Cassation annulled for re-litigating facts instead of citing statutory grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 05.11.2018 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2018, reclamanta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D. şi E., a solicitat obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 5.204.319 RON, reprezentând prejudiciu ce constă în cheltuieli, reprezentând penalităţi, achitate de reclamantă în perioada 2014-2018, ca urmare a sentinţelor judecătoreşti rămase definitive, în care s-a consemnat neluarea de măsuri pentru punerea în aplicare a deciziei nr. 7597/13.07.2013, precum şi la plata dobânzii penalizatoare aferentă sumei, până la data plătii efective. Cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.11.2018 Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală şi a trimis dosarul secţiei a II-a civilă din cadrul Tribunalului Gorj.

Pe rolul secţiei a II-a civilă cauza a fost înregistrată la data de 14.12.2018 sub nr. x/2018*.

Pârâţii B., A., D., C. şi E. au depus întâmpinări prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 125/2022 din 8 noiembrie 2022, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins ca neîntemeiată acţiunea fiind obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată astfel: către pârâtul E. - 2.000 RON, către pârâta F. - 2500 RON, către pârâtul G. - 2500 RON, către pârâta B. - 3500 RON, către pârâtul A. - 5000 RON, reprezentând onorarii avocaţi şi s-a luat act că pârâtul C. îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.

Prin decizia civilă nr. 254 din 16 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. A fost obligată apelanta la plata următoarelor sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecată: 4.000 RON către intimata pârâtă B., 4.000 RON către intimatul pârât A., 2.000 RON către intimatul pârât C., 2.500 RON către intimatul pârât E., 3.000 RON către intimata pârâtă F., 3.000 RON către intimatul pârât G..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.

Motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:

Prin memoriul de recurs, după expunerea situaţiei de fapt, prin care s-a arătat în esenţă că societatea Complexul Energetic Oltenia a chemat în judecată intimaţii-pârâţi din prezenta cauză pentru a fi obligaţi în solidar la plata către aceasta a unei sume de bani reprezentând prejudiciu ce constă în cheltuieli cu penalităţi achitate de societate în perioada 2014-2018 urmare a unor sentinţe judecătoreşti definitive, recurenta susţine că decizia recurată este nelegală în raport de întreg probatoriul efectuat în cauză.

În acest sens, recurenta arată că se raportează la obligaţia statuată prin titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 7597/2013 pronunţată în dosarul nr. x/2019 prin care societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a fost obligată la reconstrucţia gospodăriilor individuale compuse din terenuri extravilane şi intravilane şi din edificii case de locuit, anexe gospodăreşti, aşa cum au fost individualizate în anexa nr. 1 la raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. x/2017.

În continuare, recurenta redă dispoziţiile art. 906 alin. (1) şi (4) C. proc. civ. şi concluzionează că raportat la natura obligaţiei de a face prevăzută în titlu executoriu, respectiv intuitu personae şi care putea fi îndeplinită doar de către societatea recurentă, arată că aceasta are caracterul unei obligaţii de rezultat, în temeiul art. 1481 alin. (3) C. civ.. Or, arată recurenta, atât timp cât ridicarea şi predarea imobilelor nu s-a realizat, fapt constatat prin hotărâri judecătoreşti definitive, prin care societatea recurentă a fost obligată la plata penalităţilor tocmai pentru acest aspect, denotă nelegalitatea hotărârii recurate.

Sub un alt aspect, recurenta arată că temeiul promovării cererii de chemare în judecată îl reprezintă răspunderea intimaţilor-pârâţi faţă de societate pentru nerespectarea obligaţiilor care le-au revenit în baza mandatelor încredinţate, în temeiul Legii nr. 31/1990 şi prevederilor Actului Constitutiv, şi nicidecum pe răspunderea civilă patrimonială reglementată de prevederile Codului Muncii.

Prin urmare, arată recurenta, în mod nelegal şi cu interpretarea eronată a normelor de drept material, instanţa de apel s-a raportat la hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2018. De asemenea, recurenta arată că atât timp cât prejudiciul produs în dauna societăţii recurente este constatat cu putere de lucru judecat prin hotărâri judecătoreşti, instanţa de apel trebuia să analizeze culpa intimaţilor raportat la considerentele stabilite prin aceste hotărâri.

În continuare, recurenta redă dispoziţiile art. 1441, art. 1442, art. 1522 din Legea nr. 31/1990, precum şi prevederi din Contractele de mandat încheiate cu intimaţii-pârâţi, concluzionând că aceştia şi-au încălcat atribuţiile dând dovadă de neglijenţă în executarea contractelor atât timp cât demersurile întreprinse în punerea în executare a titlului executoriu nu au avut niciun fel de finalitate.

În drept, recursul a fost încadrat de către recurentă pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimaţii B. şi A. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul E. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimaţii G. şi F. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza recursului şi a întâmpinărilor, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat în prezenta cauză este nul.

Prin încheierea din 24 aprilie 2024 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile au depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei prin care se invocă aplicarea greşită a normelor de drept material nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la pct. 8, indicat în memoriul de recurs.

Instanţa supremă reţine că deşi prin cererea de recurs sunt menţionate prevederile art. 906 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., art. 1481 alin. (3) C. civ. şi prevederile art. 1441, art. 1442, art. 1522 din Legea nr. 31/1990, din expunerea argumentelor evocate, respectiv susţinerile referitoare la interpretarea contractelor de mandat, precum şi trimiterile la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, recurenta readuce în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, recurenta-reclamantă, susţinând greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă criticile la adresa deciziei atacate reprezintă doar o succesiune de fapte şi afirmaţii, fără o argumentaţie în drept care să permită identificarea unor elemente concrete de nelegalitate.

De altfel, Înalta Curte reţine că argumentele recurentei-reclamante cu privire la situaţia de fapt şi trimiterile pe care le face la înscrisurile aflate la dosarul cauzei(sentinţe judecătoreşti definitive, raport de expertiză) nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac. Administrarea probatoriului şi stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluţiei cu normele de drept aplicabile. Se ignoră astfel caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul, ci se analizează exclusiv aspecte de nelegalitate.

Totodată, instanţa supremă reţine că evocarea unor consideraţii teoretice nu reprezintă argumente de nelegalitate care să se circumscrie motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Simpla nemulţumire a recurentei cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va admite excepţia nulităţii invocată prin întâmpinare şi va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., împotriva deciziei civile nr. 254 din 16 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă.

Faţă de soluţia de anulare a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurenta-reclamantă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la plata: către intimata-pârâtă B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON, către intimatul-pârât A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON şi către intimatul-pârât E. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON, reprezentând onorarii avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, formulată de intimaţii-pârâţi F. şi G.. Instanţa supremă reţine că, în aplicarea art. 494 raportat la art. 452 C. proc. civ., pentru a se acorda cheltuielile de judecată, partea care le solicită trebuie să facă dovada existenţei acestora. Instanţa supremă constată că nu a fost făcută dovada cheltuielilor de judecată, faţă de faptul că, deşi părţile au depus la dosar două chitanţe, din înscrisurile aflate la filele x nu rezultă că aceste cheltuieli au fost efectuate în etapa procesuală a recursului, în cadrul prezentului dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., împotriva deciziei civile nr. 254 din 16 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă.

Obligă recurenta-reclamantă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la plata: către intimata-pârâtă B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON, către intimatul-pârât A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON şi către intimatul-pârât E. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimaţii-pârâţi F. şi G..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2024.