile art. II-5 din Legea nr. 303/2008, precum şi legislaţia specială ce a stat la baza pronunţării sentinţei civile nr. 4316/28.03.2007 a Tribunalului Bucureşti, intrată în puterea lucrului judecat.

De altfel, arată că însăşi apelantul Statul Român, prin A.J.F.P. Bistriţa Năsăud a arătat în motivele de apel faptul că "Cinematograful Tineretului, obiect al prezentului litigiu, revine pârâtului R.A.D.E.F. România Film şi nicidecum Statului Român, care este cu totul străin de prezenta cauză", susţinere preluată în hotărârea criticată, citându-se această susţinere a Statului Român (la pagina 3 din hotărâre, alin. (6), partea finală), care contrazice aserţiunile instanţei, în sensul că bunul ar face parte din domeniul public al Statului Român.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că, deşi apelul Statului Român a fost respins, prin decizia recurată s-a respins cererea de chemare în judecată şi faţă de acest pârât. Totodată, arată că au fost ignorate dispoziţiile hotărârii de casare din primul ciclu procesual, obligatorii pentru instanţa fondului şi intrate în puterea de lucru judecat.

În continuare, evocând o serie de considerente din decizia recurată, cu privire la apelul Statului Român, recurenta afirmă că, de vreme ce apelul Statului Român a fost respins, iar R.A.D.E.F. "România Film" nu este reprezentantul Statului Român şi nici nu a formulat prin motivele de apel apărări în favoarea acestuia, soluţia pronunţată încalcă dispoziţiile art. 477 alin. (1) şi art. 478 alin. (1)-(4) C. proc. civ., cu privire la limitele efectului devolutiv, determinate de ceea ce s-a apelat.

Arată şi că, în raport cu Statul Român, al cărui apel a fost respins prin decizia civilă nr. 130/12.03.2021 a Curţii de Apel Cluj, hotărârea instanţei de fond - sentinţa civilă nr. 48/20.03.2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a rămas definitivă.

În altă ordine de idei, mai arată că motivarea instanţei de apel este contradictorie, în sensul că, pe de o parte, respinge apelul Statului Român, iar pe de altă parte, înlătură obligaţia stabilită prin sentinţa civilă nr. 48/20.03.2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, prin care acest pârât a fost obligat să încheie contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cu privire la imobilul în litigiu.

Sub un alt aspect, recurenta susţine că, prin decizia atacată, s-au încălcat dispoziţiile art. 430 alin. (1), (2) şi 4 C. proc. civ. cu privire la autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 623/29.10.2019 a Curţii de Apel Cluj, dosar nr. x/2014, dată în primul ciclu procesual în prezenta cauză şi rămasă definitivă prin nerecurare, în considerentele acestei hotărâri Curtea de apel tranşând aspectele legate de obligativitatea încheierii contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cu privire la activul Cinematograful "Tineretului", aşa cum rezultă din sentinţa comercială nr. 4316/28.03.2007 a Tribunalului Bucureşti.

De asemenea, Curtea de Apel Cluj a stabilit că interesul reclamantei în promovarea acestei acţiuni derivă din "lipsa menţiunii exprese cu privire la preţul contractului", acesta fiind "motivul principal pentru care pârâta în mod constant a refuzat să se prezinte la notar pentru încheierea actului în formă autentică".

Aşadar, în opinia recurentei, motivele de casare şi trimitere a cauzei spre rejudecare din cuprinsul deciziei civile nr. 623/29.10.2019 a Curţii de Apel Cluj au intrat, pe de o parte, în puterea lucrului judecat, iar, pe de altă parte, ele au fost obligatorii pentru instanţa de rejudecare, potrivit art. 480 alin. (3) teza finală C. proc. civ.

Potrivit considerentelor hotărârii, în rejudecare, urma să se stabilească preţul contractului de leasing, pornind de la modul de calcul din dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Bucureşti, respectiv, să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de leasing imobiliar cu transferul dreptului de proprietate.

Or, în accepţiunea recurentei, prin hotărârea recurată s-a făcut abstracţie de considerentele deciziei civile nr. 623/29.10.2019 a Curţii de Apel Cluj, dată în primul ciclu procesual, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. cu privire la puterea lucrului judecat, art. 480 alin. (3) teza finală din acelaşi Cod cu privire la valoarea obligatorie a îndrumarului de casare în rejudecare, dar şi dispoziţiile art. 1183 alin. (2) C. civ. cu privire la reaua-credinţă a intimatei R.A.D.E.F. "România Film" în respectarea sentinţei comerciale nr. 4316/2007 a Tribunalului Bucureşti.

În acest context, recurenta afirmă că este de domeniul evidenţei faptul că intimata R.A.D.E.F. "România Film" încalcă regula bunei-credinţe în exercitarea drepturilor procesuale întrucât, pe de o parte, invocă dispoziţiile Legii nr. 303/2008 evaziv şi laconic, iar, pe de altă parte, pretinde recurentei A. chirii pentru obiectivul Cinematograful "Tineretului", într-o contradicţie totală, pentru că nu ar putea să perceapă chirie pentru un bun aparţinând domeniului public al Statului, sens în care arată că, pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud este înregistrat dosarul nr. x/2013, având ca obiect pretenţii-chirii formulate de către R.A.D.E.F. "România Film" împotriva societăţii A. S.R.L., dosarul fiind suspendat până la soluţionarea prezentei cauze.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea cuprinde motive contradictorii.

În concret, susţine că, deşi prin decizia recurată se reţine autoritatea de lucru judecat a sentinţei comerciale nr. 4316/28.03.2007 a Tribunalului Bucureşti, din care rezultă îndrituirea reclamantei la a încheia cu intimata R.A.D.E.F. "România Film" contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activului denumit Cinematograful "Tineretului", cu toate acestea, instanţa de apel a apreciat că se impune analizarea apărărilor formulate de R.A.D.E.F. cu privire la "schimbarea regimului juridic al bunului imobil cinematograf, din proprietate privată în bun proprietate publică, deci inalienabil".

Astfel, în opinia recurentei, cu această motivare contradictorie, este golită de conţinut sentinţa civilă nr. 4316/28.03.2007 a Tribunalului Bucureşti, întrucât prin hotărârea pronunţată în apel se reţine faptul că bunul este inalienabil şi deci nu ar fi susceptibil de a fi transferat dreptul de proprietate cu privire la acesta.

Mai mult, recurenta afirmă că hotărârea face abstracţie şi de faptul că raporturile juridice dintre părţi sunt supuse reglementărilor în vigoare la data când acestea s-au născut, potrivit principiului de drept tempus regit actum. Or, apelul R.A.D.E.F. "România Film" a fost analizat prin prisma legislaţiei ulterioare pronunţării hotărârilor judecătoreşti prin care s-au stabilit în mod definitiv şi irevocabil raporturile dintre cele două părţi, precum şi obligaţiile părţilor născute sub legea veche şi nesusceptibile de a fi analizate prin prisma modificărilor legislative ulterioare.

La 12 iulie 2021, în termen legal, intimata-pârâtă R.A.D.E.F. "România Film" a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate, iar la 05.08.2021, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei-pârâte.

La 4 august 2021, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca vădit nefondat.

Odată cu întâmpinarea, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud a formulat şi recurs incident împotriva deciziei civile nr. 130/2021 din 12 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2014, solicitând casarea în parte a deciziei civile recurate, în sensul admiterii apelului formulat de către Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sub acest aspect.

În motivare, recurentul-pârât a susţinut incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susţinând, aşadar, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în concret, recurentul-pârât, invocând articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 894 din 30 decembrie 2008, a învederat că Cinematograful "Tineretului" are regimul juridic al unui bun proprietate publică, consecinţele juridice decurgând din caracterul său inalienabil fiind incompatibile cu pretenţia reclamantei de a se pronunţa o hotărâre judecătorească de natură a suplini consimţământul R.A.D.E.F. şi al Statului Român la încheierea unui act juridic translativ de proprietate, motiv pentru care, în opinia sa, trebuia admis apelul formulat de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor.

Mai mult, evocând şi dispoziţiile art. 861 C. civ. de la 1864, arată că, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, respectiv cu data de 02.01.2009, legiuitorul a stabilit în mod tranşant caracterul de bun public al tuturor sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic regăsite în Anexa nr. 1 la O.G. nr. 39/2005 (anexă în care, la pct. 45, se regăseşte Cinematograful "Tineretului" Bistriţa).

Având în vedere că aceste aspecte au fost reţinute şi de instanţa de apel, recurentul-pârât apreciază că în mod greşit apelul său a fost respins.

La 16.08.2021, în termen legal, recurenta-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului incident, în principal ca inadmisibil, iar, în secundar, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a arătat că recursul incident este inadmisibil, întrucât este formulat asupra altor aspecte decât cele atacate prin recursul principal, iar, pe de altă parte, A.J.F.P. nu are calitate procesuală şi prin urmare nu poate exercita calea de atac în calitate de reprezentant al Statului Român, existând interdicţia legală de reprezentare a unei persoane juridice de către o altă persoană juridică.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, prin raport fiind reţinută admisibilitatea în principiu a recursului principal al recurentei-reclamante, respectiv, nulitatea recursului incident al recurentului-pârât pentru neîncadrarea criticilor formulate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 7 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă a dispus comunicarea raportului, pentru a se depune punct de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.

Faţă de raportul comunicat, niciuna din părţi nu a uzat de dreptul de a formula în scris punct de vedere.

Prin încheierea completului de filtru din 11 octombrie 2022, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului principal, invocată prin întâmpinare de recurentul-pârât, dar şi excepţia inadmisibilităţii recursului incident, invocată de recurenta-reclamantă prin întâmpinare; a admis excepţia nulităţii recursului incident formulat de recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, împotriva deciziei civile nr. 130/2021 din 12 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă şi a admis în principiu recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii, stabilind termen de judecată la data de 22 noiembrie 2022, ora 9, în vederea soluţionării recursurilor în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

1. Recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. urmează a fi respins ca nefondat, pentru argumentele ce succed.

Răspunzând criticii subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008 de aprobare a O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic prevăzute în Anexa nr. 1 la O.G. nr. 39/2005, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea R.A.D.E.F. "România Film", împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, au trecut în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor Municipiului Bucureşti, după caz şi în administrarea consiliilor locale respective.

Cinematograful "Tineretului" Bistriţa este menţionat la poziţia 45 din Anexa nr. 1 la O.G. nr. 39/2005.

Dispoziţiile art. II din O.U.G. nr. 7/2008, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 art. unic din Legea nr. 303/2008, au caracter imperativ, finalitatea lor fiind aceea de a schimba regimul juridic al bunurilor supuse reglementării, în sensul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008 (02.01.2009), bunurile menţionate mai sus, aflate anterior în proprietatea privată a statului şi în administrarea R.A.D.E.F. "România Film", au fost, prin efectul legii, trecute în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, indiferent de existenţa sau inexistenţa unui protocol de predare-primire încheiat între R.A.D.E.F. şi consiliul local competent, dobândind, astfel, caracter inalienabil.

Voinţa legiuitorului în sensul celor anterior expuse a fost confirmată şi de Curtea Constituţională prin decizia nr. 19/22.01.2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84/07.02.2013, în care instanţa de contencios constituţional a statuat că trecerea bunurilor imobile respective în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale s-a făcut prin efectul legii, ca mod de dobândire a proprietăţii, protocolul care urma a se încheia, punctual, pentru fiecare imobil în parte, neavând natura juridică a unui titlu de proprietate, el fiind doar modalitatea practică de preluare a acestor imobile.

Aşadar, având în vedere considerentele mai sus expuse rezultă că bunul în litigiu nu mai este în circuitul civil de la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008.

Or, pentru a putea fi admisă o acţiune având ca scop pronunţarea de către instanţa de judecată a unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, este necesar a fi îndeplinite cumulativ toate celelalte condiţii de validitate ale contractului solicitat a fi încheiat, inclusiv aceea ca lucrul vândut să fie în circuitul civil.

Prin urmare, în cauză, raportat la situaţia juridică de bun proprietate publică al sălii de cinematograf din municipiul Bistriţa, acţiunea nu mai poate fi admisă, bunul devenind astfel inalienabil şi, ca atare, nesusceptibil de apropriere în niciuna dintre formele prevăzute de lege.

Astfel, se constată că în mod corect instanţa de apel a analizat chestiunea de drept supusă analizei din perspectiva susceptibilităţii bunului de a fi înstrăinat, în contextul lipsei cadrului legislativ care să mai permită această operaţiune. În linia acestui raţionament, nu se poate susţine că Legea nr. 303/2008 ar fi aplicată retroactiv unei situaţii trecute, în condiţiile în care situaţia nou creată prin intervenţia legislativă trebuie avută în vedere la momentul soluţionării prezentei cauze.

De altfel, prin capătul 3 din cererea de chemare în judecată, inclusiv reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor de rangul 1 şi 2 să încheie cu reclamanta contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, în condiţiile legii.

Răspunzând, în continuare, criticii subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de apel că devoluţiunea priveşte sentinţa civilă nr. 48/2020, în acord cu considerentele deciziei civile nr. 623/2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în primul ciclu procesual. Or, în primul ciclu procesual, instanţa de apel s-a pronunţat doar cu privire la excepţiile autorităţii de lucru judecat şi a interesului, nu şi cu privire la aplicarea Legii nr. 303/2008.

Aşadar, în rejudecare, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a fost învestit cu analiza pe fond a petitului 3 având ca obiect obligarea pârâţilor la încheierea cu reclamanta a unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare pentru obiectivul Cinematograful "Tineretului" situat în municipiul Bistriţa, str. x, jud. Bistriţa-Năsăud sau a unui act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu, cu preţul de 14.632 de Euro, în caz de refuz hotărârea urmând a ţine loc de act autentic, apt pentru întabulare, precum şi asupra petitului accesoriu având ca obiect înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară, respectiv radierea drepturilor antecesorilor din cartea funciară.

Însă, pentru a se putea pronunţa asupra respectivelor petite, se impunea ca judecătorul fondului să analizeze şi apărarea pârâtei R.A.D.E.F., reiterată în apel, privind schimbarea regimului juridic al bunului imobil cinematograf, din bun proprietate privată în bun proprietate publică, deci inalienabil.

Prin urmare, în mod corect Curtea de apel a constatat că solicitarea de pronunţare a unei hotărâri care să suplinească acordul de voinţă al pârâţilor la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului cinematograf implică cercetarea regimului juridic al proprietăţii respectivului bun imobil la momentul pronunţării soluţiei.

În ceea ce priveşte respingerea cererii de chemare în judecată faţă de pârâtul Statul Român, deşi apelul acestuia a fost respins, soluţia instanţei de apel nu încalcă limitele efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a apelat (art. 477 alin. (1) şi art. 478 alin. (1)-(4) C. proc. civ.).

Deşi apelul formulat de A.J.F.P. Bistriţa Năsăud, în numele Ministerului Finanţelor, ca reprezentant al Statului Român, se rezuma la lipsa calităţii procesuale pasive a acestui pârât, trebuie observat că motivul de apel reţinut de instanţă, referitor la inalienabilitatea bunului cinematograf ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, a fost invocat prin apelul declarat de pârâta R.A.D.E.F. "România Film".

Or, având în vedere obligaţia comună a celor doi pârâţi, stabilită prin sentinţa de primă instanţă, erau aplicabile prevederile art. 59-60 C. proc. civ., referitoare la regimul coparticipării procesuale pasive. Astfel, potrivit art. 60 alin. (2) C. proc. civ., apelul declarat de pârâta R.A.D.E.F. "România Film" profită şi celuilalt pârât, Statul Român.

Pentru considerentele anterior expuse, nici criticile referitoare la existenţa unor motive contradictorii nu pot fi reţinute. Criticile recurentei-reclamante sunt în esenţă aceleaşi (autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 4316/28.03.2007 a Tribunalului Bucureşti şi neretroactivitatea Legii nr. 303/2008), însă încadrate la alt motiv de casare. Raţionamentul instanţei de apel în analiza condiţiilor acţiunii formulate de reclamantă este coerent şi în concordanţă cu prevederile imperative ale legii.

2. Analizând recursul incident declarat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin încheierea completului de filtru din 11 octombrie 2022, Înalta Curte a admis excepţia nulităţii recursului incident formulat de recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud împotriva deciziei civile nr. 130/2021 din 12 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă.

În motivarea soluţiei referitoare la recursul incident declarat de recurentul-pârât, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că, prin cererea de recurs, au fost invocate critici de nelegalitate nepertinente prin raportare la limitele apelului formulat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice (referitoare la lipsa calităţii sale procesuale pasive în prezentul litigiu), precum şi faţă de considerentele deciziei atacate.

Astfel, cu toate că recurentul-pârât şi-a întemeiat memoriul de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând aplicarea greşită a dispoziţiilor articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008, din care ar rezulta caracterul de bun aflat în proprietatea publică a imobilului în litigiu, această apărare a fost invocată pentru prima dată în recurs de către recurentul-pârât, cu încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (2) din C. proc. civ.

În speţă, se observă că, prin apel, recurentul-pârât a susţinut lipsa calităţii pasive a Statului Român, derivată din faptul că, pe de o parte, nu este proprietar al bunului în litigiu şi pe de altă parte, de lipsa unor prevederi legale care să prevadă atribuţii de vânzare a imobilului în litigiu în sarcina recurentului.

Cu toate acestea, recurentul-pârât nu a dezvoltat niciun motiv de nelegalitate împotriva (considerentelor) deciziei atacate sub acest aspect, ci, şi-a întemeiat memoriul de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008, din care ar rezulta caracterul de bun aflat în proprietatea publică a imobilului în litigiu.

Având în vedere că această critică a fost invocată omisso medio, pentru prima dată în recurs, cu încălcarea prevederilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ., dar şi că instanţa de apel a reţinut ca întemeiată aceeaşi critică invocată prin apelul celuilalt pârât R.A.D.E.F. "România Film", Înalta Curte constată că recursul incident nu este motivat în raport cu cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 şi art. 488 alin. (2) C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 130/2021 din 12 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă şi va anula recursul incident formulat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud împotriva aceleiaşi decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 130/2021 din 12 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă.

Anulează recursul incident formulat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2022.