Labor document falsification and work experience correction: nullity of cassation appeal for failure to invoke specific grounds of cassation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) annulled the appeal (recurs) as null, leaving the appellate court's decision rejecting the petition for revision in force; consequently, the appellant/reviwer lost the procedural challenge while the municipality's position remained legally upheld. The dispute concerned a civil labor dispute where the claimant sought to establish alleged falsifications and retroactive modifications to employment documents and work experience records following a reinstatement order, but the appeal against the final rejection of the revision request was deemed procedurally deficient. The decisive legal basis was the strict application of Article 489(2) of the New Civil Procedure Code, which mandates the nullity of an appeal if the motives invoked do not fall under the exhaustive grounds of cassation listed in Article 488; the court found that the appellant merely reiterated factual grievances and expressed dissatisfaction without identifying specific legal errors or illegality regarding the revision decision, rendering judicial control impossible.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 486 alin. (3) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ; Labor document falsification and work experience correction: nullity of cassation appeal for failure to invoke specific grounds of cassation: Împotriva acestei decizii revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cauza fiind înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe, sub nr. x/2023.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia Civilă, la 22 iunie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu Mureş, a solicitat să se constate falsurile şi modificările retroactive din anul 2017 faţă de anul 2022 şi faptul că nu există data efectivei reintegrări, reactivarea contractului individual de muncă, înainte de pronunţare la 31 ianuarie 2017; să se compare nr. crt. 5 de la pagina 2 din înscrisul intitulat "raport per salariat din 2017", unde se menţionează concedierea, cu nr. crt. 5 de la pagina 2 din înscrisul intitulat "raport per salariat 2022", unde nu se mai menţionează concedierea, ci încetarea.
De asemenea, a solicitat să se constate faptul că la numărul crt. 7 din adeverinţa nr. x/10.05.2017 se reactivează contractul individual de muncă înainte de pronunţarea sentinţei civile nr. 154/21.02.2017.
Totodată, a solicitat îndreptarea erorii materiale din carnetul său de muncă electronic din REVISAL începând cu data de 16.06.2016 şi aducerea la zi a vechimii în muncă pentru perioada 16.06.2016 - 16.08.2016, până în prezent.
Prin sentinţa civilă nr. 1600 din data de 20 decembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Mureş, secţia Civilă, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei de interes în formularea acesteia şi a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu-Mureş, prin primar.
2. Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 719/A din 23 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
3. Împotriva acestei decizii revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cauza fiind înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe, sub nr. x/2023.
Prin decizia nr. 27/A din 18 ianuarie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuent.
4. La 12 februarie 2024, revizuentul A. a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în revizuire.
În susţinerea căii extraordinare de atac, recurentul a reluat susţinerile privind situaţia de fapt şi cele referitoare la reintegrarea în muncă şi a arătat că, pe parcursul soluţionării litigiului în diferite faze procesuale, a depus o serie de înscrisuri în dovedirea situaţiei de fapt, iar instanţa de judecată nu a solicitat angajatorului înscrisuri suplimentare.
Recurentul şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la executarea provizorie de drept, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a sentinţei civile nr. 154 din 21 februarie 2017 pronunţate de Tribunalul Mureş, în dosarul nr. x/2016, astfel cum rezultă din adresa din 25 ianuarie 2022 emisă de intimatul Municipiul Târgu Mureş, prin care se menţionează că această hotărâre a fost pusă în executare înaintea comunicării deciziei nr. 286/A din 24 iulie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, prin care litigiul a fost soluţionat definitiv.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
La 19 martie 2024, respectiv la 10 septembrie 2024, recurentul a depus concluzii scrise, prin care a dezvoltat situaţia de fapt şi a reluat o parte din aspectele învederate prin cererea de recurs.
5. Înalta Curte, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, asupra căreia, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reţine următoarele:
Recursul declarat în cauză are ca obiect decizia nr. 27/A din 18 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, prin care s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."
În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.
În cauză, cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept, iar recurentul nu a indicat motivele pentru care consideră ca fiind nelegală decizia atacată.
Totodată, cererea de recurs nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate pentru a face posibilă încadrarea în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea atacată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, s-a pronunţat o hotărâre nelegală, recurentul având obligaţia, pe de o parte, să îşi întemeieze recursul pe cel puţin unul din motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi, pe de altă parte, de a dezvolta în mod corespunzător acel motiv de nelegalitate, în sensul formulării de critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Prin recursul formulat, recurentul şi-a exprimat nemulţumirea privind situaţia de fapt a litigiului reţinută în urma administrării probelor în faţa instanţei devolutive, fără a dezvolta critici concrete de nelegalitate prin raportare la considerentele deciziei recurate şi care ar putea fi încadrate în unul din cazurile limitativ şi expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, recurentul a reluat, inclusiv prin concluziile scrise formulate în cauză, o parte dintre aspectele de fapt învederate în apel, precum şi din susţinerile din cererea de revizuire privind incidenţa motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a aduce vreo critică de nelegalitate acestei decizii, care să poată fi subsumată vreunui motiv de casare.
În această situaţie, în care recurentul nu a identificat greşelile de judecată săvârşite cu ocazia soluţionării cererii de revizuire, motivarea cererii de recurs raportându-se la reiterarea situaţiei de fapt şi exprimarea unor nemulţumiri, controlul judiciar nu se poate realiza.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recurentul nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 27/A din 18 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 27/A din 18 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.