Inadmissibility of cassation appeal in insurance disputes under post-2018 procedural law

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă la data de 30.08.2021, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., cu citarea intervenientului-forţat D., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 250.000 euro, la cursul B.N.R. din data plăţii, reprezentând daune materiale, cu cheltuieli de judecată.

La 02.12.2021, reclamanţii au depus o cerere precizatoare, indicând că pârâta a achitat fiecăruia suma de 120.000 RON, adică 24.000 de euro, cu titlu de daune morale, precum şi daunele materiale survenite până la acel moment. Astfel, au indicat că îşi diminuează pretenţiile, în sensul că reclamantul A. solicită cu titlu de daune morale suma de 150.000 euro, iar B. suma de 100.000 euro.

Prin sentinţa civilă nr. 961/2022 din 06.05.2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanţii au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 512A/2023 din 31.03.2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a admis apelul, a anulat sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 2035/22.09.2023, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata sumei de 10.000 euro către reclamantul B. şi a sumei de 12.000 euro către reclamantul A.; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Împotriva acestei sentinţe civile, toate părţile au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 528/A/26.03.2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanţii au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivarea recursului, recurenţii au arătat că au invocat dispoziţiile art. 1.385 C. civ. privind întinderea reparaţiei şi că instanţa de apel a evaluat "proporţionalitatea" despăgubirilor acordate victimelor fără a ţine cont de temeiul legal invocat. Astfel, instanţa a înlăturat din analiza sa prejudiciul reparabil reprezentat de câştigul pe care recurenţii l-ar fi putut realiza în condiţii obişnuite şi de care au fost privaţi, ţinând cont de împrejurările şi situaţia victimelor.

Recurenţii au susţinut că instanţa de apel a analizat cauza şi a aplicat normele de drept material într-o manieră discreţionară, apreciind că posibila pierdere a locului de muncă, ca urmare a intervenirii pandemiei, poate fi privită pe acelaşi plan cu posibilitatea menţinerii acestuia.

De asemenea, recurenţii au evidenţiat că pretenţiile lor nu pot fi considerate exagerate, având în vedere că limita maximă de acoperire a poliţei de asigurare este semnificativ mai mare decât suma solicitată; prin urmare, daunele solicitate nu reprezintă venituri nejustificate şi nici o măsură împovărătoare pentru asigurător, neputând fi calificate drept o îmbogăţire fără justă cauză.

În final, au făcut invocat decizia nr. 3/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru judecarea recursului în interesul legii, subliniind, totodată, necesitatea pronunţării asupra cheltuielilor de judecată.

În drept, au invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 08.07.2024, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând în mod prioritar, potrivit art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar conform art. 27 din acelaşi Cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, reclamanţii au învestit Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă la 30.08.2021 cu o cerere în materia asigurărilor.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin acest act normativ, potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (...) în cererile în materia asigurărilor".

Întrucât, obiectul recursului îl constituie o decizie pronunţată în apel, în cadrul unei cereri în materia asigurărilor, Înalta Curte constată că decizia atacată era definitivă încă de la pronunţare, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 528/A/26.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A. şi intimata-intervenientă D..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2024.