Recusals annulled for failure to develop illegality grounds beyond reiterating appeal arguments

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş la data de 05.09.2017, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a solicitat în con­tra­dictoriu cu pârâta A. S.A.:

- constatarea nulităţii absolute a actelor şi operaţiunilor de la momentul înregistrării ma­jo­rării capitalului social cu contravaloarea aportului în natură reprezentat de terenul în suprafaţă de 1986 mp situat în Şomcuţa Mare, înscris în C.F. nr. x, şi de terenul în suprafaţă de 5041 mp situat în Sighetu Marmaţiei, înscris în C.F. nr. x;

- obligarea pârâtei la înregistrarea în registrele publice a calităţii de acţionar al statului ro­mân prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului cu un număr de 57.784 acţiuni cu o valoare de 4,12 RON fiecare deţinute la societate pârâtă, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la des­pă­gubiri în cuantum de 217.608 RON, actualizate la data plăţii;

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 35, art. 194 şi urm. C. proc. civ., art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, art. 143 din H.G. nr. 577/2002, art. 282 din O.G. nr. 25/2002, art. 948 şi urm., art. 998 şi urm. C. civ. din 1864, art. 1179 şi urm, art. 1349 şi urm. C. civ.

Prin întâmpinare, pârâta A. S.A. a invocat excepţia lipsei calităţii sale proce­su­a­le pasive în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la înre­gistra­rea în registrele publice a calităţii de acţionar al statului român prin Autoritatea pentru Adminis­tra­rea Activelor Statului cu un număr de 57.784 acţiuni cu o valoare de 4,12 RON fiecare deţinute la societatea pârâtă.

La primul termen de judecată din data de 22.02.2018 instanţa a constatat că reclamanta so­licitat introducerea în cauză şi a pârâtei B. înainte de primul termen de judecată. De a­semenea, pârâta a susţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat o ac­ţi­u­ne având ca obiect nulitatea relativă a hotărârii adunării generale de majorare a capitalului social şi că doar prin răspunsul la întâmpinare s-a invocat nulitatea absolută a acesteia. În măsura în ca­re reclamanta va arăta că este vorba de o nulitate absolută, pârâta a susţinut că invocă decăderea re­clamantei din dreptul de a-şi modifica cererea.

La data de 19.03.2018, în urma solicitării instanţei de judecată, reclamanta a arătat că so­licită constatarea nulităţii absolute a actelor şi operaţiunilor care au stat la baza majorării de ca­pi­tal, printre care şi hotărârea adunării generale de majorare a capitalului social, reluând te­me­iu­ri­le de drept indicate în cererea de chemare în judecată şi în răspunsul la întâmpinare.

Prin încheierea din data de 26.03.2020 instanţa a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru pu­nerea în discuţie şi soluţionarea excepţiei tardivităţii modificării cererii de chemare în ju­deca­tă; pentru ca reclamanta să precizeze pârâtul/pârâţii faţă de care a formulat petitul 3 din cererea de chemare în judecată.

La data de 19.05.2020 reclamanta a arătat că în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la înregistrarea în registrele publice a calităţii de acţionar al statului ro­mân prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului cu un număr de 57.784 acţiuni cu o valoare de 4,12 RON fiecare deţinute la societate pârâtă, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la des­pă­­gubiri în cuantum de 217.608 RON, actualizate la data plăţii, au calitate de pârâţi A. S.A. şi B., indicând ca temei de drept art. 72 şi art. 73 din Legea nr. 31/1990.

Prin notele de şedinţă din data de 20.05.2020 şi la termenul de judecată din data de 21.05.2020 pârâtele au invocat excepţia tardivităţii modificării de acţiune în ceea ce priveşte per­soa­na pârâtelor şi a temeiului de drept al capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la în­registrarea în registrele publice a calităţii de acţionar al statului român prin Autoritatea pentru Ad­ministrarea Activelor Statului cu un număr de 57.784 acţiuni cu o valoare de 4,12 RON fiecare de­ţinute la societate pârâtă, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la despăgubiri în cuantum de 217.608 RON, actualizate la data plăţii.

Prin încheierea pronunţată la data de 2.06.2020 instanţa a respins excepţia tardivităţii mo­­dificării de acţiune.

Prin sentinţa civilă nr. 91/2021 din 03.02.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Maramureş, s-a respins acţiunea în constatare formulată de reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - în contradictoriu cu pârâtele A. S.A. şi B.. Reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti a fost obligată să plătească pârâtei A. S.A. Baia Mare suma de 9.499,6 RON cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Autoritatea pentru Administrarea Acti­ve­lor Statului, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi trimiterea ca­u­zei spre rejudecare, conform art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 435 din 13 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă, a fost admis apelul declarat de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinţei civile nr. 91/2021 pronunţate de Tribunalul Maramureş la 03.02.2021, pe care a anulat-o în tot şi a trimis cauza spre re­ju­decare aceleiaşi instanţe.

Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Maramureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017*.

Prin sentinţa civilă nr. 936 din 27.09.2022, pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de constatare a dreptului de proprietate a re­cla­­mantei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului asupra unui număr de 67.062 acţiuni, invocată de pârâtele A. S.A Ba­ia Mare şi B.. S-a respins excepţia tardivităţii cererii reclamantei de constatare a nulităţii absolute a Ho­tărârii AGA nr. 11/27.04.2006 şi a actului adiţional autentificat sub nr. x/26.10.2006 de BNP C.. S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A. S.A. şi a ex­cep­ţiei lipsei de interes cu privire la cererea reclamantei de înscriere în registrele publice a u­nui număr de 57.784 acţiuni. S-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea în despăgubiri. S-a respins cererea reclamantei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în contradictoriu cu pârâtele A. S.A. şi B., de constatare a dreptului de proprietate a re­cla­man­tei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului asupra unui număr de 67.062 acţiuni, ca inadmisibilă. S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Autoritatea pen­tru Administrarea Activelor Statului în contradictoriu cu pâ­râtele A. S.A. şi B. şi s-a con­sta­tat nulitatea absolută parţială a Hotărârii AGA nr. 11/27.04.2006 şi a actului adiţional au­ten­ti­ficat sub nr. x/26.10.2006 de BNP C., în ceea ce priveşte va­loa­rea majorării capitalului social şi a numărului de acţiuni corespunzător acestei valori. S-au respins restul pretenţiilor reclamantei. S-a respins cererea reclamantei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului în contradictoriu cu pârâta A. S.A Bucureşti în prezent A. S.A, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S. şi A. S.A şi B..

Prin decizia civilă nr. 132/2023 din 07.03.2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a civilă au fost respinse apelurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 936 din 27.09.2022, pronunţată de Tribunalului Maramureş. A fost respinsă cererea apelanţilor A. S.A. şi B. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi A. S.A. şi B..

Motivele de recurs formulate de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului sunt, în esenţă, următoarele:

Prin cererea de recurs, autoarea căii de atac solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii instanţei de apel în ceea ce priveşte respingerea apelului formulat de aceasta şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin memoriul de recurs recurenta-reclamantă susţine că motivarea instanţei de apel este confuză, nu indică motivele pe care se întemeiază respingerea apelului Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi constituie o reiterare a aspectelor regăsite în hotărârea instanţei de fond. Potrivit recurentei, deşi criticile acesteia din cererea de apel au fost punctuale, nu se poate identifica o motivare coerentă a instanţei de apel cu privire la respingerea apelului.

Sub un alt aspect, recurenta susţine că în mod greşit au fost respinse criticile acesteia referitor la respingerea capătului de cerere privind constatarea existenţei dreptului de proprietate al statutului prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului asupra unui număr de 67.062 acţiuni la data majorării capitalului social cu aportul în natură al statului reprezentat de terenurile din Somcuţa Mare şi Sighetu Marmaţiei, deţinute la A. S.A. Baia Mare. Potrivit recurentei, instanţa de apel a interpretat greşit acest capăt de cerere, preluând neargumentat reţinerile instanţei de fond.

În continuare, recurenta face precizări cu privire la aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 referitoare la accelerarea privatizării societăţilor şi prezintă consideraţii teoretice privind majorarea capitalului social al societăţii cu valoarea terenului, concluzionând că este evidentă confuzia pe care o face instanţa de apel, la fel ca instanţa de fond, între înregistrarea menţiunilor pentru opozabilitate şi efectuarea majorării de capital social. Prin urmare, arată recurenta, cererea acestora de constatare a existenţei dreptului de proprietate al statului asupra unui număr de 67.062 acţiuni suplimentare deţinute la societatea A. S.A. Baia Mare a fost greşit înlăturată de instanţa de apel, raportat la încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

O altă critică vizează respingerea cerereii recurentei de înregistrare a calităţii de acţionar A.A.A.S. cu un număr de 57.784 acţiuni în registrele publice, precum şi respingerea acordării despăgubirilor.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentele-pârâte au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Motivele de recurs formulate de A. S.A. şi B. sunt în esenţă următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurentele susţin că instanţa de apel în mod nelegal a menţinut soluţia instanţei de fond asupra capătului B din cererea introductivă şi a pronunţat decizia recurată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 282 din O.U.G. nr. 25/2002. În acest sens, recurentele arată că prin capătul B al cererii introductive de chemare în judecată, recurenta-reclamantă nu a indicat în concret actele atacate şi a invocat ca temei de drept art. 282 din O.U.G. nr. 25/2002, art. 948 şi art. 968 C. civ. din 1864. Mai susţin recurentele-pârâte că din motivele acţiunii rezultă că este vorba de o acţiune în anulare a Hotărârii AGA nr. 11/2006 şi a Actului Adiţional autentificat sub nr. x/2006, prin care se majorează capitalul social cu valoarea celor două terenuri. Aşadar, în cauza de faţă nu este vorba de acţiuni suplimentare emise ca urmare a majorării capitalului social cu valoarea terenurilor şi care nu au fost atribuite Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului, pentru a fi incidente prevederile art. 282 din O.U.G. nr. 25/2002, susţine recurentele. Or, fiind întemeiată pe aceste dispoziţii, soluţia curţii de apel cu privire la nulitatea absolută constatată în baza acestor prevederi speciale, a fost dată cu aplicarea greşită a acestor norme de drept material, concluzionează recurentele.

Sub acelaşi aspect, recurentele susţin că au invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii în anulare a majorării capitalului social, iar prima instanţă a calificat greşit nulitatea actelor contestate, apreciind că este o nulitate absolută. Potrivit recurentelor, curtea de apel nu a argumentat soluţia sa, raportat la critica acestora în sensul că tribunalul a calificat greşit nulitatea şi a pronunţat decizia recurată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, fiind vorba de o nulitate relativă şi nu absolută. În continuare, recurentele-pârâte prezintă motivele pentru care apreciază că este vorba despre o nulitate relativă.

Printr-o altă critică, recurentele susţin că recurenta-reclamantă a avut cunoştinţă de majorarea capitalului social din 2006, făcând trimitere la înscrisurile din dosar precum şi la normele legale incidente, respectiv, art. 5 din Legea nr. 26/1990 şi art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi concluzionează că nulitatea trebuia invocată în cadrul şi termenul prevăzut de norma specială. Totodată, potrivit recurentelor, cererea recurentei-reclamante astfel cum este formulată este imposibil de realizat.

De asemenea, recurentele-pârâte arată că în ceea ce priveşte cele 2 terenuri, acestea nu mai sunt deţinute de către societatea A. S.A. şi prezintă în continuare situaţia de fapt cu privire la aceste terenuri.

Sub un alt aspect, recurentele susţin că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în despăgubiri, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a societăţii A. S.A. Baia Mare şi a excepţiei lipsei de interes au fost respinse în mod greşit.

Recurentele-pârâte au indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Pe baza recursurilor şi a întâmpinărilor, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursurile declarate în prezenta cauză sunt nule.

Prin încheierea din 24 aprilie 2024 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor declarate, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile au depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Pentru a se putea considera că recursurile sunt motivate, autoarele căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care au atacat-o, recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia.

Cu privire la cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte reţine că susţinerile prin care aceasta critică nemotivarea deciziei recurate, nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, întrucât autoarea căii de atac nu argumentează de ce considerentele deciziei atacate nu îndeplinesc exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ci îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de curtea de apel.

Nemulţumirile recurentei şi susţinerile legate de soluţia pronunţată cu privire la cererea de apel, nu constituie veritabile critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Totodată, instanţa supremă constată că susţinerile recurentei cu privire la nemotivarea deciziei recurate, respectiv criticile prin care se arată că motivarea este confuză, fiind preluată din cuprinsul sentinţei instanţei de fond, nu sunt veritabile critici de nelegalitate, deoarece nu se arată în concret în ce constă lipsa motivării sub acest aspect, sens în care aceste critici nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Totodată, nici criticile prin care se invocă aplicarea greşită a normelor de drept material nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la pct. 8, indicat în memoriul de recurs.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurenta-reclamantă, în expunerea motivelor de recurs sub acest aspect, a reluat critici exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea instanţei de apel.

Susţinerile recurentei-reclamante, prin care arată că în mod greşit a fost respins capătul de cerere privind constatarea existenţei dreptului de proprietate al statutului prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului asupra unui număr de 67.062 acţiuni la data majorării capitalului social cu aportul în natură al statului reprezentat de terenurile din Somcuţa Mare şi Sighetu Marmaţiei, deţinute la A. S.A. Baia Mare, precum şi criticile cu privire la aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 referitoare la accelerarea privatizării societăţilor şi cea privind cererea recurentei de înregistrare a calităţii de acţionar Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului cu un număr de 57.784 acţiuni în registrele publice, nu conţin critici împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta-reclamantă tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, în sensul că nu se arată şi dezvoltarea motivelor de nelegalitate.

Cu privire la cererea de recurs formulată de recurentele-pârâte, Înalta Curte reţine că susţinerile prin care se invocă aplicarea greşită a normelor de drept material, nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la pct. 8, indicat în memoriul de recurs.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurentele-pârâte, au reluat în totalitate criticile exprimate prin cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea recurată.

Astfel, susţinerile cu privire la soluţia dată capătului B din cererea introductivă, criticile referitoare la încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 282 din O.U.G. nr. 25/2002, cele privind excepţia tardivităţii introducerii acţiunii în anulare a majorării capitalului social, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în despăgubiri, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a societăţii A. S.A. Baia Mare şi a excepţiei lipsei de interes, precum şi argumentele referitoare la fondul acţiunii cu trimitere la situaţia de fapt şi probatoriu, nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceloraşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Reiterarea motivelor de apel nu echivalează cu dezvoltarea motivelor de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată. Prin reluarea criticilor deja cenzurate în apel, recurentele-pârâte tind să obţină o nouă verificare a susţinerilor acestora, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac. De aceea, chiar dacă prin decizia recurată se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurentele nu şi-au respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursurile declarate de recurenta-reclamantă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi de recurentele-pârâte A. S.A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 132/2023 din 07 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenta-reclamantă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi de recurentele-pârâte A. S.A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 132/2023 din 07 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2024.