Pension contributions restitution: loss of appeal rights due to late filing against peremption decision

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 11 martie 2021 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa – secţia I civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, solicitând să se dispună restituirea către aceasta a contravalorii sumelor reprezentând contribuţiile reţinute defunctului B. în vederea asigurării acestuia în sistemul public de pensii pentru stabilirea pensiei de limită de vârstă.

Prin sentinţa civilă nr. 1840 din 10 iunie 2021, Tribunalul Dâmboviţa a respins cererea formulată de reclamantă.

2. Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel, considerând-o netemeinică şi nelegală.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14 martie 2022, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii recursului pentru lipsa nejustificată a părţilor.

Prin referatul din data de 6 februarie 2024, s-a învederat că de la data suspendării cauzei, respectiv 14 martie 2022, au trecut mai mult de 6 luni, perioadă de timp în care nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, dosarul fiind repus pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării.

Prin decizia nr. 421 din 25 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă, s-a admis din oficiu excepţia perimării şi s-a constatat perimat apelul formulat de reclamantă.

3. Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, prin care reiterează motivele din apel.

Cauza a fost înregistrată la 14 mai 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr, iar prin rezoluţia din 11 septembrie 2024 s-a fixat termen la 21 noiembrie 2024.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia tardivităţii formulării recursului, invocată din oficiu, reţinând următoarele:

Prin decizia recurată în prezenta cauză s-a constatat perimată cererea de apel formulată de reclamanta A..

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar conform art. 421 alin. (2) teza I din acelaşi cod "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte" iar, potrivit art. 182 alin. (1) din acelaşi cod, termenul care se socoteşte pe zile se împlineşte la ora 24 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Verificând termenul de recurs cu respectarea acestor dispoziţii imperative, Înalta Curte constată că, în cauză, termenul de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., calculat de la data pronunţării hotărârii atacate (25 martie 2024), s-a împlinit la 01 aprilie 2024, ora 24:00, potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că decizia recurată a fost pronunţată la 25 martie 2024, iar cererea de recurs a fost depusă la 5 aprilie 2024, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, recursul apare a fi declarat cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de dispoziţiile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ.

Se reţine că, atât căile de atac, cât şi termenele în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac sau de la modalitatea în care acestea se calculează.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

De asemenea, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător".

Ca atare, neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancţiunea decăderii, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispoziţiile legale incidente, astfel încât va admite excepţia tardivităţii declarării căii extraordinare de atac, invocată din oficiu, şi va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 421 din 25 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 421 din 25 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2024.