Cassation appeal barred for failing to articulate statutory grounds of illegality rather than reiterating factual disputes

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2024

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 30.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., A., în contradictoriu cu pârâta Bosfor Anatolya S.R.L, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei:

1. la plata sumei de 62.300.07 RON inclusiv TVA egală cu valoarea triplului remuneraţiilor drepturi patrimoniale de autor corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spaţiu, perioada şi modalităţile menţionate la capetele 1.1, 1.2, 1.3, corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în:

1.1 B. din localitatea Municipiul Constanţa, Bulevardul x, nr. 48 A-B, Judeţ Constanţa, în perioada: iulie 2017- martie 2020;

1.2 Terasa restaurantului Bosfor Turkish din localitatea Municipiul Constanţa, Bulevardul x, nr. 48 A-B, Judeţ Constanţa, în perioadele: iulie 2018 - septembrie 2018, mai 2019 - septembrie 2019, iunie 2020 - septembrie 2020;

1.3 în cadrul evenimentelor ocazionale desfăşurate în incinta restaurantului şi terasei din Municipiul Constanţa, Bulevardul x, nr. 48 A-B, Judeţ Constanţa, în perioada: iulie 2017 - martie 2020;

în subsidiarul capătului 1 al prezentei cereri de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata:

a) sumei de 20.766,69 RON, inclusiv TVA, reprezentând valoarea remuneraţiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spatiile, perioadele şi modalităţile menţionate la capătul 1, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale;

b) sumei de 41.460. 08 RON reprezentând penalităţi de intârziere calculate până la data de 16.09.2020 pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului 1 al prezentei cereri de chemare în judecată;

c) la plata penalităţilor de 0.5%/zi de întârziere începând cu data de 17.09.2020 şi până la data plăţii efective a sumei de 20.766.69 RON.

2. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată (100 RON taxa de timbru, 20 RON cost eliberare extras RECOM, onorariu de avocat, onorariu de expertiză).

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1538 din 09 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a Civilă a admis în parte cererea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.968 RON, despăgubiri reprezentând triplul remuneraţiei plătite în mod uzual de utilizatorii din aceeaşi categorie, corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în unităţile comerciale deţinute de pârâtă (restaurant, terasă – 2.552 RON; evenimente – 1.104 RON, conform pct. 7. C). A respins ca neîntemeiată cererea formulată în subsidiar şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3.095 RON, cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, taxa ONRC, onorariu avocaţial).

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia nr. 225A din 15 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelanta - pârâtă Bosfor Anatolya S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1538/09.11.2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

A obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 1.000 RON, cheltuieli judiciare în apel, reprezentând onorariu de avocat redus.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 225A din 15 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs pârâta Bosfor Anatolya S.R.L., ce a fost înregistrat pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta-pârâtă reia susţinerile din cererea de apel, reiterând, în esenţă, că, începând cu luna aprilie 2019, aceasta şi-a desfăşurat activitatea de restaurant, în luna ianuarie 2020, societatea şi-a schimbat denumirea din C. S.R.L. în Bosfor Anatolya S.R.L., având în vedere ca locaţia era cunoscută sub denumirea de "B.", după denumirea vechiului restaurant.

Între societatea Bosfor Anatolya S.R.L. şi societatea care a deţinut B. S.R.L.), nu există nicio legătură, societatea având asociaţi diferiţi, administratori diferiţi, singura legătură care duce de altfel în eroare în acest caz, este faptul că a păstrat denumirea de "B." însă societatea care administrează restaurantul este Bosfor Anatolya S.R.L. Restaurantul nu are nimic în comun cu vechiul restaurant menţionat în acţiune iar în cadrul restaurantului nu se organizează evenimente (nunti, botezuri şi nici măcar revelioane), ceea ce s-a ataşat la cerere este o oferta pentru Revelionul 2020, însă având în vedere ca nu s-au ocupat locurile pentru acest eveniment, Revelionul 2020 nu s-a organizat.

Astfel, consideră că societatea care trebuia chemată în judecată este vechea societate care a administrat "B." (B. S.R.L.), aceasta neavând calitate în prezenta cauză.

Mai mult decât atât, fotografiile din interiorul restaurantului de unde reiese ca s-au organizat evenimente, nu sunt fotografii din perioada în care administrează acest restaurant ci din anul 2018, perioada în care societatea abia se înfiinţează în luna iulie, şi aşa cum a menţionat şi-a început activitatea în această locaţie din anul 2019, începând cu anul când a preluat acest restaurant interiorul arata în mod diferit şi nu permitea organizarea de evenimente.

A precizat că în acţiune se solicita remuneraţia unor drepturi patrimoniale de autor corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spaţiul cu destinaţia restaurant şi terasă pentru perioada iulie 2017- martie 2020, în condiţiile în care în 2017 societatea nu era înfiinţată, aceasta constituindu-se şi primind personalitate juridică începând cu 09.07.2018. Deci nu poate achita o remuneraţie care începe din 2017 atâta timp cât nu exista ca societate în acel moment.

A făcut precizarea că la dosarul de fond au fost depuse şi autorizaţiile de funcţionare, eliberate de Primăria Constanta, acestea făcând dovada momentului când societatea a început să desfăşoare activitatea de restaurant. Mai mult decât atât, în anul 2019 societatea pârâtă nu a avut terasă şi avizul de funcţionare aferent anului 2019 nu cuprinde şi terasa.

A mai susţinut că reclamanta a calculat penalităţi în perioada pandemiei, pe care societatea pârâtă nu le-ar putea achita, având în vedere pierderile din aceasta perioadă şi situaţia actuală în loc să fie sprijinită, este pusă în situaţia care o obligă să închidă afacerea, mai ales ca reclamanta solicită în cererea principală sume din anii în care societatea pârâtă nu era măcar înfiinţată, în care societatea nu avea terasă.

Totodată, a arătat că aceasta plăteşte în fiecare an remuneraţia către D. şi având în vedere că nu organizrază evenimente şi în acea perioada nu deţinea nici terasa, nu datorează debitele menţionate către reclamantă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

II.1. Examinând recursul declarat de recurenta-pârâtă Bosfor Anatolya S.R.L., în raport cu posibilitatea încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., verificare care este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanţa de apel, normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, verificând cererea de recurs, se constată că recurenta-pârâtă nu a procedat la încadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acestea reprezentând o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinţei tribunalului, care şi-au găsit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia pronunţată în apel, recurenta-pârâtă ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură şi o judecată din partea instanţei de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu pot fi primite.

Or, prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă trebuia să indice, punctual, de ce sunt greşite considerentele instanţei de apel care sprijină soluţia adoptată. În cauză, însă, recurenta, fără a arăta motivele pentru care consideră nelegală dezlegarea dată de instanţă în faza procesuală a apelului, repune în discuţie aceleaşi aspecte, reiterând în integralitate cele invocate prin cererea de apel şi omiţând faptul că obiectul recursului îl constituie raţionamentul curţii de apel.

Practic, recurenta nu face altceva decât să reia, aşa cum s-a arătat, situaţia de fapt din dosar şi poziţia pe care a susţinut-o de-a lungul procesului, fără a se raporta la considerentele curţii de apel.

Cât priveşte marea majoritate a criticilor, prin acestea s-a tins la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză, activităţile efectiv desfăşurate în spaţiul pe care îl administrează reprezentând chestiuni de fapt care se circumscriu unor motive de netemeinicie, iar nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, fără a se releva normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de instanţa de apel nefiind suficientă pentru a atrage casarea deciziei recurate.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prima instanţă de fond a admis cererea reclamantei în limita perioadei în care pârâta a început să administreze unitatea alimentară restaurant şi terasă, deci începând cu 15 martie 2019, iar nu şi anterior acestei perioade.

Totodată, analizând probatoriul administrat în cauză a reţinut că s-a făcut dovada organizării de evenimente în spaţiul deţinut de pârâtă, că plata remuneraţiilor a fost dispusă doar pentru perioada ulterioară lunii aprilie 2019, când pârâta era înfiinţată începându-şi şi activitatea.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia recurenta-pârâtă a achitat anual remuneraţii către D., şi aceasta a primit o dezlegare din partea instanţei de apel, care a explicitat faptul că A. şi D. gestionează drepturi diferite, plata drepturilor cuvenite artiştilor interpreţi fiind distinctă de remuneraţiile datorate compozitorilor muzicali.

Aşadar, în condiţiile în care recurenta nu a formulat argumente prin care să susţină greşita interpretare a normelor care permit reclamantei să solicite plata remuneraţiilor corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale, Înalta Curte nu poate proceda la analiza criticilor din recurs din perspectiva niciunuia dintre motivele de casare prevăzute prin dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Ca atare, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei nulităţii recursului, precum şi efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, şi va anula recursul declarat de pârâta Bosfor Anatolya S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 225A din 15 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta Bosfor Anatolya S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 225A din 15 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 aprilie 2024.