Storage-cost claims against fiscal authorities revived as appellate joinder ruling annulled and case remanded.

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 martie 2022 pe rolul Tribunalului Olt – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2922 reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova, reprezentată legal de Administraţia Finanţelor Publice Olt, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 800.000 RON, ce reprezintă echivalentul a 10 euro/h pentru perioada 09.10.2015 - 14.12.2017 - dată la care prin adresa nr. x/14.12.2017, societatea reclamantă, în temeiul dispoziţiilor art. 272 raportat la art. 276 alin. (6) C. proc. pen. a solicitat plata cheltuielilor judiciare efectuate în dosarele penale nr. x/2015 şi nr. y/2019 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, cu conservarea mijloacelor materiale de probă, respectiv a 26.000 de litri deşeuri periculoase, a unei remorci de mare tonaj şi a unui cap tractor, bunuri ce au fost indisponibilizate de organele A.N.A.F., parchet şi poliţie în vederea confiscării lor şi depozitate la societatea reclamantă şi în continuare la plata a 10 euro/h de la data de 14.12.2017 până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunţa.

Totodată a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata daunelor-interese, constând în plata dobânzilor legale calculate la suma totală ce urmează a fi plătită începând cu data de 09.10.2015 până la plata efectivă a sumei datorate, reprezentând plata cheltuielilor judiciare efectuate cu conservarea mijloacelor materiale de probă mai sus menţionate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 30, art. 192, art. 194 C. proc. civ., art. 272, art. 276 alin. (6) C. proc. pen., O.G. nr. 14/2007, Decizia nr. 440/22.06.2017 a Curtii Constituţionale a României.

Pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, în nume propriu, cât şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Ministerul Finanţelor ca reprezentant al Statului Român a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive atât a Ministerului Finanţelor Publice, cât şi a D.G.R.F.P. Craiova şi A.J.F.P. Olt, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Olt, excepţia netimbrării acţiunii, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 117/2023 din 04 aprilie 2023, Tribunalul Olt – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară datei de 15 martie 2019 şi a respins, ca prescrise, pretenţiile aferente acestei perioade.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Regională a Finanţelor Publice, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt pentru perioada ulterioară datei de 30.09.2020 şi a respins, pentru pretenţiile aferentei acestei perioade, cererea de chemare în judecată, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, Tribunalul Olt a respins în rest, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finantelor Publice, Direcţia Regională a Finantelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 80/2024 din 15 februarie 2024, Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă a admis apelul reclamantei, a anulat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre judecare, acordând termen de judecată 28 martie 2024, când, prin decizia nr. 175/2024, a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.

3. La 05.04.2024 reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 80/2024 din 15 februarie 2024 pronunţate Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. s-a susţinut că, instanţa de apel, prin invocarea dispoziţiilor art. 479 alin. (1) teza finală C. proc. civ., a dat o dezlegare greşită cu privire la faptul că instanţa de fond ar fi ignorat posibilitatea parcurgerii procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 78 C. proc. civ. pentru introducerea în cauză a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Olt. Conform normei legale menţionate, această procedură trebuia să fie realizată până la terminarea cercetării procesului la prima instanţă.

A precizat recurenta-reclamantă că, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei, instanţa de apel nu poate invoca din oficiu faptul că un terţ nu a fost introdus în cauză în primă instanţă, deoarece acest lucru nu constituie un motiv de ordine publică. Acest aspect nu poate fi invocat nici de părţi în apel, dacă nu a fost discutat în primă instanţă.

În opinia titularei memoriului de recurs, aşa cum a expus şi prin răspunsul la întâmpinare în faţa primei instanţe, I.P.J. Olt nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind titular de drepturi şi obligaţii în legătură cu bunurile confiscate şi depozitate, acestea fiind trecute în proprietatea Statului Român, care are obligaţia de a acoperi cheltuielile legate de depozitare. Măsura luată de organele de poliţie din cadrul I.P.J. Olt a fost ca urmare a obligaţiei legale ce decurge din dispoziţiile art. 251 C. proc. pen., de a aduce la îndeplinire dispoziţiile procurorului în numele Statului Român ca titular al acţiunii penale, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 249 C. proc. pen.

Recurenta a criticat din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi nelegalitatea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, care a omis să pună în discuţia contradictorie a părţilor şi să se pronunţe asupra cererii de introducere în cauză în calitate de terţ a Ministerului Afacerilor de Interne formulată prin întâmpinare de Statul Român în temeiul prevederilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat, într-o primă critică, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi art. 479 C. proc. civ., precizând că, deşi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice este titularul acţiunii penale, acesta nu a avansat nicio cheltuială pentru staţionarea şi conservarea bunurilor

S-a arătat că în cadrul procedurilor penale societatea reclamantă nu a avut calitate de parte, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 272 alin. (1) şi art. 275 alin. (3) şi (5) C. proc. pen. care reglementează modul de acoperire al cheltuielilor avansate de Stat sau plătite de părţi.

De asemenea, a precizat titulara memoriului de recurs că nici Ministerul de Interne nu a fost parte în desfăşurarea procedurilor penale şi nici nu a acţionat în nume propriu pentru a fi parte la raportul obligaţional în baza căruia să îi fie antrenată răspunderea şi nici nu este proprietar sau coproprietar al bunurilor, singurul proprietar fiind Statul Român, care are obligaţia de a suporta cheltuielile în temeiul dispoziţiilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 253/2013.

Printr-o altă critică a invocat recurenta-reclamantă încălcarea legii de către instanţa de apel prin refuzul aplicării normei juridice reglementate de art. 223 alin. (1) C. civ. raportat la art. 79 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 253/2013, art. 1 şi 3 din O.G. nr. 14/2007.

Potrivit recurentei, instanţa de apel a ignorat toate normele de drept material invocate prin memoriul de apel şi nu a pus în discuţia părţilor niciunul dintre motivele invocate, dând o altă configuraţie raportului juridic dedus judecăţii, prin ridicarea din oficiu a unor motive de ordine publică.

La 13.06.2024 reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs şi împotriva deciziei nr. 175/2024 din 28 martie 2024 pronunţate Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. s-a arătat că, instanţa de apel, invocând dispoziţiile art. 479 alin. (1) teza finală C. proc. civ. care interzic schimbarea cadrului procesual stabilit în primă instanţă, a dat o dezlegare greşită cu privire la faptul că instanţa de fond ar fi ignorat posibilitatea parcurgerii procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 78 C. proc. civ. pentru introducerea în cauză a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Olt. Conform art. 78 C. proc. civ., această procedură trebuia să fie realizată până la terminarea cercetării procesului la prima instanţă.

A precizat recurenta-reclamantă că, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei, instanţa de apel nu poate invoca din oficiu faptul că un terţ nu a fost introdus în cauză în primă instanţă, deoarece acest lucru nu constituie un motiv de ordine publică. Acest aspect nu poate fi invocat nici de părţi în apel, dacă nu a fost discutat în primă instanţă.

În opinia titularei memoriului de recurs, aşa cum a expus şi prin răspunsul la întâmpinare în faţa primei instanţe, I.P.J. Olt nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind titular de drepturi şi obligaţii în legătură cu bunurile confiscate şi depozitate, acestea fiind trecute în proprietatea Statului Român, care are obligaţia de a acoperi cheltuielile legate de depozitare. Măsura luată de organele de poliţie din cadrul I.P.J. Olt a fost ca urmare a obligaţiei legale ce decurge din dispoziţiile art. 251 C. proc. pen., de a aduce la îndeplinire dispoziţiile procurorului în numele Statului Român ca titular al acţiunii penale, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 249 C. proc. pen.

Recurenta a criticat din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi nelegalitatea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, care a omis să pună în discuţia contradictorie a părţilor şi să se pronunţe asupra cererii de introducere în cauză în calitate de terţ a Ministerului Afacerilor de Interne formulată prin întâmpinare de Statul Român în temeiul prevederilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. după expunerea situaţiei factuale s-a invocat, în esenţă, contradictorialitatea deciziei atacate, instanţa de apel încălcând dispoziţiile art. 78 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., de ordin imperativ.

În opinia autoarei căii extraordinare de atac, instanţa de apel nu putea invoca din oficiu nerespectarea prevederilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ. direct în faza apelului ca motiv de ordine publică reglementat de art. 478 alin. (1) din acelaşi cod, soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată fiind nelegală.

De asemenea, în mod nepermis a reţinut instanţa de apel că societatea reclamantă s-ar face vinovată de neparcurgerea procedurii prevăzute de art. 78 C. proc. civ.

A mai arătat recurenta că trimiterea instanţei de control judiciar la dispoziţiile art. 272 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. este nelegală, întrucât în cauză, aşa cum s-a stabilit prin decizia CCR nr. 440/2017, nu sunt incidente normele procesuale penale, ci dispoziţiile legii civile.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. s-a invocat omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, având în vedere încheierea nr. 788/22.12.2021 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2021, prin care s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt.

În opinia recurentei, dacă instanţa de apel ar fi procedat la soluţionarea acestei excepţii, nu mai era necesară invocarea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, întrucât s-ar fi stabilit că Statul Român are calitate procesual pasivă şi nu I.P.J. Olt.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat, într-o primă critică, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi art. 479 C. proc. civ., precizând că, deşi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice este titularul acţiunii penale, acesta nu a avansat nicio cheltuială pentru staţionarea şi conservarea bunurilor

S-a arătat că în cadrul procedurilor penale societatea reclamantă nu a avut calitate de parte, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 272 alin. (1) şi art. 275 alin. (3) şi (5) C. proc. pen. care reglementează modul de acoperire al cheltuielilor avansate de Stat sau plătite de părţi.

De asemenea, a precizat titulara memoriului de recurs că nici Ministerul de Interne nu a fost parte în desfăşurarea procedurilor penale şi nici nu a acţionat în nume propriu pentru a fi parte la raportul obligaţional în baza căruia să îi fie antrenată răspunderea şi nici nu este proprietar sau coproprietar al bunurilor, singurul proprietar fiind Statul Român, care are obligaţia de a suporta cheltuielile în temeiul dispoziţiilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 253/2013.

Printr-o altă critică a invocat recurenta-reclamantă încălcarea legii de către instanţa de apel prin refuzul aplicării normei juridice reglementate de art. 223 alin. (1) C. civ. raportat la art. 79 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 253/2013, art. 1 şi 3 din O.G. nr. 14/2007.

Potrivit recurentei, instanţa de apel a ignorat toate normele de drept material invocate prin memoriul de apel şi nu a pus în discuţia părţilor niciunul dintre motivele invocate, dând o altă configuraţie raportului juridic dedus judecăţii, prin ridicarea din oficiu a unor motive de ordine publică.

La 19 august 2024 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea depusă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, în nume propriu, cât şi pentru Ministerul Finanţelor ca reprezentant al Statului Român şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, inadmisibilitatea recursului declarat împotriva deciziei nr. 80/15.02.2024, în raport cu dispoziţile art. 480 C. proc. civ., întrucât decizia atacată este una intermediară, putând fi recurată odată cu decizia pronunţată asupra fondului. În subsidiar, a precizat că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., solicitând anularea recursului.

În privinţa recursului declarat împotriva deciziei nr. 175/28.03.2024 a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi nulităţii recursului declarat împotriva deciziei nr. 80/15.02.2024 precum şi a tuturor apărărilor formulate de intimata-pârâtă, reiterând totodată solicitarea de admitere a recursurilor pentru motivele expuse.

Prin rezoluţia din 11 septembrie 2024 a fost stabilit, pentru soluţionarea recursului, termen de judecată la 8 octombrie 2024 cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Înalta Curte, analizând deciziile atacate în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine caracterul fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recurenta-reclamantă invocă motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., privind încălcarea de către instanţă, prin deciziile atacate, a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sanţiunea nulităţii şi lipsa motivelor pe care acestea se întemeiază, criticile fiind fondate.

Pentru început, în ce priveşte coordonatele soluţionării cauzei, Înalta Curte reţine că societatea reclamantă a pretins pârâţilor plata despăgubirilor legate de conservarea unor mijloace materiale de probă, respectiv a 26.000 litri deşeuri periculoase, a unei remorci de mare tonaj şi a unui cap tractor, indisponibilizate de organele de poliţie, parchet şi ANAF în vederea confiscării şi depozitate la societatea reclamantă (recurentă în cauză).

Instanţa fondului a constatat prescrise pretenţiile anterioare datei de 15 martie 2019, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor pentru perioada ulterioară datei de 30 septembrie 2020 şi a respins în rest, ca nefondată acţiunea.

Instanţa de apel învestită cu calea de atac a reclamantei a invocat din oficiu nerespectarea de către prima instanţă a prevederilor art. 78 C. proc. civ., apreciind că este un motiv de ordine publică întemeiat pe dispoziţiile art. 479 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Înalta Curte formulează observaţia că instanţa de apel, când a ridicat motivul de ordine publică, în şedinţa din 15 februarie 2024, nu a precizat dacă se întemeiază pe art. 78 alin. (1) sau alin. (2), deşi ipotezele reglementate fiind distincte comportă un regim juridic diferit în privinţa armonizării principiului rolului activ al judecătorului cu principiul disponibilităţii, garantat de art. 9 C. proc. civ., reclamanta formulând, în acest context, concluzii de admitere a motivului de ordine publică ridicat de instanţă, singurul, de altfel, analizat prin considerentele hotărârii pronunţate.

Ca urmare a admiterii apelului, curtea de apel a anulat sentinţa şi nu a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, pentru a se pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a unui terţ, respectiv a IPJ Olt, potrivit art. 78 alin. (2) C. proc. civ., urmând ca în funcţie de poziţia procesuală a părţilor iniţiale, fie să fie introdus în cauză terţul, fie să se respingă cererea de chemare în judecată, cu respectarea principiului "non reformatio in pejus".

Curtea de apel a stabilit un nou termen de judecată la aceeaşi instanţă, la care a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, cu consecinţa vătămării reclamantei, sub aspectul accesului la instanţă, cererea de chemare în judecată nefiind soluţionată, deşi se reţinuse prin decizia anterioară, de anulare a sentinţei culpa procesuală a primei instanţe.

Art. 78 alin. (2) C. proc. civ. stabileşte că instanţa va respinge cererea fără a se pronunţa pe fond – deci fără ca într-un litigiu ulterior hotărârea să poată fi opusă cu autoritate de lucru judecat – dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele ca niciuna dintre părţi să nu fi solicitat introducerea în cauză a terţului şi dacă judecătorul apreciază că pricina nu poate să fie soluţionată fără participarea terţului.

Pentru ipoteza din art. 78 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la cazul unui litisconsorţiu necesar, legiuitorul a lăsat părţilor dreptul de apreciere asupra necesităţii lărgirii sferei subiective a procesului.

Pentru introducerea în cauză a terţului nu este necesar acordul părţilor existente în dosar, fiind suficient ca una dintre părţi să formuleze cerere de introducere în cauză a terţului.

Instanţa de apel, prin considerentele deciziei de anulare a sentinţei întemeiate pe dispoziţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. a reţinut că legea nu o îndrituieşte să introducă din oficiu terţul în proces, reclamanta având dreptul să hotărască dacă se judecă sau nu în contradictoriu şi cu persoana arătată de instanţă, respectiv IPJ Olt.

Instanţa de apel a reţinut că reclamanta ar fi avut iniţiativa introducerii în cauză tardiv, abia la termenul din 28 martie 2024, terţul neputând fi introdus în proces, întrucât art. 478 C. proc. civ. prevede că în apel nu se mai poate schimba cadrul procesual stabilit în prima instanţă, iar art. 78 alin. (3) C. proc. civ. stabileşte momentul până la care alte persoane pot fi introduse în cauză, dat de terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe, din necesitatea stabilităţii şi previzibilităţii procesului civil.

Înalta Curte constată că instanţa de apel distorsionează cadrul procesual determinat prin cererile şi apărările părţilor, fiind întemeiată critica legată de nesocotirea principiului disponibilităţii reglementat prin art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel cum rezultă din actele dosarului şi din consemnările din practicaua sentinţei apelate, recurenta-reclamantă, în etapa procesuală anterioară desfăşurată la prima instanţă a formulat concluzii asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi a cererii pârâtului – Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, formulate prin întâmpinare de introducere în cauză a Ministerului de Interne (ministerul de resort) în considerarea raporturilor juridice ale reclamantei cu organele de cercetare ale IPJ Olt, cerere formulată deci în limitele temporale prevăzute de lege, însă lăsată nesoluţionată de prima instanţă.

Totodată, privind exigenţele motivării impuse prin art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., se observă că din deciziile recurate lipseşte cu desăvârşire analiza instanţei de apel asupra raporturilor juridice deduse judecăţii, în baza căreia să se poată verifica judiciar necesitatea obiectivă a introducerii în cauză a terţului în temeiul art. 78 alin. (2) C. proc. civ., în sensul unei condiţii necesare pentru stabilirea existenţei dreptului subiectiv care se urmăreşte a fi realizat.

Analiza se impunea pentru a se motiva de ce nu s-a acordat prioritate disponibilităţii procesuale în modalitatea aleasă de părţi în apel, în raport cu dispoziţiile art. 477 şi art. 478 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât prin apelul reclamantei s-a contestat şi soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor.

Astfel, prima instanţă a constatat lipsa calităţii procesuale a pârâţilor Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice – DGFP şi AJFP Olt, motivând că bunurile în care au fost încărcate deşeurile nu se mai aflau în custodia statului, prin Ordonanţa parchetului de clasare din 30 septembrie 2020 dispunându-se restituirea.

Or, prin cererea de apel, reclamanta a arătat că ulterior, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, prin Ordonanţa din 27 iunie 2022 a dispus trecerea acestor bunuri abandonate în proprietatea privată a statului, fiind ridicate de la reclamantă la 12 septembrie 2022.

De asemenea, se arată că situaţia este diferită în legătură cu cantitatea de 26.000 litri substanţe periculoase, care nu au fost confiscate şi se află în depozitare la reclamantă, spre conservare, fiind efectuate în continuare cheltuieli cu acestea, situaţie de fapt contestată de intimate.

Recurenta-reclamantă şi-a configurat cauza cererii de chemare în judecată, apreciind că nefiind parte în procedura penală în sensul art. 32 C. proc. pen., nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 272 – 275 C. proc. pen., ci dispoziţiile din Legea nr. 253/2013, O.G. nr. 14/2007, art. 223 alin. (1) din C. civ., precum şi dispoziţiile legii procesuale civile, astfel cum se reţine prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 440/2017, regimul juridic al bunurilor în legătură cu depozitarea şi conservarea cărora sunt formulate pretenţiile deduse judecăţii formând obiectul disputei în apel.

Înalta Curte reţine că prin introducerea în cauză a altei persoane, instanţa nu ar putea aduce corecturi cererii de chemare în judecată, pentru considerentul că reclamanta s-ar fi îndreptat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.

În situaţia în care pârâtul chemat în judecată de către reclamant nu are calitate procesuală, soluţia este cea prevăzută de art. 40 C. proc. civ., aplicarea art. 78 C. proc. civ. fiind justificată nu de lipsa, ci de întregirea prin prezenţa în proces şi a altei persoane.

Esenţial este însă că, independent de instituţia de resort în sarcina căreia sunt imputate despăgubirile, recurenta-reclamantă se îndreaptă împotriva statului pentru recuperarea sumelor avansate în legătură cu depozitarea şi conservarea bunurilor respective, verificarea cadrului procesual pasiv urmând a se efectua în raport cu temeiurile cererii de chemare în judecată şi apărările formulate în cauză.

Prin urmare, fiind întemeiate motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ., care atrag nulitatea deciziilor recurate, nemaifiind utilă cercetarea celorlalte motive invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 501 C. proc. civ., avându-se în vedere dezlegările din prezenta decizie în soluţionarea apelului, Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 80/2024 din 15 februarie 2024 şi deciziei nr. 175/2024 din 28 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, pe care le va casa şi va trimite cauza spre o nouă judecată a apelului reclamantei aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 80/2024 din 15 februarie 2024 şi deciziei nr. 175/2024 din 28 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, pe care le casează şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 8 octombrie 2024.