Peremption of cassation appeal in civil damage action for inactivity exceeding six months

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 10 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., A. şi C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A., au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume cu titlu de daune morale pentru: A., în calitate de tată, suma de 150.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua efectuării plăţii; B., în calitate de mamă, suma de 150.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua efectuării plăţii; C., în calitate de soră, suma de 50.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua efectuării plăţii şi având în vedere că a suferit leziuni care au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale, a solicitat şi suma de 15.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a vătămărilor corporale suferite în urma producerii accidentului; iar pentru A., în calitate de frate, suma de 50.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua efectuării plăţii. În baza dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017, au solicitat obligarea pârâtei la plata de penalităţi de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere prin raportare la sumele stabilite de către instanţă, cu titlu de daune morale, calculate începând, în principal, de la data expirării termenului legal de 30 de zile, de la comunicarea cererii de despăgubire, iar în subsidiar, de la data introducerii cererii de chemare în judecată. De asemenea, au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2073 din 28 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Ilfov – secţia Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamanţii A., B., A. şi C. şi pe pârâta D. S.A., a obligat pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanţii A. şi B., în calitate de victime indirecte, suma de 100.000 euro, echivalent în RON la data plăţii efective, reprezentând daune morale, a obligat pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanţii A. şi C., în calitate de victime indirecte, suma de 50.000 euro, echivalent în RON la data plăţii efective, reprezentând daune morale, a obligat pârâta să plătească reclamantei C., în calitate de victimă directă, suma de 15.000 de RON, reprezentând daune morale, a obligat pârâta să plătească reclamantului A. penalităţile de 0,2% pe zi de întârziere, aferente sumei de 150.000 RON, de la data scadenţei, 26.07.2019, până la data achitării efective a acestui debit şi a respins, în rest, cererea reclamanţilor, având ca obiect acordarea penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere, ca neîntemeiată. A luat act că reclamanţii şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia civilă nr. 407A din 16 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta- pârâtă D. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2073 din 28 iulie 2022, pronunţate de Tribunalul Ilfov – secţia Civilă în dosarul nr. x/2021.

A fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată în sensul că: a fost obligată pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanţii A. şi B., în calitate de victime indirecte, suma de 50.000 euro, echivalentul în RON la data plăţii efective, reprezentând daune morale; a fost obligată pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanţii A. şi C., în calitate de victime indirecte, suma de 25.000 euro, echivalentul în RON la data plăţii efective, reprezentând daune morale; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului A. penalităţile de 0,2% pe zi de întârziere aferente sumei de 150.000 RON din a 11-a zi de la data comunicării hotărârii judecătoreşti şi până la data achitării efective a acestui debit. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii B., A., A. şi C. au declarat recurs.

În susţinerea recursului, după expunerea situaţiei de fapt şi a parcursului litigios, reclamanţii au arătat că decizia instanţei de apel este nelegală, deoarece Curtea, în considerentele hotărârii, nu a argumentat motivul pentru care a dispus diminuarea daunelor morale, prin raportare la probele existente la dosar, la practica judiciară sau la alte mijloace.

Recurenţii-reclamanţi au arătat, aşadar, că instanţa de apel nu a motivat în mod corespunzător modalitatea de stabilire a daunelor morale şi că, în mod greşit a considerat faptul că şi victima a avut o culpă, întrucât nu purta centura de siguranţă, fără a exista la dosarul cauzei o expertiză, tehnică sau medico- legală care să concluzioneze în acest sens.

Au mai precizat recurenţii-reclamanţi că motivele de recurs urmează a fi dezvoltate printr-un memoriu separat.

Recursul nu a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

Prin încheierea din 7 februarie 2024, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 30 octombrie 2024.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 7 februarie 2024.

Aşadar, faţă de data la care s-a dispus suspendarea judecăţii, respectiv 7 februarie 2024, rezultă că a trecut un termen mai mare de 6 luni, faţă de data de 30 octombrie 2024.

În raport de aceste considerente, urmează să se constate perimat recursul declarat în cauză, cu consecinţa prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipseşte de efect toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B., A., A. şi C. împotriva deciziei civile nr. 407A din 16 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 octombrie 2024.