Negative jurisdictional conflict resolved: Court of Appeal Bucharest competent over military pension non-indexation claim

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 22.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi Guvernul României, pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime cu privire la actualizarea pensiei militare de stat prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; să se dispună obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, în ipoteza neintervenirii modificărilor aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad; să se dispună obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, în ipoteza neintervenirii modificărilor aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, (12.09.2017), şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad; actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

De asemenea, a solicitat instanţei să aibă în vedere Decizia nr. 50 din 15.02.2022 a Curţii Constituţionale, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 73/1993, precum şi faptul că Guvernul are obligaţia de a solicita avizul Consiliului Legislativ înainte de adoptarea unei ordonanţe de urgenţă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 2956 din 22.05.2023, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţiile de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea soluţiei, instanţa a statuat că obiectul litigiului îl constituie solicitarea unei persoane fizice de anulare a unui act normativ emis de Guvernul României, ca autoritate publică, în regim de putere publică. Deşi unul din efectele acestui act normativ se răsfrânge, în concret, asupra drepturilor de pensie, această apreciere nu poate însă determina, doar prin ea însăşi, asimilarea acestui litigiu ca fiind o cauză de contencios administrativ de competenţa tribunalului sau una de asigurări sociale, întemeiate pe dispoziţii din legea privind sistemul de pensii publice, fie ea Legea nr. 263/2010 ori Legea nr. 127/2019.

A mai reţinut tribunalul că reclamantul a invocat prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, solicitând să se constate că este vătămat printr-o ordonanţă a Guvernului, act normativ emis de o autoritate centrală, astfel încât s-a apreciat, potrivit art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, că revine curţii de apel competenţa materială de soluţionare a litigiului în funcţie de rangul autorităţii publice.

2. Prin sentinţa nr. 1622 din 8.11.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că litigiul pendinte se circumscrie obiectului vizat de dispoziţiile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, reclamantul solicitând plata unor drepturi ce ţin de pensia sa militară, respectiv de pretinsa actualizare şi limitare nelegală a acesteia, nelegalitate invocată în raport de pretinsa neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017.

În aprecierea Curţii, invocarea de către reclamant a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage, în mod automat, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de contencios administrativ, câtă vreme aceste dispoziţii legale sunt aplicabile doar dacă obiectul cererii este unul care se circumscrie domeniului contenciosului administrativ. În sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 intră numai raporturile de drept administrativ, născute în aplicarea ordonanţei de guvern a cărei neconstituţionalitate se invocă, raporturi juridice supuse unui regim de drept public.

Or, în cauză, din modul în care reclamantul a înţeles să îşi formuleze petitul cererii de chemare în judecată, cât şi din motivarea în fapt şi în drept a cererii, rezultă că acesta nu a înţeles să deducă judecăţii un litigiu de contencios administrativ, ci un litigiu ce ţine de domeniul pensiilor şi asigurărilor sociale.

Reclamantul a înţeles să solicite restituirea sumei pe care o consideră nelegal reţinută numai de la pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, chemând în judecată Guvernul României doar pentru a asigura alocarea de fonduri necesare restituirii, nu şi plata de despăgubiri.

Simpla invocare a unei excepţii de neconstituţionalitate a unei ordonanţe de urgenţă nu atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, câtă vreme excepţiile de neconstituţionalitate a tuturor actelor normative primare, inclusiv ordonanţe, pot fi invocate în toate litigiile în care respectivele acte normative sunt relevante.

3. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2023*, iar prin sentinţa civilă nr. 6054/2024 pronunţată la 26 septembrie 2024, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, tribunalul a reţinut că temeiul juridic al acţiunii este reprezentat de prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, reclamantul urmărind obligarea pârâtului Guvernul României la realizarea unei operatiuni administrative, respectiv să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, primele două capete de cerere configurând existenţa unui litigiu de competenţa instanţei de contencios administrativ.

De asemenea, tribunalul a precizat că, deşi ultimul capăt de cerere, prin care se solicită obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale la restituirea sumelor rezultate din neindexarea şi neactualizarea pensiei este de competenţa secţiei de litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Bucureşti, în cauză, în baza art. 99 alin. (2) C. proc. civ. instanţa competentă se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt, operând astfel o prorogare de competenta în favoarea Curtii de Apel Bucuresti.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 25 octombrie 2024, sub acelaşi număr.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamant, Înalta Curte constată că acţiunea dedusă judecăţii vizează, pe de o parte, atragerea răspunderii Guvernului pentru vătămarea aplicării prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale şi pe care le consideră neconstituţionale, şi, pe de altă parte, obligarea pârâtei Casa de Pensii la achitarea integrală a sumelor pe care le-a reţinut din pensie.

Aşadar, reclamantul pune în discuţie repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepţiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa sectorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecinţă a unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel cum reclamantul a indicat în mod expres în petitul acţiunii.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă; potrivit alin. (5) al aceluiaşi text de lege, acţiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Raportat la faptul că temeiul legal aplicabil acţiunii se regăseşte în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi având în vedere finalitatea demersului judiciar, precum şi faptul că se contestă o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern, respectiv o măsură fiscală, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În raport cu aceste considerente şi având în vedere că se invocă o vătămare produsă printr-o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern - autoritate publică centrală, competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.

În ce priveşte capătul de cerere care are ca obiect restituirea sumelor rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei, caracterul lui accesoriu rezultă cu evidenţă din faptul că modul de soluţionare depinde de soluţia ce se va da asupra capătului principal de cerere, astfel că Înalta Curte va conferi aplicabilitate prevederilor art. 123 alin. (1) - (2) din C. proc. civ., conform cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, respectivele dispoziţii aplicându-se şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat.

Întrucât, în cauză, aşa cum anterior s-a fost statuat, competentă material a soluţiona capătul principal de cerere este instanţa de contencios administrativ – secţia de contencios administrativ a curţii de apel, aceasta instanţă este, potrivit art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competentă material să soluţioneze şi capetele accesorii de cerere.

Pe cale de consecinţă, reţinând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza, în primă instanţă, este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2024.