Bankruptcy administrator liability under Law 85/2014: procedural nullity of extraordinary appeal for failure to articulate specific illegality grounds

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2024

Asupra cererii de recurs de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la 27 iulie 2023 sub nr. x/2022/a1, reclamanta Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice - Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sectorului 5 a Finanţelor Publice a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtei A., în calitate de administrator al debitoarei, solicitând obligarea acesteia la suportarea pasivului neacoperit al societăţii debitoare, în cuantum de 73.540 RON, în temeiul art. 169 alin (1) lit. c) şi d) din Legea 85/2014, privind procedura insolvenţei.

Prin sentinţa civilă nr. 5799 din 21 decembrie 2023, Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2022 admite cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale formulată de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în Reprezentarea Administraţiei Sectorului 5 a Finanţelor Publice - Bucureşti în contradictoriu cu pârâta A..

Dispune obligarea pârâtei A. la suportarea sumei de 73.540,00 RON, reprezentând întregul pasiv al societăţii debitoare B. S.R.L., cu sediul în Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtă A. a declarat apel.

Prin încheierea din 16 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelanta-pârâtă A. împotriva sentinţei civile nr. 5799 din 21 decembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2022.

Împotriva acestei încheieri, pârâtă A. a formulat cerere de recurs, la 22 aprilie 2024, solicitând reluarea judecării cauzei.

Cererea de recurs nu cuprinde însă critici concrete privind nelegalitatea încheierii atacate prin care s-a suspendat judecata cauzei, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În cauză, se constată că nu a fost depusă întâmpinare de către intimata-reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în Reprezentarea Administraţiei Sectorului 5 a Finanţelor Publice.

La termenul din 7 noiembrie 2024, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului pe care urmează să o admită, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi Cod.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurenţi se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Aşadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Din analiza cererii de recurs, se constată că recurenta nu a prezentat nicio critică împotriva măsurii de suspendare a cursului judecăţii apelului, care să poată fi circumscrisă motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Titularul căii de atac exercitate, prin cererea de recurs, a solicitat repunerea pe rol a cauzei pentru continuarea judecăţii, însă acest aspect nu are aptitudinea de a releva nelegalitatea dispoziţiei de suspendare a judecăţii, în lipsa unor argumente în acest sens.

Astfel, curtea de apel a adoptat măsura de suspendare a judecăţii în condiţiile lipsei de la dezbateri a părţilor şi fără ca vreuna dintre acestea să fi solicitat ca judecata să se desfăşoare şi în lipsă.

De altfel, simpla exercitare a căii de atac a recursului nu este suficientă pentru a analiza legalitatea încheierii recurate, neîncadrarea motivelor de recurs prezentate în ipotezele cuprinse în art. 488 C. proc. civ., fiind sancţionată de art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod, cu nulitatea căii extraordinare de atac.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată şi nu se dezvoltă motivele de nelegalitate. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă, din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza cererii de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că criticile recurenţilor referitoare la interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, întrucât vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia.

Aşadar, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

In consecinţă, se constată că recurenta-pârâtă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel în raport cu soluţia pronunţată.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva încheierii din 16 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva încheierii din 16 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI SECTORULUI 5 A FINANŢELOR PUBLICE.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2024.