Personal liability for corporate insolvency: suspension pending criminal trial quashed and case remanded

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2022 pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021/a4, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a chemat în judecată pe pârâtul A., pentru ca, în calitate de asociat şi administrator al societăţii B. S.R.L., să răspundă material şi cu averea personală pentru faptele ce atrag această răspundere, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a), lit. d) şi lit. e) din Legea nr. 85/2014, în vederea plăţii parţiale a creanţelor datorate reclamantei, în sumă de 1.210.974,49 RON.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 635 din 06 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Constanţa – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, fost admisă cererea formulată de reclamantul Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, în contradictoriu cu pârâtul A., şi s-a dispus ca pasivul societăţii B. S.R.L., în cuantum de 1.210.974,49 RON, să fie suportat din averea personală a pârâtului A..

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel pârâtul A., prin care a solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2022 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi admiterea apelului, anularea sentinţei apelate şi, în rejudecare, respingerea cererii de atragere a răspunderii pentru intrarea în insolvenţă.

Prin încheierea civilă din data de 21.02.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului declarat de apelantul pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 635/06.06.2023 pronunţate de Tribunalul Constanţa – secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, până la soluţionarea cauzei penale care face obiectul dosarului nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii civile din data de 21.02.2024, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a declarat recurs, la data de 13.03.2024, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru continuarea judecăţii.

Recurenta reclamantă a invocat dispoziţiile art. 414 şi următoarele din C. proc. civ.

Recurenta a prezentat etapele procesuale anterioare ale disputei litigioase şi dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei, arătând că suspendarea judecăţii în temeiul articolului menţionat poate fi dispusă atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

În opinia recurentei, faptele cercetate nu au o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea în prezenta cauză, unde este analizată răspunderea pârâtului în baza art. 169 alin. (1) lit. a), lit. d) şi lit. e) din Legea nr. 85/2014.

De asemenea, a arătat că nu se cunoaşte dacă organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu sau prin denunţ sau plângere şi dacă s-au formulat pretenţii civile de către Ministerul Finanţelor sau D.G.R.F.P Galaţi – A.J.F.P Constanţa sau de creditorii înscrişi în tabelul definitiv al obligaţiilor B. S.R.L., fiind relevante dispoziţiile art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014 referitoare la înscrierea creanţei sub condiţie suspensivă până la soluţionarea definitivă a acţiunii civile din procesul penal.

În plus, recurenta a precizat că obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea de atragere a răspunderii, în conformitate cu art. 169 alin. (1) lit. a), lit. d) şi lit. e) din Legea nr. 85/2014, o răspundere delictuală, ce nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele ce constituie infracţiuni.

Totodată, a fost invocat de către recurentă şi principiul celerităţii, care nu este compatibil cu soluţia pronunţată de instanţa de apel.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 27.05.2024, intimatul-pârât A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 19.04.2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 19.06.2024, s-a fixat termen de judecată la data de 15.10.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 15.10.2024, după dezbateri contradictorii, instanţa a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul pârât A. prin întâmpinare, şi a rămas în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea recurată s-a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei având ca obiect apelul exercitat de apelantul pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 635/06.06.2023, pronunţate de Tribunalul Constanţa – secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, până la soluţionarea cauzei penale care face obiectul dosarului nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, invocând greşita aplicare a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi urmărind să obţină continuarea judecăţii apelului.

Raportat la criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că acestea se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Pentru a proceda la analiza criticilor de nelegalitate invocate de recurenta reclamantă este necesar a se sublinia că, prin sentinţa civilă nr. 635/06.06.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Constanţa – secţia a II-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect acţiunea în angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului societăţii aflate în procedura insolvenţei, întemeiată pe dispoziţiile art. 169 alin. (1) lit. a) şi lit. d) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, dispunându-se obligarea pârâtului la suportarea, din averea personală, a pasivului societăţii B. S.R.L., în cuantum de 1.210.974,49 RON.

În esenţă, prima instanţă a reţinut că pârâtul A. are calitatea de asociat unic şi administrator al societăţii B. S.R.L., că lichidatorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei şi că îi sunt imputabile pârâtului fapte precum utilizarea sumelor de numerar din casierie în interes personal şi nerespectarea destinaţiei creditelor bancare contractate de societate. În concret, s-a reţinut că suma de 227.437 RON, existentă în conturile societăţii la data de 31.12.2020, nu s-a mai regăsit la momentul deschiderii procedurii insolvenţei şi nici nu au fost prezentate înscrisuri justificative cu privire la modul de cheltuire a acesteia. Totodată, s-a reţinut existenţa unor creanţe nerecuperate de către debitoare în valoare de 1.450.365 RON şi refuzul nejustificat al administratorului statutar al societăţii de a preda lichidatorului judiciar documentele contabile necesare verificării modului de utilizare a sumelor existente în conturile societăţii şi stabilirii împrejurării recuperării creanţelor, respectiv a modului de întrebuinţare a sumelor astfel recuperate.

Prin cererea de apel, apelantul pârât a înţeles să invoce nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei pronunţate de către prima instanţă, invocând, în esenţă, faptul că nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru angajarea răspunderii sale patrimoniale pentru cauzarea stării de insolvenţă a societăţii debitoare, deoarece a fost atras în mod fraudulos în administrarea societăţii B. S.R.L., societate care, în fapt, era administrată de alte persoane.

Conform adresei emise la data de 19.02.2024 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, pe rolul acestui parchet se află înregistrat dosarul penal nr. x/2022, în cadrul căruia se efectuează cercetări penale faţă de pârâtul A., alături de alţi 7 suspecţi, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, respectiv constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., înşelăciune în formă continuată (6 acte materiale), prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., obţinere ilegală de fonduri în formă continuată (6 acte materiale), prevăzută de art. 306 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi spălare a banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În esenţă, organul de cercetare penală a menţionat că, în perioada 21.05.2020 – 31.01.2021, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, A., în calitate de administrator al B. S.R.L., a constituit un grup infracţional organizat, specializat în obţinerea de foloase patrimoniale injuste din credite bancare, fără a avea şi intenţia de a le rambursa, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv desfăşurarea de activităţi economice prin intermediul unor societăţi comerciale cu obiect de activitate bine stabilit, în vederea accesării programului naţional Start up Nation, fiind astfel obţinute fonduri garantate de către stat prin folosirea de date false, scopul urmărit fiind acela de obţinere a finanţărilor fără a se desfăşura efectiv activităţile comerciale conform solicitărilor, sumele de bani fiind ulterior transferate în conturile bancare ale furnizorilor sub pretextul achiziţiei bunurilor necesare desfăşurării activităţii, după care, sumele de bani au fost ulterior transferate în alte conturi bancare sau chiar retrase succesiv în numerar.

Instanţa de apel a dispus suspendarea judecăţii apelului, până la soluţionarea definitivă a cauzei penale menţionate, arătând că, dată fiind natura faptelor penale cercetate în dosarul de urmărire penală, soluţia instanţei penale ar avea o înrâurire asupra soluţiei din prezenta cauză civilă, în care se discută atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului A. pentru suma de 1.210.974,49 RON reprezentând pasivul debitoarei B. S.R.L.

În faţa instanţei de recurs, a fost depusă ordonanţa din data de 20.09.2024, dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, din care rezultă că urmărirea penală in rem pentru infracţiunile de înşelăciune şi obţinere ilegală de fonduri a fost începută prin ordonanţa din data de 17.02.2022 şi a fost extinsă pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional şi spălare de bani prin ordonanţa din data de 10.05.2023. Din cuprinsul aceluiaşi înscris rezultă că urmărirea penală in personam a fost începută în temeiul ordonanţei din data de 12.05.2023, faţă de mai multe persoane, printre care şi pârâtul A..

Faţă de cele arătate, recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a judecăţii apelului este fondat, atât timp cât instanţa de apel a apreciat în mod eronat faptul că dosarul penal nr. x/2022 ar viza urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da în prezenta cauză.

Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel. Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, instanţa poate reveni motivat asupra suspendării, dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluţie în acea cauză.

În esenţă, motivul de recurs invocat, încadrat din oficiu în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se referă la greşita aplicare a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. În acest sens, Înalta Curte constată că în mod nejustificat a reţinut instanţa de apel incidenţa cazului de suspendare facultativă a judecăţii, atât timp cât existenţa dosarului penal nu împiedică soluţionarea acţiunii în angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului societăţii debitoare, formulate în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a) şi lit. d) din Legea nr. 85/2014, ţinând seama de susţinerile ambelor părţi şi de probatoriul ce se impune a fi administrat în cauză.

Sub un prim aspect, trebuie subliniat că, în cauză, s-a făcut dovada începerii urmăririi penale, atât timp cât, în faza procesuală a recursului, a fost depusă ordonanţa din data de 20.09.2024, dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, din cuprinsul căreia rezultă că urmărirea penală a fost începută faţă de pârâtul A. la data de 12.05.2023.

Sub un al doilea aspect, se observă că instanţa de apel s-a limitat la a invoca existenţa unei legături de dependenţă între soluţia ce se va dispune în cauza penală şi soluţia care se va pronunţa în prezentul dosar, însă nu a argumentat în niciun mod în ce ar consta această legătură, respectiv cum ar fi posibilă influenţarea soluţiei pronunţate asupra acţiunii în angajarea răspunderii patrimoniale prin modul de soluţionare a cauzei penale.

În acest sens, este relevant faptul că acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 nu este condiţionată de reţinerea unei infracţiuni în sarcina persoanei responsabile căreia i se impută starea de insolvenţă şi i se solicită acoperirea pasivului societăţii debitoare. De aceea, o eventuală soluţie de condamnare sau de achitare a pârâtului A. în dosarul penal nu determină, în mod automat, pronunţarea unei anumite soluţii, de admitere sau de respingere a acţiunii în angajarea răspunderii sale patrimoniale.

Pentru a se reţine comiterea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute de art. 169 din legea insolvenţei nu este necesar a se obţine, în prealabil, o hotărâre judecătorească de condamnare a persoanei căreia i se impută cauzarea stării de insolvenţă, la fel cum nici pronunţarea unei eventuale soluţii de achitare în procesul penal nu exclude reţinerea uneia dintre faptele apte să atragă răspunderea patrimonială pentru cauzarea stării de insolvenţă a societăţii debitoare.

De asemenea, observând susţinerile ambelor părţi în prezenta cauză şi faptele indicate cu privire la care se efectuează cercetări penale, se constată lipsa unei legături de dependenţă suficiente în măsură să oprească temporar judecata în faţa instanţei civile. Astfel, este relevant faptul că sentinţa pronunţată de prima instanţă civilă a reţinut în sarcina pârâtului săvârşirea unor fapte ilicite constând în utilizarea unor disponibilităţi băneşti ale societăţii în interes personal şi în nerespectarea destinaţiei creditelor bancare contractate de societate, precum şi în ţinerea defectuoasă a contabilităţii dedusă din nepredarea documentelor contabile. În schimb, faptele penale se referă la alte activităţi pretins infracţionale, presupus a fi comise de mai multe persoane, printre care şi pârâtul, în considerarea calităţii sale de unic asociat şi administrator al societăţii B. S.R.L.

Totodată, Înalta Curte subliniază faptul că, în procesul civil, instanţa judecătorească administrează probele în mod nemijlocit, având astfel posibilitatea de a aprecia asupra temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiilor deduse judecăţii, independent de împrejurarea că, în urma parcurgerii unui dosar penal, s-ar constata existenţa sau inexistenţa unor infracţiuni în legătură cu activitatea desfăşurată de pârât în cadrul societăţii al cărei administrator statutar este. Recurenta reclamantă a indicat pretenţiile formulate şi justificarea acestor pretenţii, iar intimatul pârât a formulat apărări în mod corespunzător, astfel încât raportul juridic civil dedus judecăţii poate fi tranşat de către instanţa civilă învestită, fără a fi necesară, în acest scop, aşteptarea unei soluţii pronunţate în dosarul penal invocat.

În plus, măsura suspendării nici nu se dovedeşte a fi oportună, atât timp cât soluţia de începere a urmării penale în dosarul nr. x/2022 a fost dispusă la data de 12.05.2023, iar până la data ordonanţei din 20.09.2024 emise de către organul de urmărire penală, a trecut un interval de timp de 1 an şi 4 luni, fără a se fi dispus vreo altă soluţie relevantă sub aspectul modului de rezolvare a cauzei penale. Or, art. 413 alin. (3) C. proc. civ. permite instanţei civile să aprecieze adoptarea măsurii facultative a suspendării inclusiv prin raportare la un termen de 1 an, calculat de la data începerii urmării penale, fără a se fi dispus o soluţie în respectiva cauză. Aşadar, la data aplicării măsurii suspendării, 21.02.2024, termenul de 1 an era aproape epuizat, fără ca dosarul penal menţionat să ofere vreo soluţie cu privire la presupusele infracţiuni ce au format obiectul cercetării penale.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., art. 413 alin. (1) pct. 2 şi art. 414 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul formulat de recurenta reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva încheierii civile din data de 21.02.2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul pârât A., va casa încheierea civilă recurată şi va trimite cauza instanţei de apel pentru continuarea judecăţii.

Totodată, în temeiul art. 453 C. proc. civ., instanţa va lua act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată în această fază procesuală, în timp ce cererea intimatului în acest sens nu poate fi primită, deoarece, la acest moment, nu este stabilită culpa procesuală în promovarea prezentului litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva încheierii din 21 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe de apel pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2024.