Revision of inadmissibility ruling on pension claim refused as improper remedy

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Deliberând asupra revizuirii formulate, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 21 octombrie 2021, pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei anularea deciziei nr. x/29.09.2021. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensie pentru limită de vârstă, prin valorificarea perioadei lucrate în grupa de muncă şi a întregului stagiu de cotizare realizat.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1596 din 9 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 5145/2022 din 5 octombrie 2022, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1596/09.03.2022 a Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

4. Hotărârea pronunţată în recurs

Prin decizia civilă nr. 1071 din 04 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 5145/2022 din 5 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

5. Revizuirea formulată în cauză

La data de 13.08.2024, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, nefiind indicat nici un text de lege în susţinerea acesteia.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă la 13.08.2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.

Prin rezoluţia din data de 02.09.2024, s-a fixat termen de judecată la data de 15.10.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 15.10.2024, după dezbateri contradictorii, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii revizuirii, invocată din oficiu.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac a revizuirii, invocată din oficiu, raportat şi la prevederile art. 509 din acelaşi cod, Înalta Curte o găseşte întemeiată, urmând a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, având în vedere următoarele considerente:

Cererea de revizuire a fost formulată de reclamanta A., fără a se indica vreunul din cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 509 din acelaşi cod.

În cuprinsul cererii de revizuire, în esenţă, s-au adus critici referitoare la fondul litigiului, s-a susţinut că nu au fost analizate în mod corespunzător înscrisurile prezentate şi probele dosarului, fiind indicată încălcarea procedurii prevăzută de Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.

Analizând, în temeiul art. 513 alin. (1) şi (3), raportat la art. 509 şi următoarele C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

1.s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2.obiectul pricinii nu se află în fiinţă;

3.un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză. În cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;

4.un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză;

5.după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;

6.s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

7.statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii, persoanele care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere;

8.există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;

9.partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;

10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;

101.Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat în cauză un aviz consultativ asupra unei chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea unor drepturi şi libertăţi prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau de protocoalele adiţionale la această convenţie, care are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii, dacă aceasta a fost pronunţată anterior comunicării de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ, tradus în limba română;

11.după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.

Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1), pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Prin urmare, analizarea admisibilităţii unei cereri de revizuire presupune, în primul rând, verificarea obiectului său, dacă hotărârea atacată este pronunţată asupra fondului sau evocă fondul şi, astfel cum impune art. 459 alin. (1) C. proc. civ., este executorie sau definitivă; numai dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, devine necesară verificarea cerinţelor privind ipoteza de revizuire invocată.

În cauza de faţă, hotărârea atacată, decizia nr. 1071 din 04 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, este definitivă, dar nu este pronunţată asupra fondului, atât timp cât instanţa de recurs a dispus respingerea recursului, ca inadmisibil, circumstanţă care denotă inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, constituind un remediu procesual pentru corectarea unor erori de fapt, revizuirea se îndreaptă împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.

Revizuenta A. a solicitat revizuirea unei decizii pronunţate în soluţionarea unui recurs, iar în jurisprudenţa sa - un exemplu în acest sens fiind Decizia nr. 156/14.03.2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414/27.05.2019, Curtea Constituţională a reţinut că revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră constatate, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea dată până la acel moment; mai specific, Curtea a arătat că evocă fondul hotărârile instanţelor de recurs prin care se admite recursul şi, rejudecându-se cauza, se modifică în tot sau în parte hotărârea recurată.

Aceste considerente îndreptăţesc concluzia că nu pot fi considerate circumscrise categoriei hotărârilor care evocă fondul deciziile instanţei de recurs prin care se anulează sau se respinge ca tardiv sau nefondat recursul şi nici cele intermediare, prin care, admiţându-se calea de atac, se casează hotărârea atacată şi se reţine cauza spre rejudecare; în principiu, numai actele jurisdicţionale pronunţate în conformitate cu art. 498 C. proc. civ., atunci când conduc la modificarea situaţiei de fapt reţinută de instanţele devolutive, sunt susceptibile de a fi atacate în acest temei.

Transpunând aceste considerente în examenul deciziei atacate, instanţa supremă reţine că, prin decizia nr. 1071 din 04 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 5145 din 05 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Aşadar, prin decizia pronunţată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra motivelor evocate de A. şi, deci, nu a evocat fondul în sensul art. 509 alin. (1) C. proc. civ. astfel încât este inadmisibilă cererea de revizuire îndreptată împotriva acestei hotărâri.

Înalta Curte constată că revizuenta nu a invocat niciunul dintre motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11, situaţii în care ar putea fi atacate cu revizuire şi hotărârile care nu evocă fondul.

Autoarea prezentului demers judiciar nu a invocat incidenţa vreunui text de lege, neindicând care ar fi, în aprecierea sa, motivul concret de revizuire incident în cauză.

Motivele de fapt indicate nu permit încadrarea în vreunul dintre cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute în art. 509 C. proc. civ., autoarea formulând, în realitate, critici cu privire la fondul litigiului, susţinând că nu au fost analizate în mod corespunzător înscrisurile prezentate şi probele dosarului, şi indicând încălcarea procedurii prevăzută de Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.

Or, în mod evident, aceste susţineri nu se încadrează în vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege.

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în asigurarea respectării principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Deopotrivă, respingerea cererii de revizuire de faţă, ca inadmisibilă, nu încalcă dreptul revizuentei de acces la justiţie, consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Constituţia României, în acest sens instanţa supremă reţinând că, în cauza Botten împotriva Norvegiei, instanţa de contencios european a reamintit că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiţie, de întreaga procedură internă şi de rolul cuvenit instanţelor în ordinea juridică internă, urmând să se ţină seama de natura situaţiei de drept intern, de competenţa instanţelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse şi prezentate în faţa instanţei şi, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluţioneze. De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională a României în exercitarea controlului de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 509 alin. (1), C. proc. civ., prin Decizia nr. 250 din 20 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 16 iulie 2021.

Faţă de cele arătate, având în vedere dispoziţiile art. 513 alin. (3), din C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, constatând că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va respinge, în consecinţă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1071 din 4 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2024.