Lease termination appeal annulled for failure of appellate court to determine specific judicial stamp duty amount

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a civilă la data de 09.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună rezilierea judiciară a contractului de locaţiune nr. x/15.06.2021, încheiat între B. S.R.L., în calitate de locator, şi reclamanta A. S.R.L., în calitate de locatar, ca urmare a neîndeplinirii culpabile de către locator a obligaţiilor asumate contractual, cu obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 204.868,02 RON.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1528/23.06.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă excepţia lipsei de obiect a primului capăt de cerere, ca neîntemeiată; a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., astfel cum a fost precizată; a fost dispusă rezilierea contractului de locaţiune nr. x/15.06.2021, pentru nerespectarea obligaţiilor asumate de societatea pârâtă; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 204.868,02 RON; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma totală de 56.513,56 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel pârâta B. S.R.L., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă în data de 30.10.2023, sub nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 505 din data de 21 martie 2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă a admis excepţia insuficientei timbrări a apelului, invocată de intimata-reclamantă, şi a anulat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1528/23.06.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., ca insuficient timbrat.

4. Recursul formulat în cauză

Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs pârâta B. S.R.L., la data de 25.04.2024, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 505 din 21 martie 2024 şi trimiterea dosarului instanţei de apel pentru judecata apelului pe fond.

Recurenta-pârâtă a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţinând că prin decizia pronunţată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, recurenta pârâtă a indicat încălcarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi ale art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, precizând că, pentru termenul de judecată din 21 martie 2024, a fost emisă citaţia cu menţiunea de a complini lipsurile menţionate la pct. 1 al rezoluţiei din data de 24.11.2023, în termen de 10 zile de la primirea citaţiei, nefiindu-i pus în vedere să achite vreo diferenţă de taxă judiciară de timbru, sub sancţiunea anulării apelului, ca netimbrat sau insuficient timbrat.

Recurenta pârâtă a precizat că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, în prezenta cauză instanţa punând în vedere, prin adresa din 1 noiembrie 2023, achitarea în termen de 10 zile de la primirea comunicării, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.469,07 RON, taxă ce a fost achitată integral şi înaintată la dosarul cauzei prin emailul din 09.11.2023.

Instanţa de apel, prin anexa la citaţia emisă în data de 27 noiembrie 2023, a comunicat întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă şi a citat recurenta- apelantă pentru termenul din 15 februarie 2024, cu menţiunea ca, în termen de cel mult 10 zile de la primirea citaţiei, să îndeplinească obligaţiile impuse în sarcina sa, respectiv "apelanta să indice valoarea în RON a contractului de locaţiune nr. x/15.06.2021, a cărui reziliere a fost dispusă de prima instanţă, având în vedere întreaga perioadă contractuală, precum şi sumele de bani prevăzute în contract, inclusiv TVA-ul, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestor valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare; la valoarea indicată se va achita şi va face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în completare (scăzându-se suma de 3.867,89 RON) în original'".

Urmare a citaţiei emisă în data de 27 noiembrie 2023, recurenta-apelantă a trimis pe email, în data de 14.12.2023, precizările solicitate.

În ceea ce priveşte indicarea valorii în RON a contractului de locaţiune nr. x/15.06.2021 şi plata diferenţei de taxă judiciară de timbru, la pct. 4 din precizările trimise pe email în data de 14.12.2023, recurenta-apelantă a indicat valoarea în RON a contractului de locaţiune nr. x/15.06.2021, a prezentat modul său de calcul şi a achitat o diferenţă rămasă de plată în sumă de 22,85 RON, după calculul propriu şi a depus ataşat şi dovada achitării acesteia.

Prin citaţia emisă pentru termenul de judecată din 21 martie 2024, nu s-a pus în vedere recurentei-apelante să achite vreo diferenţă de taxă judiciară de timbru în termen de 10 zile sub sancţiunea anulării apelului, ca insuficient timbrat, ci doar menţiunea "de a complini lipsurile menţionate la punctul 1 al rezoluţiei din data de 24.11.2023, conform celor arătate de instanţă, în termen de 10 zile de la primirea citaţiei".

Pentru termenul de judecată din data de 21 martie 2024, recurenta-apelantă a depus încă o dată precizări, în ceea ce priveşte indicarea valorii în RON a contractului de locaţiune.

La interpelarea Curţii, dacă a indicat şi TVA-ul în precizările depuse, recurenta-apelantă a arătat că a indicat că operaţiunea de închiriere bunuri imobile este o operaţiune scutită de plata TVA-ului, conform art. 292 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, astfel încât, dacă instanţa de apel decide că valoarea taxei judiciare de timbru trebuie să se aplice la valoarea chiriei cu TVA inclus, trebuie să determine cuantumul taxei judiciare de timbru şi să îi pună în vedere să achite diferenţa rămasă de plată, sub sancţiunea anulării apelului, ca insuficient timbrat. Or, instanţa de apel nu a determinat care ar fi fost diferenţa rămasă de achitat, doar a arătat că nu ar fi de acord cu modul de calcul al taxei judiciare de timbru prezentat de către recurenta-apelantă, în precizările depuse la termenul de judecată din 21.03.2024.

Recurenta pârâtă a redat dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi ale art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, subliniind că, faţă de faptul că instanţa de apel nu a pus în vedere recurentei să achite un alt cuantum al taxei judiciare de timbru, decizia civilă nr. 505 din 21 martie 2024 este nelegală, legea neprevăzând sancţiunea anulării căii de atac, ca insuficient timbrată, pentru situaţia în care i se pune în vedere justiţiabilului să achite o taxă de timbru, acesta o achită în cuantumul determinat, dar instanţa revine asupra propriului mod de calcul şi pune în vedere justiţiabilului să îşi calculeze singur taxa de timbru, acesta o face, dar greşit şi achită diferenţa de taxă judiciară de timbru care rezulta după modul său de calcul, indiferent că acesta cunoştea sau nu normele legale cu ajutorul cărora putea determina cuantumul taxei judiciare de timbru.

În ceea ce priveşte susţinerea instanţei de apel, în sensul că recurenta apelantă avea obligaţia de a formula cerere de reexaminare, recurenta a apreciat că nu putea formula o astfel de cerere decât împotriva modului de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru, comunicată prin adresa din 1 noiembrie 2023.

De asemenea, recurenta a mai precizat că instanţa de fond a calculat taxa de timbru, datorată pentru primul capăt de cerere, la valoarea contractului, fără TVA, situaţie pe care a adus-o la cunoştinţa curţii de apel, iar în situaţia în care instanţa de apel considera că instanţa de fond a calculat greşit taxa judiciară de timbru, la valoarea fără TVA a contractului de închiriere, trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013.

Raţionamentul instanţei de apel, prin care se măreşte doar în apel baza de calcul a taxei judiciare de timbru cu 19%, prin includerea TVA-ului în valoarea contractului de închiriere, recurenta a apreciat că realizează o discriminare între părţile din proces, prin punerea doar în sarcina apelantei pârâte a obligaţiei de a achita o taxă judiciară de timbru, calculată la o bază majorată cu 19% şi încalcă dispoziţiile art. 23 şi art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 01.07.2024, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă la data de 23.05.2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 10.07.2024, s-a fixat termen de judecată la data de 15.10.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 15.10.2024, după dezbateri contradictorii, instanţa a rămas în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta pârâtă B. S.R.L. este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin decizia recurată a fost anulat, ca insuficient timbrat, apelul formulat de apelanta pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1528/23.06.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.R.L., reţinându-se, în esenţă, că societatea apelantă a achitat cu titlu de taxă judiciară de timbru sumele de 3.867,89 RON, 2.601,18 RON şi 23 RON, însă avea obligaţia de a achita în completare, până la termenul de judecată stabilit, taxa judiciară de timbru aferentă valorii în RON a contractului de locaţiune nr. x/15.06.2021, a cărui reziliere a fost dispusă de prima instanţă, valoare calculată având în vedere întreaga perioadă contractuală, precum şi sumele de bani prevăzute în contract, inclusiv TVA-ul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta pârâtă B. S.R.L., invocând încălcarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în raport de împrejurarea că instanţa de apel nu a determinat cuantumul taxei judiciare de timbru datorate pentru legala sa învestire.

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că decizia instanţei de apel poate fi atacată cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nefiind posibilă reaprecierea probatoriului sau reformarea hotărârii pentru alte argumente decât cele care privesc legalitatea deciziei recurate.

Motivul de recurs invocat de recurenta pârâtă, încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, este fondat şi determină admiterea prezentei căi de atac, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu art. 470 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de apel se va ataşa dovada achitării taxelor de timbru, sancţiunea care intervine în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii fiind anularea cererii de apel, în temeiul art. 482 C. proc. civ., coroborat cu art. 197 C. proc. civ. Această ultimă prevedere legală dispune în sensul că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii. Aşadar, norma procesuală menţionată trimite explicit la dispoziţiile legale privind taxele judiciare de timbru, respectiv la prevederile O.U.G. nr. 80/2013.

În acest sens, sunt relevante prevederile art. 31 alin. (1) din ordonanţa menţionată, conform cărora "determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti se face de către instanţa de judecată".

De asemenea, art. 33 alin. (1) din ordonanţă dispune în sensul că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege", iar conform alin. (2) prima teză, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei".

Din aceste dispoziţii legale rezultă cu claritate că instanţei de judecată îi incumbă obligaţia de a stabili cuantumul taxei judiciare de timbru datorate de către parte pentru legala sa învestire, astfel încât, pentru a se aplica sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată, este necesar ca partea interesată să cunoască, în prealabil, valoarea sumei pe care o are de achitat cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Aplicând aceste prevederi legale situaţiei din cauza de faţă, se constată că, prin rezoluţia din data de 31.10.2023, instanţa de apel a stabilit în sarcina apelantei pârâte B. S.R.L. obligaţia de a achita suma de 3.867,89 RON şi suma de 2.601,18 RON reprezentând taxă judiciară de timbru pentru legala învestire cu judecata căii de atac exercitate. Apelanta a fost înştiinţată la data de 03.11.2023 cu privire la această obligaţie stabilită în sarcina sa, fiind depusă, la data de 09.11.2024, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum total de 6.469,07 RON.

Ulterior, observând că valoarea obiectului litigiului cu privire la care s-a declarat apel este mai mare decât cea reţinută iniţial, instanţa de apel a stabilit, prin rezoluţia din data de 24.11.2023, obligaţia apelantei de a indica valoarea în RON a contractului de locaţiune nr. x/15.06.2021, a cărui reziliere a fost dispusă de prima instanţă, având în vedere întreaga perioadă contractuală, precum şi sumele de bani prevăzute în contract, inclusiv TVA-ul, urmând ca, la valoarea indicată, apelanta să achite şi să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în completare, scăzându-se suma deja achitată de 3.867,89 RON. Cu privire la aceste obligaţii apelanta pârâtă a fost înştiinţată la data de 04.12.2023.

La data de 15.12.2023, apelanta pârâtă a depus la dosar precizări ale valorii obiectului litigiului, indicând valoarea în RON a contractului de locaţiune nr. x/15.06.2021 ca fiind de 417.648 RON, prin raportare la valoarea chiriei lunare de 7.000 EUR şi la o perioadă de 12 luni, fără a se avea în vedere TVA-ul, motivat de faptul că, în opinia părţii, închirierea unui bun imobil reprezintă o operaţiune scutită de taxa pe valoare adăugată. Raportat la valoarea indicată de 417.648 RON, apelanta pârâtă a calculat taxa judiciară de timbru datorată, rezultând valoarea de 3.890,74 RON, din care a scăzut suma deja achitată de 3.867,89 RON, rămânând de achitat suma de 22,85 RON şi depunând dovada plăţii taxei în completare în cuantum de 23 RON.

La termenul din data de 15.02.2024, instanţa de apel a dispus amânarea judecăţii pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului apelantei pârâte şi citarea acesteia cu menţiunea de a complini, în termen de 10 zile de la primirea citaţiei, lipsurile menţionate la punctul I al rezoluţiei din data de 24.11.2023.

Ca urmare, la data de 21.03.2024, apelanta pârâtă B. S.R.L. a depus o cerere precizatoare a valorii obiectului litigiului dedus judecăţii, ţinând seama de întreaga durată de 10 ani a contractului de locaţiune nr. x/15.06.2021, indicând valoarea de 5.071.848 RON, fără a aplica TVA-ul şi fără a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru calculate în raport de această valoare indicată.

În şedinţa publică din data de 21.03.2024, instanţa de apel a pus în dezbaterea contradictorie a părţilor, din oficiu, suspendarea judecăţii apelului, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., şi excepţia insuficientei timbrări a apelului, invocată de intimata reclamantă, excepţie pe care a soluţionat-o cu prioritate şi admis-o, în considerarea faptului că apelanta pârâtă cunoştea încă din data de 04.12.2023 modalitatea în care trebuie calculată valoarea sumei contestate în apel şi obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru corespunzătoare.

Înalta Curte constată că, procedând astfel, instanţa de apel nu a făcut aplicarea dispoziţiilor cuprinse în art. 31 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, care stabilesc în sarcina instanţei de judecată obligaţia de a determina cuantumul taxei judiciare de timbru datorate pentru legala sa învestire. Altfel supus, partea reclamantă are obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru, stabilită în prealabil de instanţa judecătorească, prin indicarea unui cuantum determinat, în măsura în care acest cuantum nu îi este cunoscut la momentul depunerii cererii.

Într-adevăr, în vederea determinării cuantumului sumei datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru, partea care formulează cererea dedusă judecăţii are obligaţia de a indica valoarea obiectului, după preţuirea sa, astfel cum prevede, fără dubiu, art. 194 lit. c) C. proc. civ., aplicabil şi în faza procesuală a apelului, în temeiul art. 482 C. proc. civ. În cauza de faţă, apelanta pârâtă B. S.R.L. şi-a îndeplinit această obligaţie stabilită în sarcina sa, indicând valoarea contestată în apel ca fiind, iniţial, de 417.648 RON şi, apoi, de 5.071.848 RON.

De asemenea, în măsura în care instanţa de apel nu este de acord cu această evaluare, valoarea obiectului litigiului poate fi determinată de instanţa de judecată prin adăugarea TVA-ului, astfel cum a apreciat conform rezoluţiei din data de 24.11.2023, o atare posibilitate fiind reglementată de art. 31 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, conform căruia în cazul taxelor calculate în funcţie de valoarea obiectului cererii, valoarea la care se calculează taxele judiciare de timbru este cea prevăzută în acţiune sau în cerere, însă, dacă valoarea este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, evaluarea se face în condiţiile art. 98 alin. (3) C. proc. civ., care dispune în sensul că, în caz de contestaţie, valoarea obiectului cererii se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi.

Aşa fiind, observând valoarea obiectului litigiului indicată de către apelanta pârâtă, instanţa de apel putea constata că aceasta şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa de a indica valoarea sumei contestate în apel, după preţuirea sa, iar pe baza acestei evaluări, putea stabili valoarea în raport de care să se determine cuantumul taxei judiciare de timbru.

Cu toate că societatea apelantă s-a conformat obligaţiei de indicare a valorii cererii deduse judecăţii în apel, instanţa a omis, la rândul său, să îndeplinească obligaţia de a determina cuantumul concret al taxei judiciare de timbru datorate pentru legala sa învestire. Simpla indicare a modalităţii de calculare a valorii obiectului litigiului nu este suficientă pentru a reţine corecta informare a apelantei cu privire la suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru, fiind necesară menţionarea unei sume concrete stabilite în sarcina părţii, din moment ce art. 31 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 se referă la obligaţia instanţei de judecată de a determina cuantumul taxei judiciare de timbru şi de a-i pune în vedere părţii obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă. Aşadar, prezentarea unor criterii pentru determinarea valorii sumei contestate în apel nu echivalează cu determinarea şi stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru datorate pentru învestirea instanţei de apel.

De aceea, în cauza de faţă, după ce apelanta pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia de a indica, după preţuirea sa şi conform îndrumărilor date de instanţă, valoarea obiectului litigiului, instanţa de apel trebuia să calculeze taxa judiciară de timbru datorată în raport de valoarea pe care o aprecia ca fiind corectă şi să îi comunice părţii apelante cuantumul datorat, punându-i în vedere să îl achite în termenul prevăzut de lege.

Omisiunea apelantei de a urma calea cererii de reexaminare prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 nu determină caracterul nefondat sau inadmisibil al motivului de casare analizat, atât timp cât instanţa de apel nu a determinat cuantumul taxei judiciare de timbru datorate de apelantă. Calea specială de atac a reexaminării, prevăzută de norma juridică menţionată, se poate exercita împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, însă, în cauza de faţă, instanţa de apel nu a stabilit o taxă datorată de apelantă, raportat la valoarea sumei contestate în apel. Ceea ce se critică prin prezentul recurs este neîndeplinirea de către instanţa de apel a obligaţiei de a determina în concret cuantumul taxei datorate, iar nu modul de calcul al acestei taxe, mod de calcul care, într-adevăr, ar putea fi contestat numai pe calea cererii de reexaminare prevăzute de art. 39 alin. (1) din ordonanţa privind taxele judiciare de timbru.

Aşa fiind, în contextul în care instanţa de apel nu a indicat un cuantum concret al taxei judiciare de timbru datorate în raport de valoarea indicată de apelantă de 5.071.848 RON sau în raport de valoarea rezultată în urma adăugării TVA-ului, anularea apelului, ca insuficient timbrat, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce justifică reţinerea caracterului fondat al motivului de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Prin urmare, se impune anularea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, astfel încât să fie respectată obligaţia de determinare a cuantumului taxei judiciare de timbru datorate de către apelantă pentru legala învestire a instanţei de apel.

Contrar considerentelor hotărârii atacate, trebuie subliniat că partea care introduce cererea dedusă judecăţii are obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, iar nu în cuantumul pe care îl consideră legal, conform propriul mod de calcul. Altfel spus, legiuitorul nu a stabilit în sarcina părţii obligaţia de a-şi calcula taxa judiciară de timbru datorată, ci doar de a o achita, după prealabila determinare a acesteia de către instanţa de judecată. Or, în cauza de faţă, instanţa de apel nu a efectuat calculul taxei judiciare de timbru datorate de către apelantă, nu a comunicat acesteia cuantumul sumei de achitat şi nu i-a acordat un termen în interiorul căruia să se poată conforma acestei obligaţii, ceea ce contravine dispoziţiilor legale mai sus menţionate.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 505 din 21 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Totodată, cu ocazia rejudecării, în măsura existenţei unor solicitări în acest sens, se va ţine seama inclusiv de cheltuielile de judecată efectuate în primul ciclu procesual şi cu prezentul recurs, având în vedere că, la acest moment, nu este stabilită, în mod definitiv, culpa procesuală în promovarea prezentului litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 505 din 21 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2024.