Jurisdictional conflict over judicial employees' labor disputes and application of special venue rules for cases involving courts as parties
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice assigned jurisdiction to the Brăsov Tribunal, Section I for Civil Cases – Labor Disputes, resolving a negative conflict of competence where both the Brăsov and Argeș Tribunals had declined jurisdiction; the plaintiff, a judge-pensioner, prevailed in establishing the Brăsov Tribunal as the competent court to hear claims for salary differences, unused leave allowances, and inflation/interest against various state judicial entities. The dispute concerned a negative conflict of jurisdiction arising from the plaintiff's status as a judge, which triggered a specialized territorial competence rule distinct from the general labor law venue provisions. The court relied on Article 127, paragraph (2)(1) of the Civil Procedure Code, which mandates that cases involving a court as a defendant be filed in the circumscription of a neighboring Court of Appeal to avoid self-adjudication, overriding the standard labor code venue rules that would have otherwise pointed to the plaintiff’s domicile or workplace.
Legislator headnote
AI generatedart. 269 din Legea nr. 53/2003, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 129 alin. (2) din C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 130 C. proc. civ, art. 127 C. proc. civ; Jurisdictional conflict over judicial employees' labor disputes and application of special venue rules for cases involving courts as parties: Prin sentinţa civilă nr. 2354/2024 din 25 iunie 2024, Tribunalul Argeş – secţia Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în favoarea Tribunalului Braşov – secţia I Civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, reţinându-se că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., astfel că, Tribunalul Braşov este instanţă competentă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 8 septembrie 2023 sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Argeş, a solicitat instanţei:
Obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale aferente perioadei 20 iulie 2022-10 aprilie 2023 în care a fost suspendat din funcţia de judecător, diferenţe ce rezultă din suma plătită de aceştia la data de 8 iunie 2023, potrivit fluturaşului de salariu şi suma ce ar fi trebuit plătită potrivit art. 52, alin. (5) şi 10 din Legea nr. 305/2022.
Obligarea pârâţilor la plata diferenţelor ce rezultă din suma plătită de aceştia în data de 8 iunie 2023, potrivit fluturaşului de salariu, reprezentând indemnizaţie de concediu de odihnă neefectuat şi suma ce ar fi trebuit plătită potrivit art. 150, alin. (1) şi (2) din Codul muncii şi art. 52, alin. (5) şi 10 din Legea nr. 305/2022.
Obligarea pârâţilor la plata sumei ce reprezintă indemnizaţia de concediu neefectuat aferentă celor 10 zile de concediu legal neefectuat pentru anul 2020, sumă calculată potrivit art. 150, alin. (1) şi (2) din Codul muncii şi art. 52, alin. (5) şi 10 din Legea nr. 305/2022.
Obligarea pârâţilor la plata inflaţiei şi a dobânzii legale, pentru sumele rezultate, potrivit petitelor 1, 2 şi 3 de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 344/MAS/2024 din 6 martie 2024, Tribunalul Braşov – secţia I Civilă - litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Argeş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că litigiul are natura unui conflict de muncă, iar potrivit normelor de competenţă materială şi teritorială, instituite de dispoziţiile art. 269 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ce constituie legea specială de reglementare a procedurii de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, competenţa aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul reclamantul. Reclamantul din prezenta cauză având calitatea de judecător pensionar, domiciliul acestuia aflându-se în localitatea Piteşti.
După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Argeş, prin cererea înregistrată la 27 mai 2024, reclamantul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş şi a solicitat declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Prin sentinţa civilă nr. 2354/2024 din 25 iunie 2024, Tribunalul Argeş – secţia Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în favoarea Tribunalului Braşov – secţia I Civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, reţinându-se că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., astfel că, Tribunalul Braşov este instanţă competentă.
Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Braşov – secţia I Civilă - litigii de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Argeş – secţia Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 14 august 2024, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă – litigii de muncă şi asigurări sociale.
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora, "necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura". Alin. 3 al aceluiaşi articol prevede că "în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată".
Tot în acest context, se reţin şi dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Prin urmare, dacă excepţia nu este invocată în condiţiile prevăzute de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial să o soluţioneze, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.
Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul, context în care se reţine că în cazul cererilor de chemare în judecată, având ca obiect conflicte de muncă, competenţa teritorială este una absolută dar alternativă, fie cea de la locul unde îşi are domiciliul reclamantul fie cea de la locul de muncă al acestuia.
Conform prevederilor art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."
În atare context, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Argeş şi împrejurarea că în cauză îşi găsesc aplicabilitatea, pe lângă prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, şi dispoziţiile mai sus evocate, ale art. 127 alin. (2)1 din C. proc. civ., instanţa supremă apreciază că Tribunalul Braşov a devenit instanţa competentă în cauză.
Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă – litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă – litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2024.