Territorial jurisdiction for EC Regulation 261/2004 flight compensation claims: domestic allocation between branch location and place of departure

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 17 octombrie 2023 pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. x/2023, reclamanta A.. a solicitat obligarea pârâtului B. prin B. la plata unei compensaţii în sumă de 1237,5 RON pentru întârzierea zborului, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare, aferente debitului principal, începând cu data de 24.10.2022 şi până la data plăţii.

În motivare, reclamanta a arătat că pasagerul a achiziţionat bilete de transport aerian pentru cursa operată de compania pârâtă, pentru zborul W6 3393 din 24.10.2022, pe ruta Cluj-Napoca - Bologna, care a ajuns la destinaţie cu o întârziere mai mare de 3 ore/a fost anulat.

A mai învederat că între părţi a intervenit o cesiune de creanţă, prin care cedentul le-a cesionat toate drepturile şi accesoriile izvorâte din dreptul de a percepe compensaţia datorată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 7 şi art. 17 din Regulamentul CE nr. 261/2004, art. 1575 din C. civ., precum şi art. 1028 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 5676 din 10.05.2024, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către Judecătoria Cluj-Napoca.

În motivare, instanţa a invocat cauza C-204/08, prin care CJUE a statuat că în materia despăgubirilor întemeiate pe dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004 se instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului.

În continuare, judecătoria a reţinut că, potrivit biletului de transport aerian anexat, zborul operat de societatea pârâtă a avut ca punct de plecare Aeroportul din Cluj-Napoca, iar ca punct de sosire Aeroportul din Bologna, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cererea este Judecătoria Cluj-Napoca.

2. Cauza a fost înregistrată la 16 septembrie 2024 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 16278 din 16 octombrie 2024, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă excepţia necompetenţei generale a instanţelor române, invocată de pârâtă.

De asemenea, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, s-a reţinut că dispoziţiile invocate de Judecătoria Buftea, respectiv art. 5 pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (actualul articol 7 pct. 1 lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, prevederile fiind echivalente), precum şi art. 1066 alin. (1) şi art. 1081 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stabilesc reguli de competenţă alternativă, de ordine privată.

Fiind stabilită competenţa generală a instanţelor române, instanţa a reţinut că, în cauză, competenţa teritorială este una alternativă, de ordine privată, fiind aplicabile, după caz, dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. ori art. 113 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod, astfel încât instanţa nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

3. Dosarul a fost înregistrat la 25 octombrie 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Buftea şi Judecătoria Cluj-Napoca, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de valoare redusă introdusă de reclamanta A.., persoană juridică de origine americană, s-a solicitat obligarea pârâtei B. prin B., la plata compensaţiei pentru întârzierea/anularea zborului W6 3393 din 24.10.2022, pe ruta Cluj-Napoca - Bologna, conform art. 7 şi 14 din Regulamentul CE nr. 261/2004.

În raport de izvorul obligaţiei de plată solicitate, trebuie observat că dispoziţiile art. 7 pct. 5 din Regulamentul UE nr. 1215/2012, stabilesc că, "o persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acţionată în justiţie într-un alt stat membru: (...) în privinţa unei contestaţii rezultate din activitatea unei sucursale, a agenţii sau a unei alte unităţi, în faţa instanţelor de la locul unde se află sucursala, agenţia sau unitatea în cauză".

În acelaşi timp, trebuie observat că la considerentul nr. 15 al Regulamentului UE nr. 1215/2012 se reţine că, "Normele de competenţă ar trebui să prezinte un mare grad de previzibilitate şi să se întemeieze pe principiul conform căruia competenţa este determinată, în general, de domiciliul pârâtului. Astfel, competenţa ar trebui să fie întotdeauna determinată pe baza acestui criteriu, cu excepţia câtorva situaţii bine definite în care materia litigiului sau autonomia părţilor justifică un alt punct de legătură. În cazul persoanelor juridice, domiciliul trebuie să fie definit în mod independent, în vederea ameliorării transparenţei normelor comune şi a evitării conflictelor de competenţă.".

Prezenta cerere este întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004, iar prin hotărârea C.J.U.E. din 09.07.2009, pronunţată în cauza C-204/08, Peter Rehder împotriva Air Baltic Corporation, s-a reţinut că art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensaţii întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinaţia într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv.

Considerentele care au stat la baza acestei decizii se aplică mutatis mutandis şi în privinţa art. 7 pct. lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul UE nr. 1215/2012, care are o formulare identică cu cea cuprinsă în Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

În ce priveşte sintagmele - instanţa locului de plecare sau a locului de sosire a avionului – Înalta Curte arată că se interpretează în sensul că este competentă instanţa din statul unde se află locul de plecare sau instanţa din statul locului de sosire a avionului, deoarece raţiunea regulamentului este de a stabili instanţa cărui stat membru al uniunii va fi competentă să soluţioneze un litigiu cu element de extraneitate intracomunitar.

Odată stabilit statul a cărui instanţă este competentă a soluţiona cererea, determinarea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei din statul respectiv se realizează potrivit regulilor de procedură ale acelui stat.

Dezînvestindu-se în favoarea unei alte instanţe române, Judecătoria Buftea, sesizată de reclamantă, a apreciat că, din perspectiva competenţei internaţionale, instanţele române sunt competente să soluţioneze cauza.

În aceste condiţii, instanţa competentă material şi teritorial se determină conform legii procesual civile române, întrucât potrivit art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ., "când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale".

Aşa fiind, procedând la soluţionarea conflictului negativ de competenţă, instanţa supremă va verifica modul în care au fost respectate atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă.

Obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, în care competenţa teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ.

Pretenţia reclamantei este îndreptată împotriva unei sucursale situate în România a unei persoane juridice străine, respectiv în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea, fiind incidente normele de competenţă prevăzute de art. 109 C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea derivă dintr-un contract de transport este atrasă şi incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi cod, mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire. Din această perspectivă, este adevărat că Judecătoria Cluj - Napoca ar fi putut fi competentă să judece litigiul.

Însă, fiind vorba despre o pricină referitoare la bunuri (plata unei sume de bani cu titlu de despăgubire), aceste norme de competenţă teritorială alternativă permit reclamantei alegerea oricăreia dintre instanţele deopotrivă competente.

Totodată, este de menţionat că la art. 109 şi art. 113 Cod procedură legiuitorul a prevăzut norme de competenţă teritorială relativă, de ordine privată, potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Cum necompetenţa de ordine privată a instanţei nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, aşa cum rezultă din prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa supremă constată că Judecătoria Buftea, sesizată de reclamantă, nu era îndreptăţită să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă de ordine privată, devenind competentă a soluţiona pricina ca urmare a învestirii sale de către reclamant, urmate de neinvocarea de către pârâtă a excepţiei de necompetenţă în termenul limită, reglementat de lege.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea – secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2024.