Retirement allowance reinstatement denied due to peremption for heir's failure to resume proceedings post-decree

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, la data de 13.01.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României – Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, anularea ordinului nr. 734/10.03.2021 de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă emise pentru reclamant şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1560/05.12.2022, Tribunalul Galaţi a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României – Camera Deputaţilor, Secretarul General al Camerei Deputaţilor, a anulat ordinul nr. 734/10.03.2021 emis de Parlamentul României – Senatul – Secretarul General al Senatului privind pe reclamantul A. şi a obligat pârâţii emitenţi ai ordinului să repună în plată indemnizaţia pentru limită de vârstă de care a beneficiat reclamantul, începând cu data de 10.06.2022. Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă pentru perioada 27.02.2021-09.06.2022.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Împotriva sentinţe civile nr. 1560 din 05.12.2022 pronunţate de Tribunalul Galaţi, a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 32 din 25.01.2024, Curtea de Apel Galaţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat perimat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1560 din 05.12.2022 a Tribunalului Galaţi şi a constatat rămas fără efect apelul incident formulat de Parlamentul României – Camera Deputaţilor.

4. Recursul formulat în cauză

Împotriva acestei decizii civile, la data de 29.01.2024, a declarat recurs B., în calitate de moştenitoare a defunctului A., solicitând casarea deciziei nr. 32 din 25.01.2024 a Curţii de Apel Galaţi şi trimiterea dosarului pentru continuarea judecăţii.

Recurenta a reiterat situaţia de fapt, măsurile luate de instanţele de fond şi acţiunile întreprinse pentru clarificarea situaţiei, ulterior decesului soţului acesteia, atât sub aspectul moştenirii, cât şi sub aspectul litigiului de faţă.

Astfel, a apreciat că nu i se poate imputa lipsa de stăruinţă, atâta vreme cât a fost în imposibilitate de a acţiona, raportat la demersurile efectuate pentru acceptarea moştenirii şi eliberarea certificatului de moştenitor. Astfel, s-a prezentat pentru a formula declaraţia de acceptare a moştenirii la data de 15.02.2023, iar certificatul privind calitatea de moştenitor i-a fost eliberat la 30.01.2024.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 08.04.2024, intimatul pârât Parlamentul României – Camera Deputaţilor a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă la 26.02.2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 04.06.2024, s-a fixat termen de judecată la data de 15.10.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 15.10.2024, instanţa a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, şi a rămas în pronunţare asupra recursului formulat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta B. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin decizia recurată s-a constatat perimat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile pronunţate de Tribunalul Galaţi, prin care a fost admisă în parte contestaţia formulată în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României – Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B., în calitate de moştenitoare a defunctului A., invocând încălcarea unor dispoziţii de drept procesual, urmărind să obţină casarea hotărârii atacate şi constatarea temeiniciei pretenţiilor deduse judecăţii, susţinând, în esenţă, că nu i se poate imputa lipsa de stăruinţă în cauză, atâta vreme cât a fost în imposibilitate de a acţiona, raportat la demersurile efectuate pentru acceptarea moştenirii şi eliberarea certificatului de moştenitor.

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că decizia instanţei de apel poate fi atacată cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nefiind posibilă reaprecierea probatoriului sau reformarea hotărârii pentru alte argumente decât cele care privesc legalitatea deciziei recurate.

Astfel, faţă de neîncadrarea de către recurentă a criticilor formulate în motivele de casare reglementate de lege, în raport de cele susţinute prin cererea de recurs, Înalta Curte reţine că susţinerile expuse de recurentă se încadrează în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În acest sens, se observă că recurenta B. a susţinut aplicarea greşită a unor norme de procedură civilă, respectiv a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., din perspectiva lipsei unor motive imputabile pentru rămânerea în nelucrare a judecăţii apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni."

Perimarea este o sancţiune procedurală care intervine în cazul lipsei de continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Cu toate acestea, termenul nu va curge în cazul în care actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, când cererea nu a ajuns la instanţa competentă din cauze neimputabile părţii sau când nu se poate fixa termen de judecată.

Din cele menţionate anterior rezultă că de esenţa acestei sancţiuni este culpa procesuală a părţii.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză (îndeplinit de părţi sau de instanţă), potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ., perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 415 pct. 2 C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei. Astfel, când suspendarea s-a dispus în temeiul cazului prevăzut de art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor), judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor.

Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanţa care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispoziţiile art. 416 C. proc. civ.

Totodată, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii.

Condiţiile perimării sunt îndeplinite în speţă, deoarece partea interesată, respectiv recurenta, a lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni, fără să fi săvârşit vreun act de procedură apt pentru reluarea judecăţii.

Astfel, ulterior datei de 18.05.2023, când instanţa de apel a dispus suspendarea judecăţii, în baza dispoziţiilor art. 412 pct. 1 C. proc. civ., nu au fost indicaţi moştenitorii reclamantului pentru a putea fi introduşi în cauză.

În speţă, se constată că recurenta reclamantă B. a formulat o declaraţie autentică de acceptare a moştenirii defunctului C. la data de 15.02.2023, astfel încât avea posibilitatea de a solicita continuarea judecăţii sau reluarea acesteia după suspendare, fără a fi necesară depunerea certificatului de moştenitor. În aceste condiţii, rămânerea în pasivitate prin neformularea unei cereri de reluare a judecăţii, după suspendare, îi este imputabilă.

Prin urmare, recurenta nu se poate prevala de propria pasivitate, manifestată prin faptul că nu a efectuat niciun demers apt pentru continuarea judecăţii (cerere de repunere pe rol cu arătarea moştenitorilor, iar nu cu justificări ale demersurilor întreprinse în acest scop) şi nu a exercitat recurs, în temeiul art. 414 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierii de suspendare pronunţate de Curtea de Apel Galaţi la data de 18 mai 2023.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa a reţinut în mod judicios că, de la data suspendării cauzei, 18.05.2023, în termenul de perimare de 6 luni, recurenta B. nu a făcut niciun demers concret şi eficient pentru indicarea moştenitorilor părţii decedate, obligaţie care îi incumba, iar în cauză, nu este incident niciunul dintre cazurile de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, cu atât mai mult cu cât aceasta îşi exercitase dreptul de opţiune succesorală în sensul acceptării moştenirii la un moment anterior dispunerii măsurii suspendării judecăţii apelului.

Apreciind că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta B., în calitate de moştenitor al defunctului A., împotriva deciziei civile nr. 32 din 25 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta B., în calitate de moştenitor al defunctului A., împotriva deciziei civile nr. 32 din 25 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2024.