Complaint for procedural delay dismissed due to peremption of appeal extinguishing the pending litigation.

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024

Deliberând asupra contestaţiei privind tergiversarea procesului, constată următoarele:

1. Prin încheierea din 24 octombrie 2023 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de reclamantul A. în cadrul dosarului nr. x/2022 al aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei încheieri reclamantul A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus suspendarea judecăţii recursului pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării cererii de recurs, fiind acordat termen de judecată la 14 octombrie 2024, când s-a dispus amânarea judecării cauzei la 28 octombrie 2024, pentru refacerea procedurii de citare a recurentului-reclamant.

Prin decizia nr. 80/2024 din 28 octombrie 2024 pronunţată de aceeaşi instanţă, s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamantul A..

2. La 16 octombrie 2024, petentul A. a formulat contestaţie privind tergiversarea soluţionării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a solicitat luarea măsurilor legale.

În susţinerea contestaţiei, petentul a arătat că instanţa de recurs a dispus în mod eronat suspendarea judecăţii cauzei, fiind nesocotită obligaţia de a soluţionare a cauzelor într-un termen rezonabil, componentă a dreptului la un proces echitabil consfinţit de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, a făcut trimitere la decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că, raportat la criteriile consacrate de instanţa europeană privind caracterul rezonabil al duratei procedurii, întârzierea soluţionării procesului poate aduce atingere dreptului la un proces echitabil.

Contestaţia nu a fost motivată în drept.

Intimata B. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

La 6 noiembrie 2024 şi la 15 noiembrie 2024, petentul a depus precizări, prin care a reluat solicitarea de luare a măsurilor impuse de lege.

3. Analizând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte urmează a o respinge pentru argumentele expuse în continuare:

Contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural destinat a înlătura întârzierile ivite pe parcursul soluţionării cauzelor civile, întârzieri de natură a afecta termenul optim şi previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunţarea unei hotărâri definitive, chiar în condiţiile în care acest termen este unul variabil, în raport cu circumstanţele particulare ale fiecărei pricini. Acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci se constituie într-un remediu circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condiţiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părţilor la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil.

În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) C. proc. civ.: "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."

Din economia normei enunţate rezultă că ceea ce caracterizează această instituţie juridică este pasivitatea instanţei de judecată, care, deşi are la dispoziţie mijloacele legale pentru corectarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părţilor sau ale altor participanţi la procedură, nu le aplică ori nesocoteşte ea însăşi anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.

Motivele pentru care se poate face uz de această cerere sunt prevăzute de dispoziţiile art. 522 alin. (2) C. proc. civ.. Potrivit normei evocate, contestaţia privind tergiversarea procesului poate fi exercitată în următoarele situaţii:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Verificând aceste cerinţe legale, Înalta Curte constată că situaţia descrisă de petent nu se circumscrie niciunei ipoteze din cele prevăzute de art. 522 alin. (2) C. proc. civ.

Din verificările efectuate din oficiu în sistemul de evidenţă informatizată a instanţelor a rezultat că prin decizia nr. 80/2024 din 28 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamantul A..

Pentru a se putea admite o astfel de contestaţie, se impune ca motivul invocat de petent, având ca efect tergiversarea procesului, să subziste în momentul formulării şi soluţionării contestaţiei.

Însă, perimarea cererii de recurs, urmare a pasivităţii recurentului, echivalează cu încetarea procesului, prin pronunţarea unei hotărâri în cauză.

Astfel, nu se mai poate discuta despre o presupusă încălcare a dreptului la un proces echitabil în componenta termenului optim şi previzibil, contestaţia fiind practic lipsită de finalitate, întrucât şi dacă s-ar admite acest mijloc procedural pentru motivele invocate de petent nu s-ar putea da eficienţă dispoziţiilor art. 525 alin. (6) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 522 şi art. 525 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de petentul A. privind tergiversarea soluţionării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de petentul A. privind tergiversarea soluţionării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2024.