Appeal annulled for lack of signature and grounds; declaration of prescription of pension fund debts left in force

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, la data de 14.04.2022, declinată prin sentinţa civilă nr. 7724/18.10.2022 la Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Filiala Casei de Asigurare a Avocaţilor Bucureşti – Ilfov, să se constate intervenită prescripţia de 5 ani, conform legii speciale nr. 72/2016, cu privire la datoriile rezultate din neplata contribuţiilor de asigurări sociale la fondurile sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, precum şi la accesoriile acestora, pentru activitatea prestată în anul 2015, (perioada februarie – decembrie), în anul 2016, (perioada ianuarie – decembrie) şi în anul 2017, (perioada ianuarie, februarie, martie şi restul lunilor care urmează) până la rămânerea definitivă a hotărârii ce va pronunţa.

La data de 18.04.2022, reclamanta a depus la dosar o completare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat să se constate că pentru perioada februarie 2015 – martie 2017 a intervenit prescripţia extinctivă a dreptului pârâtei de a încasa contribuţia (creanţe + penalităţi egale cu creanţa) la fondul de pensii şi, pe cale de consecinţă, să se constate inexistenţa dreptului de a o obliga la plata respectivelor contribuţii (constituite atât din creanţă, cât şi din penalităţile corespunzătoare acestor creanţe, formate în interiorul perioadei februarie 2015 – martie 2017).

La data de 19.09.2022, reclamanta, în cadrul unei cereri de probatorii, a formulat noi petite, solicitând obligarea pârâtei la radierea din evidenţele fiscale ale acesteia a debitului prescris şi la eliberarea unei foi fiscale de stingere a acestei datorii.

La data de 09.02.2023, pârâta a depus întâmpinare la cererea adiţională, prin care a calificat cererea adiţională ca fiind un răspuns la întâmpinare.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1122 din data de 06.03.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, cererea reclamantei a fost respinsă, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva acestei sentinţe civile au declarat apel atât reclamanta A., cât şi pârâta Casa de Asigurări a Avocaţilor Filiala Bucureşti-Ilfov, cererile de apel fiind înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 2333 din 13.05.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. A fost respinsă cererea de suspendare, ca neîntemeiată. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 1122 din data de 06.03.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu Casa de Asigurări a Avocaţilor Filiala Bucureşti-Ilfov. A fost respins, ca rămas fără obiect apelul declarat de apelanta-pârâtă Casa de Asigurări a Avocaţilor Filiala Bucureşti-Ilfov, declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.

4. Recursul formulat în cauză

Împotriva acestei decizii civile, cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, la data de 15.05.2024 a declarat recurs reclamanta A..

5. Apărările formulate în cauză

La data de 07.10.2024, intimata pârâtă Casa de Asigurări a Avocaţilor Filiala Bucureşti-Ilfov a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 17.07.2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 22.07.2024, s-a fixat termen de judecată la data de 15.10.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 15.10.2024, după dezbateri contradictorii, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată din oficiu, în raport de nesemnarea şi nemotivarea cererii de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1), coroborat cu art. 486 alin. (1) lit. e), lit. d) şi alin. (3) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, constată următoarele:

Prioritar, se impune precizarea că obiectul recursului îl reprezintă, astfel cum a indicat şi recurenta A., soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţată prin decizia nr. 2333 din 13.05.2024, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, printre alte menţiuni, semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Totodată, art. 148 alin. (1) teza I C. proc. civ. statuează că orice cerere adresată instanţelor de judecată trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă, între altele, şi semnătura, iar teza a II-a a aceluiaşi text de lege dispune că cererile adresate instanţei judecătoreşti, personal sau prin reprezentat, pot fi formulate şi prin înscris sub semnătură electronică, în condiţiile legii, nesemnarea cererii adresate instanţei fiind sancţionată cu nulitatea conform art. 196 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

În cauza de faţă, deşi recurentei i s-a comunicat, prin citaţie, la 25.07.2024, conform dovezii aflate la dosar, obligaţia de a depune un exemplar al cererii în original, semnată, şi a motivelor de recurs, acesta nu s-a conformat obligaţiei stabilite de instanţă în sarcina sa.

Pentru a se conforma dispoziţiilor instanţei de judecată, recurenta-reclamantă avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, e-mail care să aibă ataşat o semnătură electronică validă, fie avea posibilitatea de a expedia, prin poştă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa, a reprezentantului legal sau convenţional.

În lipsa semnăturii părţii, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare şi esenţiale, nu poate determina o legală învestire a instanţei de judecată.

Întrucât rolul semnăturii este acela de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului respectiv, iar din actele dosarului nu se poate deduce această voinţă, deoarece cererea de recurs nu conţine nici semnătura olografă a recurentei, nici pe cea electronică reglementată de Legea nr. 455/2001, devine incidentă sancţiunea nulităţii căii de atac.

În ceea ce priveşte cerinţa motivării recursului, instanţa supremă reţină că aceasta implică, în mod necesar, ca recurenta să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă menţiunea potrivit căreia hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală.

Cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Prin urmare, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din actul normativ menţionat, normă de ordine publică.

În cauza pendinte, se constată că recurenta nu a indicat niciun motiv de recurs, nicio împrejurare care ar afecta, în opinia acesteia, validitatea deciziei recurate, menţionând în cuprinsul cererii de recurs faptul că va motiva recursul ulterior comunicării hotărârii instanţei de apel, susţinere ce nu a fost îndeplinită. Decizia atacată vizează soluţia privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Simpla nemulţumire generică a recurentei, faţă de hotărârea recurată, sub aspectul unei pretinse nelegalităţi a hotărârii atacate, iar, pe de altă parte, lipsa totală a motivelor de recurs, nu sunt apte de a conduce la casarea hotărârii recurate.

Prin urmare, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici la adresa deciziei pronunţate în apel şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora, de către instanţă, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., într-unul din motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Faţă de considerentele reţinute, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) şi lit. e) şi alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii şi va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 2333 din 13.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2333/2024 din 13 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2024.