Labor salary cap dispute: Negative jurisdictional conflict resolved in favor of the initially filed court under neighboring district rules

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.02.2023 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2023, reclamanta A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al personalului auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, identificaţi şi enumeraţi în tabelele anexate acţiunii, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Prahova, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să se dispună obligarea pârâţilor la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, urmând a dispune uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data recunoaşterii acestui drept, respectiv 10 ianuarie 2017 şi în continuare, conform următoarelor hotărâri: sentinţa civilă nr. 1071 din 03 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 78 din 09 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi; sentinţa civilă nr. 1342 din 08 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2810 din 26 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti; sentinţa civilă nr. 1816 din 18 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Prahova, rămasă definitivă prin decizia nr. 409 din 14 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti; sentinţa civilă nr. 1718 din 08 septembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Prahova, rămasă definitivă prin decizia nr. 146 din 28 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti; actul administrativ reprezentat de Decizia nr. 528 din 21 decembrie 2021 emisă de Curtea de Apel Ploieşti; obligarea pârâţilor la plata efectivă a salariilor calculate prin raportare la VRS 605,225 începând cu data recunoaşterii acestui drept şi în continuare, conform hotărârilor sus-menţionate, drepturi stabilite în mod definitiv atât prin hotărâri judecătoreşti cât şi prin act administrativ; obligarea aceloraşi pârâţi la repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, sumă ce se va acorda începând cu 10 ianuarie 2017 şi în continuare, precum şi pentru viitor; actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite; obligarea pârâtei Î.C.C.J., în calitate de ordonator principal de credite, la alocarea fondurilor necesare plăţii drepturilor salariale solicitate către pârâţii Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Prahova în calitate de ordonatori secundar şi terţiar de credite; obligarea angajatorului la plata daunelor morale în sumă de 5.000 euro pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin neacordarea drepturilor salariale aferente, pentru fiecare dintre reclamanţi.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 38 alin. (61) din Legea nr. 153/2017, art. 268, art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 raportat la art. 1535 C. civ., art. 29, art. 30 şi art. 195 C. proc. civ.

La data de 23.05.2023, s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată privind pe reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., faţă de calitatea acestora de conducător auto şi specialist IT în cadrul instanţelor de pe raza Curţii de Apel Ploieşti, sens în care s-a constituit dosarul nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 3238 din 24.05.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

În motivarea soluţiei tribunalul a statuat că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de munca ori, după caz, sediul.

De asemenea, s-a mai reţinut că, potrivit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 42/2023, litigiile aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a ordonanţei se judecată de către instanţele competente la data sesizării acestora, astfel încât, la data înregistrării acţiunii, 17.02.2023, instanţa competentă să judece cauza era cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului.

2. Tribunalul Prahova, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1195 din 22.10.2024, a admis la rândul său excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, fiind suspendată judecata cauzei în acest sens.

În argumentarea soluţiei tribunalul a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor alin. (21) ale art. 127 C. proc. civ., întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă şi împotriva Tribunalului Prahova şi Curţii de Apel Ploieşti, reclamanţii sesizând Tribunalul Bucureşti ca instanţă aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate, datorită calităţii pârâţilor, nicidecum având în vedere calitatea lor de specialişti IT şi conducător auto.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 14.11.2024.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din acelaşi act normativ, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Prin cererea iniţială înregistrată sub nr. x/2023, din care s-a disjuns cauza privind pe reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., ce a generat prezentul conflict de competenţă, titularii acţiunii, având calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Curţii de Apel Ploieşti au învestit Tribunalul Bucureşti cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă având ca obiect drepturi salariale, pârâţi fiind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Prahova şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, 17.02.2023, cererile referitoare la conflicte de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Pentru situaţia particulară a unor litigii legiuitorul a stabilit, la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., că "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Totodată, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

De asemenea, art. 127 alin. (21) din acelaşi act normativ statuează că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

În cauză, în calitate de pârâţi, figurează şi Tribunalul Prahova şi Curtea de Apel Ploieşti, instanţe competente să soluţioneze pricina.

Prin urmare, dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile, alegerea instanţei competente aparţinând titularului acţiunii, în temeiul art. 116 din acelaşi act normativ.

Cum reclamanţii din dosarul pendinte, împreună cu ceilalţi titulari ai acţiunii iniţiale, au înţeles să sesizeze Tribunalul Bucureşti, instanţă de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Ploieşti, Înalta Curte constată că aceştia şi-au manifestat opţiunea recunoscută de lege, care, faţă de textul ultim-enunţat, nu mai putea fi contestată de instanţă din oficiu, competenţa fiind câştigată definitiv de către instanţa iniţial învestită.

Nu în ultimul rând, instanţa supremă aminteşte că, potrivit prevederilor art. 110 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, "În caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiaşi complet pentru respectarea principiului continuităţii."

Faţă de considerentele expuse, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2024.