Cassation appeal abandoned via notarial declaration; appellate award for full consultancy commission stands final.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice took note of the defendant's notarial declaration renouncing its appeal in cassation and thus did not rule on the merits; the appellate decision of the Bucharest Court of Appeal remains final in favor of the plaintiff-claimant. The dispute arose from a consultancy/intermediation agreement under which the plaintiff sought payment of 278,645.2 RON for services rendered, after the trial court partially granted the claim (3% commission) and the appellate court increased the award to the full amount plus costs. The defendant's cassation appeal challenged the appellate finding that a handwritten note "5% commission" signed by its legal representative validly amended the contractual commission clause, argued the signature was not authentic and the note was not separately endorsed under art. 291 C. proc. civ., invoked the exception of non-performance under art. 1.556 C. civ., and contended that the sale-purchase contract was concluded after the term of the intermediation agreement, so the commission obligation subject to a suspensive condition under art. 1.400 and art. 2.097 C. civ. never arose. The High Court, applying the principle of disponibility under art. 246 alin. (1) C. proc. civ., merely recorded the abandonment of the cassation appeal, which is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 291 C. proc. civ, art. 9 alin. (2) C. proc. civ, art. 246 alin. (1) C. proc. civ; Cassation appeal abandoned via notarial declaration; appellate award for full consultancy commission stands final: The dispute arose from a consultancy/intermediation agreement under which the plaintiff sought payment of 278,645.2 RON for services rendered, after the trial court partially granted the claim (3% commission) and the appellate court increased the award to the full amount plus costs. The defendant's cassation appeal challenged the appellate finding that a handwritten note "5% commission" signed by its legal representative validly amended the contractual commission clause, argued the signature was not authentic and the note was not separately endorsed under art. 291 C. proc. civ., invoked the exception of non-performance under art. 1.556 C. civ., and contended that the sale-purchase contract was concluded after the term of the intermediation agreement, so the commission obligation subject to a suspensive condition under art. 1.400 and art. 2.097 C. civ. never arose. The High Court, applying the principle of disponibility under art. 246 alin. (1) C. proc. civ., merely recorded the abandonment of the cassation appeal, which is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for taking note of the renunciation of the appeal (recurs).
Full text
Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă la 15.02.2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 278.645,2 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în temeiul acordului de consultanţă nr. x/22.11.2018, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 10.10.2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins cererea de repunere în termen a întâmpinării şi a constatat că pârâta este decăzută din dreptul de a formula întâmpinare.
Prin sentinţa civilă nr. 3108/12.12.2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a unui procent de 3% din preţul de 1.180.000 euro, privind imobilul situat în Bucureşti, str. x, sector 1 având număr cadastral x, obiect al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.12.2019 la C.; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.482,16 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva încheierii şi a sentinţei civile, ambele părţi au declarat apel, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 22/10.01.2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul pârâtei, a admis apelul reclamantei şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că, a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 278.645,2 RON şi de 1.909,29 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii civile, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.
În motivarea recursului, a arătat că instanţa de apel a reţinut că menţiunea "Dorobanţi 5% comision", prezentă pe ultima pagină a acordului de consultanţă şi semnată de reprezentantul legal al pârâtei, modifică clauza contractuală privind comisionul de la art. 4.1, stabilind un procent de 5% din valoarea tranzacţiei. Totodată, instanţa a concluzionat că semnătura pârâtei confirmă această modificare, în contextul în care aceasta nu a solicitat verificarea semnăturii conform art. 301 şi urm. C. proc. civ.
În acest context, recurenta a criticat aprecierile instanţei de apel, susţinând în esenţă că semnătura nu îi aparţine, iar acest aspect a fost contestat expres în faţa instanţei de fond şi în apel, iar menţiunea olografă nu a fost însuşită distinct de părţi prin semnătură, conform cerinţelor art. 291 C. proc. civ.
Recurenta a mai susţinut că nu există alte dovezi care să confirme modificarea procentului convenit şi că instanţa a încălcat principiul disponibilităţii, deoarece s-a pronunţat asupra unor pretenţii nesolicitate de reclamantă, fiind încălcate prevederile art. 291, art. 301, art. 302, art. 22 şi art. 9 alin. (2) C. proc. civ.
În continuare, a făcut trimitere la contractul de intermediere reglementat de art. 2.096 C. civ., subliniind că instanţa de apel a reţinut că misiunea intermediarului încetează în momentul punerii în legătură a clientului cu terţul, însă fără a aplica toate regulile de interpretare reglementate de art. 1.266-1.268 C. civ., în condiţiile în care reclamanta şi-a asumat obligaţia de a acorda consultanţă specializată în negocierea, încheierea unor tranzacţii imobliare, cât şi în soluţionarea tuturor chestiunilor ce s-ar putea ivi pe parcursul intermedierii cumpărării imobilelor.
Recurenta a afirmat că a invocat excepţia de neexecutare, conform art. 1.556 C. civ., susţinând că reclamanta nu a făcut dovada prestării efective a serviciilor la care s-a obligat, iar acţiunile acesteia au fost contrare obligaţiilor contractuale asumate, aspecte ce au fost ignorate de curtea de apel, cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1.350 şi art. 1.556 C. civ.
Referitor la chestiunea privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 19.12.2019, recurenta a susţinut că instanţa de apel a încălcat sau aplicat greşit art. 1.400 şi art. 2.097 C. civ., având în vedere că plata comisionului de 3% reprezintă o obligaţie afectată de o condiţie suspensivă, respectiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare în perioada contractuală; or, acesta a fost încheiat la 18.12.2019, după expirarea termenului prevăzut în acordul de intermediere, astfel că neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare în termenul contractual exclude naşterea obligaţiei de plată.
În final, a susţinut că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii, deoarece deşi iniţial a reţinut că misiunea intermediarului încetează la momentul punerii în legătură a părţilor, ulterior a reţinut că intermedierea implică şi finalizarea tranzacţiei, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
La termenul din 28.11.2024, recurenta-pârâtă a depus la dosar o declaraţie notarială de renunţare la judecata recursului.
Potrivit art. 246 alin. (1) C. proc. civ., renunţarea la judecată poate avea loc oricând în cursul judecăţii, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
În consecinţă, Înalta Curte, dând eficienţă principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, urmează să ia act de manifestarea de voinţă a recurentei, în sensul renunţării acesteia la judecata cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de pârâta B. S.R.L împotriva deciziei civile nr. 22/10.01.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2024.