Territorial jurisdiction for divorce: exclusive competence of the court of the last common residence where one spouse remains domiciled

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin sub dosar nr. x/2024, la data de 15.01.2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 26.06.2010, înregistrată în registrul de stare civilă al localităţii Lunca Bradului sub nr. x din 26.06.2010, în principal prin acordul părţilor, daca pârâta se va învoi, iar, în subsidiar, din culpa exclusivă a reclamantului, întrucât părţile sunt separate în fapt de mai mult de doi ani; efectuarea menţiunilor referitoare la desfacerea căsătoriei în registrul de stare civilă din cadrul Primăriei Lunca Bradului; revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de "C."; exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi asupra minorului D.; stabilirea locuinţei minorului la mamă; stabilirea în sarcina reclamantului, în calitate de tată, a obligaţiei de a contribui la întreţinerea minorului D. prin plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, în cuantum de 1/4 din venitul minim net pe economie naţională, lunar; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea Judecătoriei Reghin

Prin sentinţa civilă nr. 618 din 31 mai 2024, Judecătoria Reghin a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Constanţa.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că reclamantul solicită, cu titlu principal, desfacerea căsătoriei prin divorţ, fapt ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 915 C. proc. civ., care determină o competenţă teritorială exclusivă, în sensul art. 129 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Ca situaţie de fapt, instanţa a reţinut că din raportul de anchetă socială reiese că reclamantul nu locuieşte la adresa la care figurează cu domiciliu, imobilul în cauză fiind demolat, iar cei doi soţi nu mai locuiesc în localitatea Lunca Bradului, ultimul domiciliu comun al părţilor, copilul părţilor fiind în prezent transferat la Şcoala Gimnazială nr. 22 din municipiul Constanţa.

Coroborând situaţia de fapt astfel reţinută, cu susţinerile reclamantului, potrivit cărora pârâta are reşedinţa în mun. Constanţa, s-a reţinut că Judecătoria Constanţa este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

3. Hotărârea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 12135 din 18 octombrie 2023, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Reghin, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, s-a reţinut că pârâta nu locuieşte pe teritoriul municipiului Constanţa, astfel cum aceasta a indicat şi în faţa instanţei, ci la domiciliul din cartea de identitate, aflat în sat Lunca Bradului, com. Lunca Bradului, nr. 321, jud. Mureş, aspect ce se coroborează cu menţiunile din raportul de anchetă psihosocială, de unde rezultă că pârâta, de la momentul revenirii în ţară, locuieşte în comuna Lunca Bradului, judeţul Mureş, potrivit declaraţiei surorii pârâtei făcută în faţa reprezentanţilor DGASPC.

În raport de situaţia de fapt astfel reţinută, instanţa a apreciat incidenţa dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că unul dintre soţi locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună.

A apreciat că indicarea reşedinţei pârâtei de către reclamant, ca fiind în judeţul Constanţa, nu impunea citarea acesteia doar la reşedinţa indicată, ci şi la domiciliul din cartea de identitate, omisiunea instanţei iniţial învestite conducând, astfel, la imposibilitatea de prezentare a pârâtei în faţa instanţei de judecată încă de la primul termen de judecată.

Totodată, faptul că fiul părţilor este înmatriculat la şcoala "I.C. Brătianu" din mun. Constanţa nu poate determina instanţa să reţină că Judecătoria Constanţa ar fi competentă teritorial, potrivit art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât în temeiul acestui articol se stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de divorţ, în mod exclusiv, indiferent dacă există şi cereri accesorii cu privire la minorii rezultaţi din căsnicie, competenţa instanţei de la domiciliul minorului putând fi stabilită doar în cazul în care instanţa ar fi fost învestită cu o cerere principală în ceea ce îl priveşte pe minor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 26.06.2010; efectuarea menţiunilor referitoare la desfacerea căsătoriei în registrul de stare civilă din cadrul Primăriei Lunca Bradului; revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de "C."; exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi asupra minorului D.; stabilirea locuinţei minorului la mamă; stabilirea în sarcina reclamantului, în calitate de tata, a obligaţiei de a contribui la întreţinerea minorului D. prin plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, în cuantum de 1/4 din venitul minim net pe economie naţională, lunar.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de capătul de cerere principal, având ca obiect divorţ, sunt aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, în cazul în care cel puţin unul dintre soţi mai locuieşte în circumscripţia instanţei de la această locuinţă, iar dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Se reţine că în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reţine că, conform susţinerilor ambelor părţi din faţa Judecătoriei Constanţa, ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în satul Lunca Bradului, jud. Mureş, iar pârâta locuieşte în sat Lunca Bradului nr. 321, comuna Lunca Bradului, jud. Mureş, aceste aspecte fiind consemnate în practicaua sentinţei pronunţate de Judecătoria Constanţa.

Drept urmare, având în vedere că, în speţă, sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze prezenta pricină este judecătoria de la ultimul domiciliu comun al celor doi soţi.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Reghin, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.