Undue salary reimbursement upheld; employee's appeal inadmissible in final labor decision.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the defendant's appeal (recurs) against the Court of Appeal's decision, thereby upholding the lower courts' rulings that required the defendant-employee to reimburse the plaintiff-employer 590 RON in undue salary and dismissing the defendant's counterclaim as time-barred; the court reasoned that in individual labor disputes under Article 214 of Law No. 62/2011, final decisions—such as those rendered on appeal per Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code—are not subject to further appeal, and the defendant failed to invoke any valid ground under Article 488(1) CPC, making the appeal legally unavailable and contrary to the principle of legality of appeals (Article 457 CPC).
Legislator headnote
AI generatedart. 426 alin. (3) C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Undue salary reimbursement upheld; employee's appeal inadmissible in final labor decision: 62/2011, final decisions—such as those rendered on appeal per Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code—are not subject to further appeal, and the defendant failed to invoke any valid ground under Article 488(1) CPC, making the appeal legally unavailable and contrary to the principle of legality of appeals (Article 457 CPC).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Galaţi – secţia I Civilă la 21.12.2022, reclamanta A. S.A. – Sucursala Galaţi a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 590 RON, reprezentând salarii necuvenite.
La 31.05.2023, pârâtul a formulat o cerere reconvenţională, solicitând anularea concilierii dintre părţi şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 1121/2023 din 03.11.2023, Tribunalul Galaţi – secţia I Civilă a admis acţiunea, a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 590 RON, reprezentând drepturi salariale necuvenite; a admis excepţia tardivităţii cererii reconvenţionale, pe care a respins-o ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentinţe civile, pârâtul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 241/2024 din 28.03.2024, Curtea de Apel Galaţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii civile, pârâtul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.
În motivare, recurentul a solicitat instanţei de recurs să restabilească dreptatea, evidenţiind că instanţa de apel a protejat completul de judecată de la tribunal, motivând că întâmpinarea este aceeaşi cu cererea reconvenţională,
Recurentul a mai invocat nulitatea hotărârii recurate din perspectiva art. 426 alin. (3) C. proc. civ., susţinând că hotărârea legalizată la tribunal nu are nicio semnătură, cât şi în raport cu alin. (5) al aceluiaşi articol, argumentând că hotărârea din apel trebuia motivată în termen de 30 de zile, însă comunicarea acesteia s-a făcut după 32 de zile.
Recurentul nu a indicat niciunul din motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
La 26.06.2024, intimata a depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii recursului.
La 12.07.2024, recurentul a răspuns la întâmpinare.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în baza art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
În cauză, calea de atac exercitată este neprevăzută de lege, astfel cum se va arăta în continuare.
Litigiul de faţă, iniţiat la 21.12.2022, priveşte un conflict individual de muncă dintre salariat şi angajator privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă, iar potrivit art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.
Acest regim al căilor de atac este prevăzut şi de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".
Dispoziţiile legale denotă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunţate în materia conflictelor de muncă, care, potrivit textelor de lege evocate anterior, pot fi atacate numai cu apel.
În acest cadru, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 241/2024 din 28.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, recurată în cauză, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., coroborat cu 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, fiind exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs.
Cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 241/2024 din 28.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A. – Sucursala Galaţi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2024.