Judicial Officer's Labor Claim: Territorial Jurisdiction Under Article 127(1) C. proc. civ. to Ensure Impartiality

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş – secţia Civilă la 23.08.2023, reclamantele A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la calcularea drepturilor salariale restante, reprezentând diferenţa dintre indemnizaţiile lunare şi diurnele încasate şi cele care li se cuveneau ca urmare a majorării de 18% – corespunzătoare celor 3 tranşe salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007, incluse, şi după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, în indemnizaţia brută de încadrare –, pentru perioada cuprinsă între data numirii fiecărei reclamante în funcţia de inspector judiciar şi intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015. Au solicitat, de asemenea, ca pârâta să fie obligată la plata sumelor astfel calculate, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, până la data plăţii efective şi integrale a sumelor pretinse.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş.

La 12.03.2024, Tribunalul Mureş – secţia Civilă a disjuns cererile formulate de reclamantele B. şi C., iar prin sentinţa civilă nr. 428, pronunţată la aceeaşi dată, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de A. în favoarea Tribunalului Cluj.

În motivarea acestei hotărâri, a reţinut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu este incident, întrucât, deşi reclamanta are domiciliul în Cluj şi este judecător în cadrul Curţii de Apel Cluj – secţia Penală şi de Minori, această instanţă nu este superioară Tribunalului Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i-ar reveni, în raport cu art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cauzei. A mai arătat că nici art. 127 alin. (21) nu este aplicabil, câtă vreme nicio instanţă de judecată nu are calitatea de pârât.

Astfel învestit, Tribunalul Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă şi asigurări sociale a pronunţat sentinţa civilă nr. 2277/30.09.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării incidentului procedural.

În motivarea acestei hotărâri, această instanţă a reţinut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil, întrucât reclamanta îşi desfăşoară activitatea la Curtea de Apel Cluj, instanţă superioară Tribunalului Cluj, căruia i-ar reveni soluţionarea cauzei în primă instanţă.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, pentru următoarele considerente:

Reclamanta, judecător în cadrul Curţii de Apel Cluj, a învestit instanţele cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, în care competenţa teritorială se determină prin aplicarea atât a art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul Muncii, cât şi a art. 127 C. proc. civ.

Dispoziţiile Codului muncii, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, 23.08.2023, fixează competenţa teritorială în conflictele individuale de muncă în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Domiciliul autoarei demersului judiciar este situat în Cluj-Napoca, ca şi locul său de muncă, Curtea de Apel Cluj, instanţă superioară Tribunalului Cluj, determinat ca prima instanţă în cauză, prin aplicarea art. 269 alin. (2) din Codul muncii; este, astfel, atrasă incidenţa art. 127 alin. (1) C. proc. civ., normă imperativă care obliga reclamanta să sesizeze un tribunal aflat în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate instanţei unde îşi desfăşoară activitatea.

Sinteza procedurii derulate în faţa instanţelor aflate în conflict reflectă că autoarea demersului judiciar a procedat legal şi a învestit Tribunalul Mureş, situat în circumscripţia Curţii de Apel Târgu Mureş, adiacentă Curţii de Apel Cluj.

Înalta Curte notează că sintagma "instanţa inferioară" din art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi interpretată exclusiv prin raportare la secţia căreia i-ar reveni controlul judiciar în privinţa hotărârilor pronunţate de judecătorul reclamant.

Raţiunea normei rezidă în evitarea suspiciunilor de lipsă de obiectivitate a instanţei sesizate potrivit regulilor generale de procedură, ca urmare a influenţei pe care ar putea-o avea funcţia îndeplinită de judecătorul, procurorul, asistentul judiciar ori grefierul reclamant la instanţa sesizată, la cea superioară ei sau la parchetele ce funcţionează pe lângă acestea.

Nu numai că atribuirea acestei semnificaţii restrictive încalcă finalitatea textului legal, care urmăreşte să înlăture suspiciunile ce ar plana asupra imparţialităţii instanţei, extinzând protejarea componentei ei obiective şi în căile de atac, dar goleşte de conţinut art. 127 alin. (3) C. proc. civ., a cărui aplicare nu ar fi posibilă în cazul procurorilor sau grefierilor din cadrul parchetelor, pentru care nu se poate verifica o relaţie de subordonare materială procesuală cu instanţa de control judiciar.

În concluzie, se reţine că reclamanta era obligată de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. să sesizeze nu Tribunalul Cluj, ci o instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Cluj; manifestându-şi opţiunea prin sesizarea Tribunalului Mureş, a fixat competenţa teritorială în favoarea acestei instanţe, fără ca opţiunea autoarei demersului judiciar să poată fi cenzurată, fie din oficiu, fie la cererea pârâtului, astfel cum s-a întâmplat în cauză.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2024.