Inadmissibility of appeal for omission of subsidiary claim requiring judgment completion under Civil Procedure Code Art. 445

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2024

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. x/2020, reclamantul A.., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună în principal, nulitatea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 28.10.2019 la C. şi D., încheiat între părţi şi având ca obiect imobilul situat în localitatea Dumbrăviţa, str. x, mansardă, judeţul Timiş, înscris în CF nr. x Dumbrăviţa, nr. cadastral/nr. topografic x şi revenirea la situaţia anterioară, fără obligaţia de a restitui preţul, acesta urmând a fi compensat cu obligaţia pârâtei de a restitui împrumutul în valoare de 80.000 euro către reclamant; în subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că nu se poate dispune nulitatea contractului, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea împrumutului în cuantum de 80.000 euro, cu dobândă legală penalizatoare, către reclamant; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, reclamantul a solicitat să se dispună, din oficiu, notarea acestui proces în cartea funciară nr. x Dumbrăviţa, pentru imobilul situat în localitatea Dumbrăviţa, str. x, et. mansardă, judeţul Timiş, nr. cadastral/nr. topografic x, potrivit art. 902 şi urm. C. civ.

Pe cale reconventională, pârâta-reclamantă a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate că între părţi a intervenit o donaţie deghizată, ascunsă sub forma virării în contul său a sumei de 80.000 Euro, aceştia fiind dăruiţi deghizat, cu cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1243/PI din 07 iulie 2022, Tribunalul Timiş a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A.. în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect constatare nulitate act juridic.

A respins cererea reconvenţională formulată de către pârâta-reclamantă reconvenţional B. în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvenţional A., având ca obiect constatare donaţie deghizată.

A respins cererea de obligare a pârâtei la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

A respins cererea de obligare a reclamantului la plata către pârâtă la plata de cheltuieli de judecată ca nedovedită.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia nr. 223 din 28 septembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de apel şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibil apelul formulat de apelantul reclamant A.. împotriva sentinţei civile nr. 1243/PI din 03.11.2022 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2020.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta pârâtă B. împotriva sentinţei civile nr. 1243/PI din 03.11.2022 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2020.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 223 din 28 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a formulat recurs reclamantul A.., ce a fost înregistrat pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de recurs formulată, şi întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant solicită casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, arătând că, în mod nelegal, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de apel formulate de acesta.

Astfel, arată că instanţa de apel a avut în vedere prevederile art. 445 C. proc. civ. considerând că, în speţă, se află în prezenţa unei cereri de completare a hotărârii pronunţate de prima instanţă, pentru care legiuitorul a prevăzut o cale specială de soluţionare, prin art. 444 C. proc. civ.

Or, susţine recurentul, din lecturarea dispozitivului instanţei de fond, rezultă că prin soluţia pronunţată tribunalul a înţeles să respingă cererea formulată de acesta, în întregul ei, iar nu s-a rezumat la o analiză doar asupra capătului de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 07 februarie 2024, intimata B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, justificat din perspectiva încadrării greşite a criticilor pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 20 februarie 2024, însă acesta nu a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale relevante, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente:

Prioritar, examinând motivele de recurs sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea vizează considerentele instanţei de apel, care au stat la baza soluţiei de respingere a căii de atac a apelului exercitate de recurent, din perspectiva modalităţii în care aceasta a făcut aplicarea normelor de drept incidente în cauză, referitoare la inadmisibilitatea cererii de apel prin care se sesiza omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra unui petit al acţiunii, în condiţiile în care legiuitorul a prevăzut o cale specială în acest scop.

Faptul că soluţia de inadmisibilitate a cererii de apel a fost criticată în recurs din perspectiva unui motiv de nelegalitate invocat greşit de către recurent nu poate fi sancţionat cu nulitatea cererii de recurs, în condiţiile în care criticile ar putea fi analizate din perspectiva unui alt motiv de casare.

Faţă de aceste considerente, văzând că apărările vizând pretinsa aplicare greşită a dispoziţiilor art. 444-445 C. proc. civ. în prezenta cauză pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, urmând ca analiza legalităţii hotărârii recurate să fie realizată din perspectiva acestui motiv de nelegalitate.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine că recurentul a criticat soluţia instanţei de apel prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de acesta împotriva sentinţei tribunalului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că, în cuprinsul cererii de apel cu care a investit instanţa de control judiciar, apelantul-reclamant a arătat că, deşi în principiu este de acord cu întreaga motivare a tribunalului, această instanţă nu s-a pronunţat cu privire la celălalt capăt de cerere din acţiunea formulată, şi anume cu privire la cererea de "obligare a pârâtei la restituirea împrumutului în cuantum de 80.000 euro, cu dobândă legală penalizatoare, către reclamant".

Instanţa de apel a calificat această cerere a apelantului ca fiind una în completarea hotărârii primei instanţe de fond, căreia i s-a reproşat nepronunţarea pe un petit al cererii de chemare în judecată şi, constatând că prin dispoziţiile art. 445 C. proc. civ. se prevede o procedură specială prin care pot fi verificate susţinerile unei părţi în sensul omisiunii pronunţării asupra unui capăt de cerere, a respins apelul declarat de reclamant, ca inadmisibil.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare."

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 445 C. proc. civ., "Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444."

Din textele legale citate rezultă că procedura completării hotărârii este obligatorie, astfel încât, în ipoteza în care instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri cu care a fost învestită, partea nu poate opta între a solicita completarea hotărârii sau a declara apel.

Verificând cererea introductivă de instanţă, reiese că reclamantul a învestit instanţa cu trei petite distincte, şi anume: (1) constatarea nulităţii contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu încheierea nr. 1835 din 28.10.2019 la C. şi D. şi revenirea la situaţia anterioară, fără obligaţia de a restitui preţul, acesta urmând a fi compensat cu obligaţia pârâtei de a restitui împrumutul în valoare de 80.000 euro către reclamant; (2) în subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că nu se poate dispune nulitatea contractului, obligarea pârâtei la restituirea împrumutului în cuantum de 80.000 euro, cu dobândă legală penalizatoare, către reclamant; (3) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1243/PI din 07 iulie 2022, Tribunalul Timiş s-a pronunţat pe petitul 1 al acţiunii, analizând incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 1207 alin. (1) C. civ., verificând îndeplinirea condiţiilor necesar a fi îndeplinite pentru a fi în prezenţa viciului de consimţământ al erorii.

La pagina 8 din hotărâre, instanţa a reţinut că, astfel cum reiese din probele administrate, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor de mai sus cu privire la eroare şi a aspectelor de fapt invocate în susţinerea cererii sale.

Apoi, tribunalul, la pagina 9 din hotărâre, a procedat la analiza cererii reconvenţionale formulate de pârâtă, conchizând că nici în privinţa acesteia nu sunt întrunite condiţiile cu privire la reţinerea existenţei unei donaţii deghizate.

Urmare a analizei astfel realizate, tribunalul a conclutionat, reţinând în mod expres în cuprinsul considerentelor, la pagina 10 din hotărâre, că urmează să respingă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A.. în contradictoriu cu pârâta B. "având ca obiect constatare nulitate act juridic".

Totodată, a dispus respingerea cererii reconventionale formulate de către pârâta-reclamantă B. în contradictoriu cu reclamantul-pârât A. având ca obiect "constatare donatie deghizată", pentru ca mai apoi să mai facă vorbire doar despre cheltuielile de judecată solicitate de părţi.

Considerentele tribunalului se reflectă şi în soluţia pronunţată prin dispozitivul hotărârii unde, de asemenea, s-a consemnat doar decizia de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul A.. având ca obiect constatare nulitate act juridic, decizia pronunţată asupra cererii reconvenţionale, precum şi pe cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Astfel, nici în considerentele hotărârii primei instanţe de fond şi nici în minuta sentinţei civile nr. 1243/PI din 03 11 2022 a Tribunalului Timiş nu se fac niciun fel de referiri la cererea subsidiară formulată de reclamant, pentru ipoteza în care petitul având ca obiect constatare nulitate contract de vânzare-cumpărare urmează a fi respinsă.

Or, în condiţiile în care situaţia premisă invocată de reclamantul A.. există, respectiv petitul principal al acţiunii a fost respins, se impunea analizarea de către tribunal a cererii subsidiare formulate de reclamant.

Cum prima instanţă de fond nu a procedat la analiza temeiniciei cererii de obligare a pârâtei la restituirea către reclamant a împrumutului în cuantum de 80.000 euro, cu dobândă legală penalizatoare, şi văzând că această omisiune a fost invocată de apelantul-reclamant, prin motivele de apel, în mod corect Curtea de Apel Timişoara a constatat că a fost învestită cu o cerere de apel, însă prin care se tinde la constatarea şi suplinirea acestei omisiunii.

În cauză nu se poate vorbi despre nemotivarea hotărârii în raport cu unul sau mai multe argumente invocate de părţi în dosar care, într-adevăr, erau susceptibile de a fi invocate pe calea de atac a apelului, ci despre nepronunţarea pe un petit al acţiunii, care era necesar să-şi regăsescă o rezolvare în dispozitivul hotărârii de primă instanţă.

Aceasta concluzie este susţinută prin raportare chiar şi la motivele de apel formulate de reclamant, prin care nu s-a invocat insuficienta motivare ori nemotivarea hotărârii tribunalului ci nepronunţarea cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea împrumutului în cuantum de 80.000 euro, cu dobândă legală penalizatoare, asura căruia chiar partea a susţinut că "trebuia şi se impunea să existe o soluţie vizavi de cea de-a doua cerere formulată de către subsemnatul".

Ca atare, cum prima instanţă nici nu a admis şi nici nu a respins cererea apelantului-reclamant de obligare a pârâtei de a achita suma de 80.000 euro pretins acordată cu titlu de împrumut, ci a omis să se pronunţe asupra acestui capăt de cerere, reclamantul nu avea deschisă calea procedurală aleasă pentru a obţine complinirea lipsurilor din dispozitivul sentinţei.

Prin urmare, în mod corect, Curtea de Apel Timişoara a constatat că solicitarea apelantului de soluţionare a unui capăt de cerere asupra căruia instanţa de fond a omis să se pronunţe, atrage inadmisibilitatea acestei căi de atac, prin raportare la prevederile art. 445 C. proc. civ.

Concluzionând, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect că, prin motivele de apel, apelantul-reclamant a sesizat instanţa cu solicitarea de a statua asupra unui capăt de cerere asupra căruia nu a existat o pronunţare din partea Tribunalului Timiş, pretenţie care nu poate face obiectul unui motiv de apel sau de recurs, ci doar a unei cereri de completare a hotărârii.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii sunt nefondate, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata B..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.. împotriva deciziei civile nr. 223 din 28 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 aprilie 2024.