Jurisdiction for union-initiated labor claims: Competence lies at the union's headquarters, not the member's domicile

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 17 noiembrie 2023, pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2023, reclamanta Sindicatul Liber din Învăţământ Tg Jiu, în numele membrului de sindicat A., a chemat în judecată pârâtele Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 8 Tg-Jiu şi Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 3 Braşov, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea indemnizaţiilor de concediu de odihnă cuvenite membrului de sindicat pentru anii 2019, 2020, 2021, 2022 şi 2023, prin includerea în calculul cuantumului acestora şi a indemnizaţiei de hrană şi obligarea pârâţilor la plata către membrul de sindicat reprezentat, a diferenţelor dintre indemnizaţiile de concediu de odihnă cuvenite pentru anii 2019,2020, 2021, 2022 şi 2023 conform punctul 1 şi cele efectiv plătite pentru aceeaşi perioadă, sume actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plăţii, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă acestor drepturi, pentru aceeaşi perioadă.

La termenul de la 7 februarie 2024, Tribunalul Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 153/2024 din 7 februarie 2024, Tribunalul Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

În esenţă, Tribunalul Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, competenţa în cazul litigiilor de muncă este exclusivă, în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau locul de muncă. Faţă de faptul că reşedinţa reclamantei A. şi locul de muncă sunt în Municipiul Braşov, s-a apreciat ca fiind competent Tribunalul Braşov.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Braşov.

La termenul de la 7 noiembrie 2024, Tribunalul Braşov – secţia I Civilă a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 2043/MAS din 21 noiembrie 2024, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Gorj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În esenţă, Tribunalul Braşov – secţia I Civilă a reţinut că a fost învestit cu soluţionarea unei cereri de acordare a unor drepturi băneşti datorate în legătură cu raporturile de muncă ale membrilor de sindicat. A mai reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii şi de cele statuate de instanţa supremă prin Decizia nr. 1/2013, şi ţinând cont de dreptul reclamantului de a alege între instanţele deopotrivă competente, Tribunalul Gorj este competent să soluţioneze cauza.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele învestite, respectiv Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Braşov – secţia I Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect recalcularea indemnizaţiilor de concediu de odihnă cuvenite membrului de sindicat, cerere formulată şi semnată prin reprezentant legal Sindicatul Liber din Învăţământ Tg Jiu.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social şi statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 367/2022: "Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.", iar potrivit alin. (2): "În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, la cererea scrisă a membrilor lor."

Conform alin. (3) din acelaşi act normativ: "În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă."

Totodată, instanţa supremă constată că prin Decizia nr. 1/2013 s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogate prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant." Înalta Curte notează că, deşi Legea nr. 62/2011 a fost abrogată prin Legea nr. 367/2022, ambele acte normative reglementează domeniul dialogului social, prevederile legale incidente în prezentul litigiu fiind similare.

Faţă de împrejurarea că sediul Sindicatului Liber din Învăţământ Tg Jiu este în Municipiul Târgu Jiu, Judeţul Gorj, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Gorj.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2024.