Contractual damages claim for defective seed treatment perempted for lack of cassation grounds; factual merits not reviewable.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată în data de 01 noiembrie 2021, pe rolul Tribunalului Ialomiţa – secţia civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în temeiul prevederilor art. 1350 C. civ., obligarea pârâtei la plata sumei de 257.740,00 RON cu titlu de daune-interese, din care suma de 121.090,00 RON reprezintă pierderea efectiv suferită, iar suma de 136.650,00 RON reprezintă beneficiul de care a fost lipsit, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1133/20.10.2022, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa – secţia civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, şi a fost obligată reclamanta, către pârâta B. S.R.L., la plata sumei de 1.950 RON, cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva acestei sentinţei civile, reclamantul A. a formulat apel, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate şi, rejudecând, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1726 din 09.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă, a fost respins apelul formulat de apelantul reclamant A., ca nefondat.

4. Recursul formulat în cauză

Împotriva acestei decizii civile, la data de 14.03.2024 a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii recurate, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă spre rejudecare, conform prevederilor art. 497 C. proc. civ.

Recurentul reclamant a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susţinând că decizia civilă nr. 1726 din 09.11.2023 a Curţii de Apel Bucureşti are o motivare sumară, insuficientă, confuză şi în neconcordanţă cu probele administrare, respectiv, înscrisuri, depoziţia martorilor C. şi D. şi interogatoriul administrat lui A..

Astfel, recurentul reclamant a precizat că printr-un prim motiv de apel, a criticat reţinerea greşită de către instanţa de fond a faptului că tratarea sămânţei de porumb ar fi fost făcută cu produsele solicitate de cumpărător, însă instanţa de apel a statuat că această critică este nefondată.

A susţinut recurentul că, în motivarea respingerii acestui prim motiv de apel, instanţa a făcut trimitere la depoziţia martorului intimatei, E., din care a reţinut şi şi-a însuşit, în mod selectiv, afirmaţia acestuia, în sensul că, în urma prezentării portofoliului de produse, cumpărătorul a solicitat tratarea seminţelor cu singurele produse din portofoliu, iar în ceea ce priveşte insecticidul F., instanţa de apel a reţinut poziţia intimatei, cum că produsul ar fi fost livrat fizic, conform dovezilor reprezentate de avizul de însoţire a mărfii şi declaraţia martorilor G. şi E..

În susţinerea celor de mai sus, recurentul reclamant a prezentat pe larg întrebările formulate prin interogatoriul administrat reclamantului.

Cu privire la motivul 2 de apel, recurentul reclamant a criticat reţinerea greşită a instanţei de fond, în sensul că intimata a tratat sămânţa cu H. şi I., fapt dovedit cu avizul de însoţire a mărfii nr. x/12.04.2021.

A apreciat recurentul că reţinerea instanţei de apel, în sensul că intimata ar fi tratat sămânţa de porumb cu H. şi I., este contrazisă de înscrisul denumit "Document de calitate şi conformitate al furnizorului", însă lipsa oricărei menţiuni în acest document cu privire la tratamentele efectuate de acesta pe sămânţă constituie o dovadă a neexecutării obligaţiei de tratare a sămânţei de porumb, în contra considerentelor reţinute de instanţa de apel.

Cu privire la greşita interpretare a prevederilor art. 5.8 din contractul părţilor, deşi instanţa de apel a apreciat această critică ca fiind fondată, motivul de apel a fost respins, cu motivaţia că această critică nu este aptă să conducă la o altă soluţie decât cea pronunţată de prima instanţă.

Motivarea instanţei de apel este sumară, ambiguă şi contradictorie, pe de o parte, reţinând, în considerentele analizei criticii, că aceasta este fondată, tratarea necorespunzătoare a sămânţei având caracterul unui viciu ascuns, pe care cumpărătorul poate să îl denunţe oricând în termenul de valabilitate al produsului, dar, pe de altă parte, a respins motivul de apel, ca nefondat, pe considerentul simplei achiesări la soluţia instanţei de fond.

Raportat la motivul 5 de apel, prin care s-a criticat evaluarea făcută de instanţa de fond, răspunsurilor reclamantului la întrebările 2 şi 7, recurentul a precizat că instanţa de apel a achiesat de facto la soluţia primei instanţe, fără a motiva în vreun fel respingerea criticii ca nefondată, interpretând în mod greşit răspunsurile drept o confirmare a executării de către intimată a obligaţiei de tratare a sămânţei.

Cu privire la reţinerea greşită a faptului că insecticidul F. le-a fost livrat fizic de către pârâtă, recurentul a precizat că instanţa de apel nu a luat în considerare depoziţia martorului D. şi declaraţia pe proprie răspundere a domnului J., martori oculari la recepţionarea sămânţei de porumb în data de 12.04.2021, ci s-a raportat în mod selectiv doar la susţinerile în apărare/dovezile intimatei, fără să indice motivul înlăturării dovezilor administrate, pe aspectul nelivrării fizice a insecticidului F..

De asemenea, recurentul a precizat că instanţa de apel a înlăturat fără nicio motivare pertinentă constatarea pe care expertul judiciar K. a făcut-o în raportul de expertiză, în sensul în care acesta nu a identificat produsul F. în evidenţa produselor fitosanitare în magazie, pe anul 2021.

Raportat la motivul 6 de apel, recurentul a arătat că instanţa de fond a formulat o concluzie greşită şi în dezacord cu situaţia de fapt rezultată din dosar, statuând faptul că intimata nu a tratat sămânţa de porumb cu insecticidul F., ci doar l-a livrat fizic, asigurând tratarea numai cu H. şi I..

Instanţa de apel a înlăturat această critică, apreciind a fi nefondată, cu motivarea că din cercetarea anexei nr. 1 la contract, Curtea a concluzionat că intimata s-a obligat la tratarea sămânţei de porumb doar cu H. şi I., interpretarea anexei fiind făcută prin juxtapunere cu depoziţia martorilor E. şi G..

A precizat recurentul că prin această interpretare a anexei nr. 1 la contract, aspect lămurit de către instanţa de fond, instanţa de apel s-a pronunţat asupra unui aspect ce nu a suferit nicio critică din partea apelantei reclamante, încălcând astfel dispoziţiile art. 476 alin. (1) şi art. 477 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la limitele efectului devolutiv al apelului.

Cu privire la motivul 7 de apel, recurentul a precizat că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de control judiciar au inversat, în mod nelegal, responsabilitatea părţilor, respectiv au pasat răspunderea furnizorului pentru recomandarea insecticidului F. în sarcina cumpărătorului, însă, conform actelor normative cu incidenţă în materie, răspunderea pentru calitatea produselor furnizate aparţine furnizorului şi nu cumpărătorului.

Referitor la greşita reţinere de către instanţa de fond a unor aşa-zise deficienţe de tasare a solului, drept cauză pentru insuficienta răsărire a plantelor, recurenta a arătat că instanţa de control judiciar a preluat, ad litteram, considerentele hotărârii atacate, fără a răspunde motivelor de critică.

Raportat la motivul 9 de apel, privind greşita reţinere de către instanţa de fond a faptului că documentul de calitate şi conformitate al furnizorului ar trebui să ateste doar tratamente făcute de producătorul de sămânţă, nu şi pe cele ulterioare, convenite de părţi, instanţa de apel l-a respins, ca nefondat, reţinând că tratarea seminţelor nu intră în obiectul de activitate al pârâtei, aceasta făcându-se la solicitarea expresă a apelantului reclamant.

Sub aspectul motivului 10 de apel, prin care s-a învederat reţinerea greşită de către instanţa de fond a faptului că intimata deţine avizele şi autorizaţiile necesare, pentru comercializarea produselor vândute, instanţa de apel a respins această critică ca nefondată, motivând că nu prezintă relevanţă deţinerea sau nu a autorizaţiei de comercializare a insecticidului F., raportat la obiectul cauzei şi, de asemenea, a omis să se pronunţe cu privire la lipsa autorizaţiei intimatei pentru operaţiuni de tratare a sămânţei cu produse de protecţia plantelor.

S-a mai precizat de către recurent că, în mod absolut nelegal, instanţa de apel a statuat că obţinerea de către intimată a certificatului de omologare, anterior livrării produsului, acoperă neregularitatea intervenită la semnarea contractului şi, de asemenea, este nelegal şi considerentul potrivit căruia lipsa autorizaţiei de mediu nu ar prezenta relevanţă, întrucât nerăsărirea culturii de porumb nu a fost determinată de lipsa acestei autorizaţii.

A subliniat recurentul că, sub aparenţa unui profesionist care deţine avizele, autorizaţiile şi certificările legale, intimata i-a indus în eroare cu privire la competenţele sale profesionale şi legale, de a contracta produse şi servicii, pentru care s-a dovedit ulterior că nu deţinea abilitare legală.

Cu privire la aprecierea făcută de instanţa de fond, relativ la reducerea comercială de 100%, acordată de intimată pentru livrarea celor 69 de saci de sămânţă de porumb, obiect al anexei nr. 2 la contract, instanţa, considerând că aceasta nu echivalează cu o recunoaştere tacită a culpei, recurenta a precizat că aceasta constituie o dovadă indirectă a recunoaşterii faptului că intimata nu a îndeplinit contractul în mod satisfăcător.

Un alt motiv de recurs invocat de recurentul reclamant se referă la incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de apel statuând că nu s-a făcut dovada faptei ilicite invocate, concluzie motivată exclusiv pe depoziţiile celor doi martori ai intimatei audiaţi în apel, deşi înscrisurile existente în dosar aveau forţă probantă superioară, faţă de depoziţiile martorilor sau ale părţilor.

Recurentul a învederat aplicarea greşită a normei de drept material, reprezentată de prevederile art. 1350 C. civ., statuând că prima condiţie a răspunderii civile contractuale nu este îndeplinită, iar analizarea celorlalte condiţii, nu se mai justifică.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 10.05.2024, intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă la 04.04.2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 06.06.2024, s-a fixat termen de judecată la data de 15.10.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 15.10.2024, după dezbateri contradictorii, instanţa a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei invocate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei nulităţii, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248, coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motive de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, printre altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenta să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă menţiunea potrivit căreia hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală.

Cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Prin urmare, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din actul normativ menţionat, normă de ordine publică.

În cauza pendinte, se constată că se invocă mai multe împrejurări care ar afecta, în opinia recurentului, validitatea deciziei recurate. Acestea vizează modul în care instanţa de apel a interpretat probatoriul administrat în cauză şi situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută, acestea nefiind critici de nelegalitate, aduse deciziei pe care a supus-o controlului judiciar.

Se observă că recurentul a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinute în cauză.

Întreaga construcţie a recursului vizează, în realitate, restabilirea situaţiei de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentului cu privire la stabilirea situaţie de fapt ori la modalitatea de analiză a probatoriului administrat în cauză.

Şi atunci când recurentul susţine că motivarea deciziei recurate este sumară, neclară, confuză ori că instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, anumite situaţii de fapt, nereţinând criticile formulate de acesta, în realitate, impută instanţei tot greşita stabilire a situaţiei de fapt, aducând în discuţie chestiuni ce vizează exclusiv aspecte factuale ale pricinii, a căror apreciere intră în atribuţia instanţelor devolutive.

De asemenea, stabilirea culpei, pe care o aduce în discuţie recurentul, este o chestiune de fapt, care aparţine în mod suveran instanţei de fond sau de apel, ca instanţe devolutive.

În condiţiile în care, întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurentul-reclamant face imposibilă exercitarea controlului de legalitate al instanţei de recurs.

În mod formal, recurentul invocă o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1350 C. civ. referitoare la condiţiile răspunderii civile contractuale, însă din dezvoltarea criticilor formulate rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond, care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate, deoarece recurentul tinde la a obţine o rejudecare a fondului cauzei, prin stabilirea unei situaţii de fapt distincte de cea reţinută de instanţa de apel. Or, instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere asupra probatoriului administrat, în timp ce instanţa de recurs nu poate proceda la reinterpretarea probelor şi la analizarea criticilor de netemeinicie a deciziei instanţei de apel.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentului nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1726/2023 din 09 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1726/2023 din 09 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2024.