Arbitral award annulment: price adjustment clauses and the limit of judicial review under Article 608(1)(h) CCP

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României la 8 decembrie 2022, sub dosar nr. x/2022, reclamanta Euromateria S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Militar de Urgenţă Focşani – Unitatea Militară 02417 Focşani, Unitatea Militară 02542 Focşani şi Ministerul Apărării Naţionale a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 1.997.130,73 RON, datorată ca urmare a ajustării preţului contractului de lucrări nr. x/12.11.2018.

Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, prin sentinţa arbitrală nr. 58 din 12 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022 a respins ca nefondată cererea de arbitrare formulată de reclamanta Euromateria S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Militar de Urgenţă Focşani – Unitatea Militară 02417 Focşani, Unitatea Militară 02542 Focşani şi Ministerul Apărării Naţionale.

Împotriva acestei sentinţe arbitrale, reclamanta EUROMATERIA S.R.L. a formulat acţiune în anulare solicitând anularea sentinţei atacate şi reţinerea cauzei spre soluţionare pe fond, în sensul admiterii cererii de arbitrare şi obligării pârâţilor la plata sumei de 1.997.130,73 RON, reprezentând ajustarea prin actualizarea preţului contractului de execuţie de lucrări nr. x/12.11.2018, potrivit sub-clauzelor 48.3 şi 48.5 din acest contract, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 113F din 2 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamanta EUROMATERIA S.R.L..

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta EUROMATERIA S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În argumentarea memoriului de recurs, se susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, pe de o parte, iar pe de altă parte, aceasta nu este motivată sau cuprinde motive contradictorii, critică subsumată motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.

Astfel, prin acţiunea în anulare s-a susţinut că sentinţa arbitrală a fost dată cu încălcarea unor dispoziţii legale imperative, critică subsumată motivului de nelegalitate reglementat de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

În acest sens, s-a invocat încălcarea, de către instanţa arbitrală a prevederilor art. 1270 alin. (1) din C. civ. cu raportare la art. 222 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (7) din Legea nr. 98/2016, art. 164 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 98/2016, art. 2 alin. (1) şi (3) şi art. 12 alin. (4) din Instrucţiunea Preşedintelui ANAP nr. 1/2021 şi la anexa nr. 1 a H.G. nr. 1/2018, arătându-se, în mod expres, în cuprinsul acţiunii în anulare prevederile cuprinse în contractul de execuţie de lucrări nr. x/12.11.2018 încheiat între părţi care au fost greşit interpretate de instanţa arbitrală şi care au condus, astfel, la o încălcare, de către această instanţă, a art. 1270 alin. (1) din C. civ.

Aşadar, sub un prim aspect, recurenta consideră că, în mod greşit şi contradictoriu, prima instanţă a reţinut că, deşi invocarea încălcării art. 1270 din C. civ. se subsumează motivului de nelegalitate a hotărârii arbitrale reglementat de art. 608 alin. (1) lit. h) din civilă, a considerat că interpretarea dispoziţiilor contractului nu s-ar subsuma acestui motiv de nelegalitate a hotărârii arbitrale.

În raport de această chestiune, recurenta susţine că motivul de nelegalitate reglementat de art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ. nu are în vedere doar o încălcare teoretică, abstractă a unei dispoziţii legale imperative, ci o încălcare concretă, la cazul dat, a acesteia.

Referitor la motivul de nelegalitate evocat, recurenta apreciază că analiza şi interpretarea prevederilor contractuale reprezintă tocmai operaţiunea prin care se verifică dacă forţa obligatorie a contractului şi deci, dispoziţiile imperative ale art. 1270 alin. (1) din C. civ. au fost sau nu respectate.

Mai susţine recurenta, că hotărârea atacată cuprinde o motivare contradictorie şi dintr-o altă perspectivă, din moment ce a reţinut că interpretarea clauzelor contractuale nu s-ar subsuma ipotezei reglementate de art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., prima instanţă nu ar fi putut să stabilească nici care a fost voinţa părţilor în privinţa parcurgerii procedurii de urmat pentru recuperarea "costurilor", nici că societatea reclamantă ar fi cea care ar urmări încălcarea forţei obligatorii a contractului prin încercarea de a lipsi de efecte sub-clauza 69.1.

O consecvenţă a raţionamentului juridic ar fi trebuit să conducă, într-o atare ipoteză la lipsa oricăror referiri, din considerentele hotărârii, la prevederile contractuale, câtă vreme prima instanţă a reţinut că interpretarea acestora de către instanţa arbitrală nu ar fi putut fi criticată subsumat motivului de nelegalitate 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ.

Într-o altă critică, recurenta consideră că hotărârea atacată nu este motivată, întrucât prima instanţă, dezicându-se de propria opinie, potrivit căreia, interpretarea prevederilor contractuale nu ar fi subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., s-a limitat a face trimitere la sub-clauza 69 din contractul părţilor, reţinând că instanţa arbitrală ar fi reţinut corect că este "aplicabilă pretenţiilor deduse judecăţii".

Or, în cuprinsul acţiunii în anulare deduse judecăţii, au fost menţionate argumentele de interpretare a prevederilor contractuale de natură a susţine opinia evocată, în sensul că sub-clauza 69 din contract nu este aplicabilă în cazul ajustării preţuri clauzele 48.3 şi 48.5. din contract, însă, în considerentele hotărârii sale, prima instanţă nu a făcut nicio trimitere la aceste susţineri, reţinând exclusiv că instanţa arbitrală ar fi reţinut corect că sub-clauza 69 ar fi aplicabilă.

Astfel, în raport cu argumentele expuse, recurenta apreciază că motivul de nelegalitate invocat, subsumat art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., nu s-a bucurat de o analiză efectivă din partea primei instanţe, dar şi că motivarea primei instanţe nu întruneşte cerinţele procedurale prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., context în care, consideră că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, fiind cauzată o vătămare procesuală care nu ar putea fi înlăturată decât prin aplicarea prevederilor art. 497 teza I din C. proc. civ.

Mai susţine recurenta că, în mod greşit, prima instanţă a apreciat că hotărârea arbitrală nu ar fi fost pronunţată cu încălcarea art. 1270 alin. (1) din C. civ., astfel că, hotărârea recurată apare a fi fost pronunţată - ea însăşi - cu încălcarea acestei norme de drept substanţial, critică subsumată motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, în dezvoltarea acestei critici, se susţine că verificarea încălcării sau nu a prevederilor art. 1270 alin. (1) din C. civ. impune analiza şi interpretarea clauzelor contractuale.

Din cuprinsul subclauzei 69.a.1, recurenta susţine că rezultă fără dubiu, că notificarea adresată beneficiarului de către antreprenor în temeiul său este necesară în ipoteza în care acesta din urmă se consideră îndreptăţit a benefica de o prelungire a duratei de execuţie şi/sau de plata unor costuri suplimentare, astfel că, termenul reglementat de alin. (3) al acestei subclauze, ca şi sancţiunea arătată devin incidente exclusiv în ceea ce priveşte ipotezele expres şi limitativ indicate în cuprinsul alin. (1) al acestei subclauze.

Aşadar, pentru a reţine incidenţa acestei subclauzei, prima instanţă a reţinut, în acord cu instanţa arbitrală, că ajustarea prin actualizare a preţului contractului ar reprezenta un cost suplimentar, care relevă o încălcare atât a prevederilor contractuale, cât şi a celor legale care reglementează clauzele de revizuire privind ajustarea prin actualizare a preţurilor.

Prin urmare, recurenta consideră că ajustarea (actualizarea) preţului contractului şi costurile suplimentare sunt sume care au natură diferită şi la plata cărora, antreprenorul poate fi deopotrivă îndreptăţit, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi contract.

În acest sens, recurenta susţine că în vreme ce costurile suplimentare se reflectă, în toate cazurile, într-o valoare pozitivă, ajustarea de preţ se poate reflecta şi într-o valoare negativă, respectiv în situaţia diminuării indicilor de preţ pentru elemente constitutive ale ofertei şi, implicit, a costurilor pe baza cărora s-a fundamentat preţul contractului, iar această distincţie rezultă cu evidenţă din cuprinsul art. 2 alin. (1) şi (3) din Instrucţiunea Preşedintelui ANAP nr. 1/2021, dispoziţii legale imperative pe care instanţa arbitrală le-a nesocotit la pronunţarea hotărârii sale.

În acest context, este evident că valoarea contractului poate suferi atât modificări ca urmare a ajustărilor de preţ, cât şi revizuiri ca urmare a altor cauze, în conformitate cu clauzele contractuale şi că, în noţiunea de cost, se include atât ajustarea preţului contractului, cât şi costul suplimentar, fără însă ca aceasta să însemne că ajustarea este un cost suplimentar.

Drept urmare, recurenta susţine că s-a reţinut eronat, fundamentat pe o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor menţionate şi, deci, prin încălcarea art. 1270 alin. (1) din C. civ., că ajustarea preţului contractului ar reprezenta un cost suplimentar şi, prin urmare, că prevederea subclauzei 69.a.l. ar fi incidentă, cu consecinţa decăderii societăţii recurente din dreptul de a pretinde ajustarea de preţ la care este îndreptăţită pentru situaţiile de lucrări nr. 1-19.

Pentru aceste considerente, recurenta apreciază că este îndreptăţită să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-reclamantă EUROMATERIA S.R.L. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

În argumentarea memoriului de recurs, se susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi că, aceasta nu este motivată sau cuprinde motive contradictorii, critică subsumată motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.

Astfel, interpretând greşit considerentele reţinute de prima instanţă, recurenta critică faptul că, deşi instanţa de fond a reţinut că invocarea încălcării art. 1270 din C. civ. se subsumează motivului de nelegalitate a hotărârii arbitrale reglementat de art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., interpretarea dispoziţiilor contractului nu s-ar subsuma acestui motiv de nelegalitate a hotărârii arbitrate.

În cauză, recurenta a atacat hotărârea arbitrală în cadrul acţiunii în anulare, pentru motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., susţinând că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 221 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi alin. (7) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare, art. 164 alin. (1) şi alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 98/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 alin. (1) şi (3) din Instrucţiunea Preşedintelui ANAP nr. 1/2021, anexa 1 la H.G. nr. 1/2018 pentru aprobarea condiţiilor generale şi specifice pentru anumite categorii de contracte de achiziţie aferente obiectivelor de investiţii finanţate din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 1270 din C. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., desfiinţarea hotărârii arbitrale poate fi solicitată pe calea acţiunii în anulare pentru motivul când hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii, iar ipoteza reglementată de aceste prevederi legale nu permite examinarea temeiniciei hotărârii arbitrale, întrucât competenţa arbitrajului exclude pentru litigiul ce face obiectul convenţiei arbitrale, competenţa instanţelor judecătoreşti, controlul efectuat de instanţe fiind unul de legalitate, nu de temeinicie a hotărârii arbitrale.

În cauză, recurenta a invocat interpretarea eronată a clauzelor contractuale, considerând că prevederile sub-clauzei 50.1 nu impun ca ajustările de preţ să fie incluse în fiecare situaţie de lucrări şi că ajustarea prin actualizare a preţului contractului nu reprezintă un cost suplimentar, astfel încât, nu este incidentă sub-clauza 69a.1, neintervenind decăderea acesteia din dreptul de a pretinde ajustarea de preţ pentru situaţiile de lucrări nr. 1-19.

În acest context, instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile care reglementează acţiunea în anularea hotărârii arbitrale prevăd că această cale specifică de atac poate fi exercitată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, neputând fi extinsă la alte situaţii care privesc temeinicia hotărârii, aspecte corect reţinute de instanţă, care a constatat că, învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare, aceasta nu este chemată să reanalizeze modul în care tribunalul arbitral a stabilit situaţia de fapt şi a apreciat probatoriul administrat în cauză pentru a interpreta contractual încheiat între părţi, întrucât aceasta ar transforma acţiunea în anulare într-o cale ordinară de atac de reformare, chestiuni ce exced raţiunii şi modului în care este reglementat arbitrajul ca jurisdicţie alternativă cu caracter privat.

În acest sens, se reţine că recurenta a criticat modul în care instanţa arbitrală a interpretat clauzele contractului, în sensul că ajustarea preţului face parte din costurile suplimentare, astfel încât, este condiţionată expres de parcurgerea procedurii revendicării reglementate de sub-clauza 69a. a cărei nerespectare este sancţionată cu decăderea, conform sub-clauzei 69a. 1 alin. (3) din contractul dintre părţi.

Din această perspectivă, se constată că în mod corect, instanţa de fond a menţinut soluţia de respingere a cererii de arbitrare, având în vedere procedura contractuală de valorificare a dreptului la recuperarea costurilor suplimentare cauzate de modificări ale preţurilor materialelor, astfel cum a fost stabilită de părţi şi reţinută de instanţa arbitrală.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor evocate de recurentă, art. 221 Legea nr. 98/2016, art. 164 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 98/2016, art. 2 din Instrucţiunea Preşedintelui ANAP nr. 1/2021 şi Anexei 1 la H.G. nr. 1/2018, instanţa supremă constată că aceste critici nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., întrucât aceste norme nu reprezintă dispoziţii imperative ale legii, având în vedere că evocatele dispoziţii prevăd posibilitatea, iar nu obligaţia părţilor de a include în contract clauze de revizuire a preţului.

Astfel, din perspectiva cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului.

În cadrul motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unor hotărâri se poate cere când, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii", recurenta susţine că sentinţa atacată este nemotivată, deoarece nu conţine motivarea cu privire la faptul că prima instanţă nu a făcut trimitere la susţinerile sale privind faptul că sub-clauza 69 din contract nu este aplicabilă în cazul ajustării preţurilor în acord cu sub-clauzele 48.3 şi 48.5 în contract, cu trimitere la sub-clauzele 50.1. 51.1.55 din acelaşi contract.

Această critică este nefondată, întrucât prima instanţă a realizat o sinteză a argumentelor invocate de părţi şi o analiză judicioasă a argumentelor de fapt şi de drept, prin raportare la temeiurile invocate şi la probatoriul administrat în cauză, făcând referire la plata sumelor reprezentând ajustarea preţului, conform sub-clauzelor 48.3 şi 48.5 din contract.

Tot în acelaşi context, prima instanţă a reţinut că, în considerentele hotărârii arbitrale, instanţa a oferit o amplă interpretare coroborată a sub-clauzelor evocate şi a constatat că îndreptăţirea reclamantei la recuperarea costurilor suplimentare provocate de creşterea preţurilor materialelor este condiţionată expres de parcurgerea procedurii revendicării reglementate de sub-clauza 69a.1, a cărei nerespectare este sancţionată cu decăderea, conform alin. (3).

În aceste condiţii, susţinerile recurentei referitoare la lipsa de motivare nu este justificată, întrucât nemotivarea hotărârii judecătoreşti presupune lipsa totală ori insuficienţa argumentelor determinante folosite pentru adoptarea soluţiei, iar nu nemulţumirea generată de conţinutul de substanţă al considerentelor.

Aşadar, în ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este de reţinut că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În raport de cele reţinute, Înalta Curte apreciază şi această critică a fi nefondată, întrucât contrar susţinerilor recurentei, hotărârea este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei.

În cadrul motivului de casare, prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurenta critică sentinţa atacată apreciind că, în mod greşit, prima instanţă a considerat că hotărârea arbitrală nu ar fi fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1270 din C. civ.

În acest sens, s-a arătat că prin acţiunea în anulare s-a susţinut că sentinţa arbitrală a fost dată cu încălcarea unor dispoziţii legale imperative, critică subsumată motivului de nelegalitate reglementat de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

În dezvoltarea acestei critici, s-a susţinut că verificarea încălcării prevederilor art. 1270 alin. (1) din C. civ. impunea analiza şi interpretarea clauzelor contractuale.

Motivul de desfiinţarea a sentinţei arbitrale, invocat în cadrul acţiunii în anulare - art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., vizează situaţia când sentinţa arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau dispoziţii imperative ale legii, recurenta indicând ultima ipoteză, însă motivul evocat nu reprezintă o posibilitate pentru examinarea temeiniciei şi legalităţii hotărârii arbitrale printr-o reexaminare în fond a litigiului, având în vedere că recurenta a înţeles că critice sentinţa atacată şi sub aspecte ce vizează fondul pricinii şi modul de interpretare a probelor, critici ce nu se încadrează în dispoziţiile evocate.

Astfel, aspectele invocate de recurentă în susţinerea acestui motiv s-au apreciat în mod corect de către prima instanţă ca fiind străine de dispoziţiile imperative ale legii ce se susţine a fi fost încălcate, întrucât acţiunea în anulare are ca scop realizarea unui control judecătoresc în limitele prevăzute de art. 608 C. proc. civ., context în care nu s-a putut reţine încălcarea de către tribunalul arbitral a vreunei norme imperative ca urmare a valorificării probatoriului, interpretării clauzelor contractuale şi stabilirii normelor de drept aplicabile.

Prin urmare, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în mod justificat că aceste aspecte ţin de aprecierea drepturilor şi obligaţiilor părţilor şi vizează temeinicia sentinţei arbitrale, chestiune ce nu este de natură să atragă anularea sentinţei din perspectiva dispoziţiilor ce reglementează art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

În aceste condiţii, instanţa supremă constată că sentinţa atacată nu încalcă dispoziţiile imperative ale art. 1270 C. civ. şi că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru anularea hotărârii arbitrale atacate pentru motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Pentru ca susţinerile dezvoltate de recurentă să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., acestea trebuiau să demonstreze încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situaţia de fapt reţinută, ceea ce nu s-a realizat prin prezenta cale de atac promovată.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă EUROMATERIA S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 113F din 2 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă EUROMATERIA S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 113F din 2 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi SPITALUL MILITAR DE URGENŢĂ FOCŞANI-UNITATEA MILITARĂ 02417 FOCŞANI, UNITATEA MILITARĂ 02542 FOCŞANI şi MINISTERUL APĂRĂRII NATIONALE.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2024.