Precautionary seizure appeal exhausts review: cassation inadmissible under non-contentious procedure rules

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 4 martie 2024 pe rolul Tribunalului Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal creditoarea A. S.R.L. sub nr. x/2024 a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea Orient S.R.L., să se dispună instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei şi instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani prezente şi viitoare din conturile sale bancare, asupra celor datorate de terţi, precum şi asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitoarei de a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Prin încheierea nr. 67/C din 19 martie 2024 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte cererea creditoarei.

S-a dispus înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile urmăribile ale debitoarei, aflate în posesia acesteia sau a unui terţ, până la concurenţa sumei de 638.232,93 RON, în scopul valorificării lor în momentul în care creditoarea va obţine titlu executoriu pentru această creanţă.

S-a dispus înfiinţarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale datorate debitoarei de către terţii popriţi instituţii bancare sau pe care aceştia i le vor datora în viitor în temeiul raporturilor juridice existente ori asupra sumelor de bani aflate în conturile bancare ale pârâtei, până la concurenţa sumei de 638.232,93 RON.

S-a stabilit în sarcina creditoarei obligaţia de a consemna o cauţiune în cuantum total de 63.823,30 RON, respectiv 31.911,65 RON pentru fiecare măsură, în termen de 10 zile de la data comunicării încheierii.

A fost respinsă în rest cererea.

2. Împotriva acestei încheieri a formulat apel debitoarea Orient S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 810/Ap din 14 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a fost respins, ca nefondat, apelul debitoarei.

A fost obligată apelanta să achite intimatei suma de 19.798,29 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs debitoarea Orient S.R.L., solicitând, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reducerea onorariului avocaţial în valoare de 19.798,29 RON acordat părţii adverse prin decizia atacată cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

S-a susţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. prevăd expressis verbis că reducerea onorariului avocaţial se poate realiza chiar şi din oficiu, ori de câte ori se constată că acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

În cauză, curtea de apel a obligat debitoarea la plata sumei de 19.798,29 RON reprezentând onorariu de avocat cu titlu de cheltuieli de judecată, fără a motiva de unde rezultă cuantumul şi fără a analiza actele depuse pentru justificarea acestora.

Potrivit recurentei, prin acordarea acestor cheltuieli de judecată i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil recunoscut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

La data de 29 august 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata A. S.R.L. prin care s-a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

4. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare, reţine următoarele considerente:

Obiectul dosarului l-a constituit înfiinţarea sechestrului şi a popririi asigurătorii, conform procedurii prevăzute la art. 952 şi următoarele C. proc. civ.

Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 954 alin. (2) C. proc. civ., procedura de soluţionare a cererii de înfiinţare a măsurilor asigurătorii are caracter necontencios.

Ca o consecinţă, art. 954 alin. (3) C. proc. civ. dispune că încheierea prin care se soluţionează cererea de sechestru este supusă numai apelului. De asemenea, art. 971 alin. (1) C. proc. civ. prevede, în ceea ce priveşte regulile aplicabile popririi asigurătorii, că soluţionarea cererii se va efectua potrivit dispoziţiilor art. 954 din acelaşi cod.

Se impune, aşadar, observaţia că singura cale de atac admisă de lege în cazul cererilor având ca obiect înfiinţarea măsurilor asigurătorii este apelul.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs, prin care s-a respins apelul împotriva încheierii de înfiinţare a măsurilor asigurătorii, are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. De altfel, caracterul definitiv al deciziei recurate rezultă inclusiv din dispozitivul acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Principiul legalităţii căilor de atac consfinţeşte faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, cu consecinţa că, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

De asemenea, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Se impune a fi arătat şi că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcarea a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului unicităţii căii de atac consacrat de art. 460 din acelaşi cod.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta Orient S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 810/Ap din 14 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Referitor la cererea intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la această dispoziţie legală, aplicabilă şi în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta Orient S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 810/Ap din 14 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Respinge cererea formulată de intimata A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2024.