Inadmissibility of cassation appeal against Land Repatriation dispute under Law No. 10/2001 due to statutory suppression of extraordinary remedy

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2024

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin acţiunea înregistrată la data de 06.08.2021, reclamanta A. a solicitat Tribunalului Bucureşti anularea Ordinului nr. 95 din 03.02.2017, emis de pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului prin care au fost soluţionate notificările depuse de autoarea reclamantei; obligarea pârâtului la soluţionarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001; obligarea pârâtului la emiterea unui titlu de proprietate şi punere în posesie pentru imobilul teren în suprafaţă de 450 mp situat în localitatea Izvorul Mureşului, comuna Voşlobeni, judeţul Harghita. De asemenea, reclamanta a solicitat instanţei ca în cazul în care emiterea unui titlu de proprietate nu este posibilă, să dispună obligarea pârâtului la măsuri reparatorii în echivalent pentru acest teren.

Reclamanta a invocat în acţiunea sa dispoziţiile Legii nr. 10/2001, prin care s-au stabilit măsuri reparatorii pentru imobilele naţionalizate, arătând că terenul pentru care a iniţiat demersul judiciar a aparţinut bunicului său şi a fost expropriat, pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului amânând nejustificat soluţionarea notificării prin care a solicitat restituirea sau măsuri reparatorii în echivalent.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 269 din 08 martie 2023, Tribunalul Harghita a admis excepţia tardivităţii acţiunii în ceea ce priveşte petitul 2 din acţiune, a respins excepţia în privinţa celorlalte petite, iar pe fond a respins ca neîntemeiat restul acţiunii.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia nr. 624/A din 26 octombrie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 269 din 08.03.2023, pronunţată de Tribunalul Harghita.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 624/A din 26 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş a formulat recurs reclamanta A., ce a fost înregistrat pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de recurs formulată, şi întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 din C. proc. civ. de la 1865, recurenta-reclamantă a reiterat, ca atare, motivele de apel, susţinând, în esenţă, că, în justificarea dreptului de proprietate invocat, a depus toate actele doveditoare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, din extrasul de carte funciară emis la 04.04.2002 putându-se observa că autorul acesteia figurează în calitate de proprietar.

Se mai arată că pârâtul a emis, în mod nelegal, Ordinul nr. 95/2017, atacat, deşi avea obligaţia să soluţioneze notificarea formulată în 2002, urmând a-i elibera titlul de proprietate în procedura administrativă dispusă de Legea nr. 10/2001.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 16 februarie 2024, intimata Agenţia Naţională pentru Sport a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii şi excepţia nulităţii recursului.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 21 şi 22 februarie 2024, însă aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport cu excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele.

Obiectul pricinii, astfel cum se desprinde din evocarea istoricului litigiului, îl constituie solicitarea reclamantei de anulare a Ordinului 95/2018, emisă de către Ministerul Sportului, antecesorul pârâtei, cu consecinţa admiterii notificărilor nr. 105 şi nr. 106, formulate de autoarea reclamantei în baza Legii nr. 10/2001, şi restituirea în natură iar, în subsidiar, în echivalent, a terenului de 450 mp situat în loc. Izvorul Mureşului, comuna Voşlobeni, jud. Harghita.

Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel".

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:

" (1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor anterior menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

Din textele legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în litigiile în care sunt contestate deciziile/dispoziţiile motivate de soluţionare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 este apelul.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanţei supreme, ca instanţă de drept comun în materia recursului, de soluţionarea acestor cauze.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior menţionate, rezultă că decizia nr. 624/A din 26 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia I civilă este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 624/A din 26 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 aprilie 2024.