Competence for transfer requests based on legitimate suspicion against a tribunal: Supreme Court jurisdiction excluded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania upheld the material incompetence exception raised by an opposing party, declining jurisdiction over a request for the transfer of case jurisdiction and assigning the matter to the Constansa Court of Appeal, thereby allowing the administrative respondent to prevail on the procedural threshold. The dispute arose from a civil and fiscal litigation involving a final insolvency table within an insolvency procedure, where the petitioner sought to transfer the case from the Tulcea Tribunal based on allegations of legitimate suspicion. The decisive legal basis was Article 142(1) of the Code of Civil Procedure, which dictates that requests for transfer based on legitimate suspicion from a tribunal within the jurisdiction of a Court of Appeal fall under the competence of that Court of Appeal, not the Supreme Court, unless the suspicion specifically targets a judge or the court itself as a party, conditions not met in this instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 11 C. civ, art. 142 alin. (1) C. proc. civ; Competence for transfer requests based on legitimate suspicion against a tribunal: Supreme Court jurisdiction excluded: , petenta a invocat dispoziţiile art. 140 alin. (2) şi art. 142 alin. (1) teza a III-a raportat la art. 22, art. 45 şi art. 6-9 C. proc. civ., art. 11 C. civ., art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) şi (2) Constituţia României, precum şi art. 6 şi art. 13 CEDO.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024
Asupra cererii de strămutare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 11 octombrie 2024, sub nr. x/2024, petenta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Galaţi, B.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei C. S.R.L. Tulcea, D. S.R.L., prin lichidator judiciar E., F. S.A., G. S.A. şi H., strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În drept, petenta a invocat dispoziţiile art. 140 alin. (2) şi art. 142 alin. (1) teza a III-a raportat la art. 22, art. 45 şi art. 6-9 C. proc. civ., art. 11 C. civ., art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) şi (2) Constituţia României, precum şi art. 6 şi art. 13 CEDO.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 142 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cererii de strămutare, invocată de intimata G. S.A., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 142 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părţii de judecător la o instanţă din circumscripţia curţii de apel competente, precum şi a celor vizând calitatea de parte a unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (....)"
Legiuitorul a reglementat competenţa instanţei supreme pentru cazul în care strămutarea pe motiv de bănuială legitimă se cere de la o curte de apel, precum şi în cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părţii de judecător la o instanţă din circumscripţia curţii de apel competente şi a celor vizând calitatea de parte a unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi.
În cauză, cererea întemeiată pe motive de bănuială legitimă priveşte strămutarea dosarului nr. x/2017, având ca obiect o contestaţie împotriva tabelului definitiv întocmit în procedura insolvenţei, soluţionat de Tribunalul Tulcea, instanţă aflată în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Constanţa.
Totodată, instanţa supremă constată că în cauza a cărei strămutare se solicită nu figurează ca parte un judecător sau o instanţă de judecată pentru ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să devină competentă în soluţionarea cererii, potrivit art. 142 alin. (1) C. proc. civ.
Aşadar, având în vedere că, pe de o parte, în cauză, petenta a solicitat strămutarea unui dosar aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, iar pe de altă parte, nu există motive care să atragă competenţa instanţei supreme, conform art. 142 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită excepţia necompetenţei sale materiale şi să decline în favoarea Curţii de Apel Constanţa competenţa soluţionării cererii formulate de petenta A. S.R.L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, al Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de petenta A. S.R.L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, al Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2024.