Refusal of judicial stamp duty refund following termination of civil action due to debtor insolvency proceedings upheld

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Pretenţia dedusă judecăţii

La data de 17.03.2023 A. S.R.L. a formulat acţiune civilă în contradictoriu cu pârâta debitoare B. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei debitoare la plata sumei de 1.008.787,40 RON, compusă din contravaloarea facturilor fiscale anexate; obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum total de 1.602.203,55 RON, aferente facturile fiscale achitate de către pârâta debitoare în perioada 17.08.2021-22.03.2022, peste termenul scadent, calculate la un procent de 0,7%/zi, începând cu data scadenţelor facturilor fiscale şi până la plata acestora, conform art. 6 din contractul de prestări servicii nr. x din data de 15.08.2021 încheiat între părţi.

În situaţia în care pârâta se va opune admiterii acţiunii, a solicitat, în baza dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauză, constând în taxa judiciară de timbru şi onorariu avocat.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa nr. 483/C/2023, pronunţată de Tribunalul Sibiu – secţia civilă II, de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2023, a fost încetată acţiunea civilă formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., prin administrator judiciar C.., în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Totodată, a fost respinsă cererea de restituire a taxei de timbru formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat apel A. S.R.L. apreciind că sentinţa civilă nr. 483/C/2023, pronunţată de Tribunalul Sibiu – secţia civilă II, de contencios administrativ şi fiscal, este nelegală şi netemeinică sub aspectul respingerii cererii de restituire a taxei de timbru achitate pentru promovarea acţiunii.

Prin decizia civilă nr. 99 din 02 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 483/C/2023, pronunţată de Tribunalul Sibiu – secţia civilă II, de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2023.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, admiterea apelului cu casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanţe, cât priveşte cererea de restituire a taxei judiciare de timbru.

Autorul recursului a dezvoltat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., precizând că a fost încălcată obligaţia de respectare a principiului aflării adevărului în procesul civil, consacrat de art. 22 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., şi obligaţia de respectare a principiilor fundamentale impuse de art. 20 C. proc. civ.

A precizat recurentul că instanţa de apel nu a cercetat în mod real considerentele sentinţei atacate, pentru stabilirea faptelor sesizate şi aflarea adevărului în cauză şi a motivat decizia făcând referiri şi trimiteri la motivări care nu există şi nu se regăsesc în cuprinsul sentinţei apelate.

Astfel, recurentul a redat paragrafe din decizia contestată, precizând că lipseşte orice motivare privind cererea de restituire a taxei de timbru, unica referire la aceasta regăsindu-se direct în dispozitivul hotărârii, instanţa de apel fundamentându-şi decizia pe considerente inexistente, ceea ce denotă eludarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi art. 20 C. proc. civ.

În continuare, recurentul a invocat cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, prevăzute de art. 45 alin. (1) lit. c). din O.U.G. nr. 80/2013, coroborate cu cele ale art. 9 alin. (2), respectiv art. 30 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, recurentul a susţinut că instanţa de apel a apreciat, eronat şi nelegal, că nu ar fi întemeiată pe nicio dispoziţie legală susţinerea potrivit căreia încetarea acţiunii, ca efect al art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, este asimilată cazului în care acţiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, urmare a unor dispoziţii legale.

Cum, la data de 08.05.2023, prin încheierea nr. 152/CC/2023, pronunţată de Tribunalul Sibiu – secţia civilă II, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de pârâtă, au devenit incidente prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014, sens în care recurentul a apreciat că acţiunea în prezenta cauză a rămas fără obiect.

Invocând şi prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 30 alin. (1) C. proc. civ., recurentul a apreciat că este vădit nelegală perceperea unei taxe de timbru extrem de oneroasă, pentru o acţiune care, în realitate, nu mai este judecată, încetând ca urmare a unor dispoziţii legale şi pentru care justiţiabilul este obligat a apela la o altă cale judiciară, pentru care trebuie să achite o nouă taxă de timbru.

Cu privire la calea de atac declarată, recurentul a precizat că, deşi instanţa de apel nu a precizat, prin dispozitiv, menţiunea potrivit căreia decizia poate fi atacată cu recurs, prezenta cale de atac se întemeiază pe prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

În cauză, nu a fost formulată întâmpinare de către intimata pârâtă B. S.R.L., prin administrator judiciar C..

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă la 29.05.2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 22.07.2024, s-a fixat termen de judecată la data de 15.10.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 15.10.2024, instanţa a rămas în pronunţare asupra recursului declarat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta reclamantă A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin decizia recurată a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata pârâtă B. S.R.L., prin administrator judiciar C., fiind menţinută soluţia dispusă de prima instanţă cu privire la restituirea taxei judiciare de timbru, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acesteia. În esenţă, instanţele de fond au reţinut că niciunul dintre cazurile enumerate la art. 45 alin. (1) lit. a)-j) din O.U.G. nr. 80/2013 nu prevede restituirea taxei judiciare de timbru, în cazul în care acţiunea a încetat ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei împotriva pârâtului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta reclamantă A. S.R.L., invocând încălcarea unor dispoziţii de drept procesual şi a unor dispoziţii de drept material, urmărind să obţină casarea hotărârii atacate şi constatarea temeiniciei cererii de restituire a taxei judiciare de timbru.

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că decizia instanţei de apel poate fi atacată cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nefiind posibilă reaprecierea probatoriului sau reformarea hotărârii pentru alte argumente decât cele care privesc legalitatea deciziei recurate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs reprezentat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care recurenta a susţinut încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv încălcarea obligaţiei de respectare a principiului aflării adevărului în procesul civil, consacrat de art. 22 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., şi a obligaţiei de respectare a principiilor fundamentale impuse de art. 20 C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor invocate.

Înalta Curte reaminteşte că scopul primordial al oricărui proces este cel al aflării adevărului, premisă indispensabilă pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice. Rolul activ al judecătorului şi prerogativele pe care le are, conform art. 22 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., sunt edictate de legiuitor tocmai pentru realizarea acestui deziderat, al aflării adevărului şi justa soluţionare a cauzei, atunci când gradul de implicare procesuală al părţilor, din diverse motive, este scăzut, existând riscul pronunţării unei soluţii nelegal şi netemeinice, asupra unei stări de fapt insuficient elucidată.

Astfel, judecătorii din apel în mod corect au analizat sentinţa atacată de către reclamanta A. S.R.L., apreciind că apelul este nefondat, faţă de susţinerile reclamantei şi situaţia de fapt reţinută, prin raportare la textele legale aplicabile.

Instanţa supremă constată că nu i se poate reproşa primei instanţe de control judiciar încălcarea sau aplicarea greşită a acestor dispoziţii normative.

Instanţa de apel şi-a exercitat atribuţiile de instanţă de prim control judiciar, apreciind asupra caracterului fondat sau nefondat al criticilor pe care partea apelantă le-a adus unei judecăţi anterior realizate, demers analitic ce este în deplin acord cu exigenţele ce se impun judecăţii în apel, potrivit art. 477 alin. (1) şi art. 479 alin. (1) C. proc. civ.

Critica recurentei privind faptul că instanţa de apel nu a analizat motivul de apel referitor la nemotivarea sentinţei în privinţa soluţiei de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru este nefondată. Sub acest aspect, se observă că, în cuprinsul deciziei recurate, au foste expuse argumentele pentru care instanţa de apel a reţinut îndeplinirea de către tribunal a prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. civ., constatându-se în mod just că prima instanţă a expus motivele de fapt şi de drept care au justificat respingerea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru. În acest sens, în sentinţa atacată s-a arătat explicit că acţiunea civilă dedusă judecăţii a încetat ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei împotriva pârâtei, astfel că nu a rămas fără obiect, ceea ce face inaplicabile dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, subliniindu-se că nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute de lege pentru restituirea taxei judiciare de timbru. Prin urmare, instanţa de apel a răspuns în mod corespunzător criticilor invocate prin cererea de apel, ceea ce determină lipsa de temeinicie a susţinerilor referitoare la încălcarea principiului aflării adevărului şi a obligaţiei instanţei de a respecta principiile fundamentale ale procesului civil.

Contrar susţinerilor recurentei, motivarea primei instanţe cu referire la dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. a) – lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013 există în cuprinsul sentinţei pronunţate de tribunal, ceea ce determină caracterul nefondat al primului motiv de casare invocat, nefiind reliefată vreo nesocotire a dispoziţiilor art. 20 şi art. 22 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ.

Al doilea motivul de recurs, prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocat de recurenta reclamantă, referitor la încălcarea sau greşita aplicare a normelor de drept material, este, de asemenea, nefondat.

Susţinerea recurentei reclamante, în sensul că decizia recurată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, coroborate cu cele ale art. 9 alin. (2) şi art. 30 alin. (1) C. proc. civ., nu este întemeiată. În primul rând, referirea la dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi art. 30 alin. (1) C. proc. civ. nu prezintă relevanţă sub aspectul analizat, deoarece nu vizează aplicarea unor dispoziţii de drept material, ci a unor dispoziţii de drept procesual, neatrăgând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În al doilea rând, trebuie spus că art. 45 din O.UG. nr. 80/2013 reglementează situaţiile în care poate interveni restituirea integrală, parţială sau proporţională a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, respectiv în următoarele situaţii: a) când taxa plătită nu era datorată; b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; c) când acţiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale; d) când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât; e) când, în procesul de divorţ, părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat; f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă; g) în cazul în care instanţa de judecată se declară necompetentă, trimiţând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicţională, precum şi în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competenţa instanţelor române; h) când probele au fost administrate de către avocaţi sau consilieri juridici; i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abţine sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă; j) în alte cauze expres prevăzute de lege, precum şi procedura care trebuie urmată pentru redobândirea acestora.

Înalta Curte constată că în mod legal instanţele de fond au reţinut că, în prezenta cauză, acţiunea civilă a încetat ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei împotriva pârâtei, în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, situaţia ce nu poate fi circumscrisă dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum susţine recurenta.

Încetarea acţiunii civile nu echivalează cu rămânerea cererii fără obiect, astfel încât ipoteza de la art. 45 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 nu poate fi extinsă în cauza de faţă. Măsura încetării acţiunii civile în faţa instanţei de drept comun se justifică prin aceea că drepturile de creanţă pretinse urmează a fi analizate şi valorificate în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor, astfel cum prevede explicit art. 75 din Legea nr. 85/2014, ceea ce înseamnă că acţiunea civilă dedusă judecăţii urmează a fi rezolvată în cadrul procedurii speciale, sub controlul judecătorului-sindic, neputându-se reţine rămânerea acesteia fără obiect.

Totodată, în mod corect s-a reţinut că niciunul dintre cazurile enumerate la art. 45 alin. (1) lit. a)-j) din O.U.G. nr. 80/2013 nu prevede restituirea taxei judiciare de timbru, în cazul în care acţiunea a încetat ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei împotriva pârâtului, iar cazurile indicate sunt limitativ prevăzute de lege, interpretarea lor neputând fi extinsă prin analogie.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 99/2024 din 2 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia a II-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 99/2024 din 2 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2024.