Moral damages for malicious complaints and social media posts; validity of service regarding judicial stamp duty and grounds for cassation.

Şedinţa publică din data de 27 martie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 24 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat instanţei:

- obligarea pârâţilor S.C. B. S.R.L. şi C. la plata, în solidar, a sumei de 250.000 RON cu titlu de daune morale, urmare a prejudiciului cauzat reclamantei prin formularea cu rea-credinţă a două denunţuri penale şi prin insultele aduse la locul său de muncă din cadrul APIA Iaşi;

- obligarea pârâtului C. la plata sumei de 250.000 RON cu titlu de daune morale, urmare a prejudiciului cauzat reclamantei prin postările de pe pagina personală de D. din data de 23.05.2018, respectiv: "Şeful APIA Iaşi E. împreună cu amanta sa A.. şi F.. la un pas de a fi trimişi în judecată penală pt. 4 capete de acuzare, Tribunalul Iaşi a mai dat un termen scurt pe 5 iunie 2018" şi "Şeful APIA Iaşi E. împreună cu amanta sa A.. şi F.. în faţa Tribunalului Iaşi. Aceştia sunt trimişi de DNA Iaşi în faţa magistraţilor pt. 4 capete de acuzare. Următorul termen pe 5 iunie 2018. Curtea de Conturi a mai stabilit că trebuie recuperaţi 145.500 Ron de la Dir. APIA Iaşi E. şi a fost pus sechestru pe proprietatea sa", ambele însoţite de fotografii efectuate şi postate fără acordul său;

- obligarea pârâtului C. la ştergerea de pe pagina personală de D. a celor două postări din data de 23.05.2018 şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea prezentei cauze.

La termenul din 07.03.2022 reclamanta a precizat acţiunea arătând că suma de 250.000 RON solicitată pentru primul capăt de cerere se compune din 125.000 RON cu titlu de daune morale, urmare a prejudiciului cauzat prin formularea cu rea-credinţă a celor două denunţuri penale şi 125.000 RON cu titlu de daune morale, urmare a prejudiciului cauzat prin insultele aduse la locul de muncă din cadrul APIA Iaşi.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 817 din 07 aprilie 2022, Tribunalul Iaşi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii C. şi S.C. B. S.R.L.

A obligat pe pârâtul C. să plătească reclamantei suma de 25.000 RON cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul cauzat prin insultele aduse la locul de muncă şi suma de 25.000 RON pentru prejudiciul cauzat prin postările de pe pagina personală de D. din data de 23.05.2018, respectiv "Şeful APIA Iaşi E. împreună cu amanta sa A.. şi jurista F.. la un pas de a fi trimişi în judecată penal pt. 4 capete de acuzare. Tribunalul Iaşi a mai dat un termen scurt pe 5 iunie 2018" şi "Şeful APIA Iaşi E. împreună cu amanta sa A.. şi F.. în faţa Tribunalului Iaşi Acestea sunt trimişi de DNA Iaşi în faţa magistraţilor pt. 4 capete de acuzare. Următorul termen pe 5 iunie 2018. Curtea de conturi a mai stabilit că trebuie recuperat de 145.500 Ron de la Dir. APIA Iaşi E. şi a fost pus sechestru pe proprietatea sa", ambele însoţite de fotografii efectuate şi postate fără acordul reclamantei.

A obligat pe pârâtul C. să şteargă de pe pagina personală de D. cele două postări din data de 23.05.2018.

A respins cererea reclamantei de obligare a pârâţilor C. şi S.C. B. S.R.L. la plata daunelor morale pentru prejudiciul cauzat prin formularea cu rea-credinţă a 2 denunţuri penale, ca fiind neîntemeiată.

A obligat pe pârâtul C. să plătească reclamantei suma de 3220 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (220 RON taxe de timbru şi 3000 RON cu titlu de onorariu avocat).

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 561 din 09 decembrie 2022, Curtea de Apel Iaşi – secţia I civilă a constatat nul apelul formulat de C., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 817 pronunţate la 07.04.2022 de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, pentru neîndeplinirea obligaţiei de timbrare a cererii.

A constatat rămas fără efect apelul incident promovat de A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A obligat apelanţii la plata către intimata A. a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, cu reducerea acestora în conformitate cu dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 561 din 09 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia I civilă au declarat recurs principal pârâţii C. şi S.C. B. S.R.L. şi recurs incident reclamanta A..

4.1. Recursul principal declarat de pârâţii C. şi S.C. B. S.R.L.

Invocând cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., recurentul-pârât C., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al S.C. B. S.R.L., a susţinut, în esenţă, că prin decizia recurată s-a dispus constatarea nulităţii apelului declarat de acesta, pentru neîndeplinirea obligaţiei de timbrare a cererii, fiind obligat şi la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Consideră că decizia din apel a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor din C. proc. civ. referitoare la citare, raportat la prevederile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxa judiciară de timbru, în condiţiile în care acesta nu a fost înştiinţat legal, la domiciliul din cartea de identitate, din jud. Iaşi, despre obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru.

Astfel, arată că i-ar fi fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, prin necomunicarea legală a obligaţiei de plată, fiindu-i negat dreptul de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau cerere de ajutor public judiciar, conform prevederilor legale în vigoare.

Conchizând, susţine că au fost încălcate atât dispoziţiile art. 159-164 din C. proc. civ. care prevăd obligativitatea citării cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată, sub sancţiunea nulităţii, dar şi modalitatea concretă de realizare a procedurii de citare, precum şi prevederile legale privind obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru din art. 33 şi art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

4.2. Recursul incident declarat de reclamanta A.

Sub un prim aspect, se subliniază de către recurenta-reclamantă că solicită admiterea recursului incident doar în ipoteza în care s-ar admite recursul formulat de C. şi/sau B. S.R.L.

Astfel, în această ipoteză, în care s-ar dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului principal, consecinţa imediată ar fi ca şi apelul incident, respins ca rămas fără efect, să nu poată rămâne legal soluţionat, această soluţie putând fi dispusă doar în ipoteza în care apelul principal se respinge pentru motive care nu implică cercetarea fondului.

Totodată, în această ipoteză, ar fi nelegal şi modul de soluţionare de către instanţa de apel a chestiunii cheltuielilor de judecată, pentru care nu s-ar mai justifica reducerea, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 raportat la art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată la 31 martie 2023, intimata A. a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul C. ca nefondat, şi respingerea recursului formulat de pârâta S.C. B. S.R.L., ca fiind formulat de o persoană lipsită de interes procesual şi ca nemotivat.

La 15 mai 2023, intimatul C., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al B. S.R.L., a formulat întâmpinare la recursul incident, solicitând respingerea acestuia.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. este nul, în timp ce recursurile declarate de pârâtul C. şi de reclamanta A. sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

II.1. Recursul principal declarat de pârâta S.C. B. S.R.L.

Prioritar, se impune a se sublinia că, în privinţa recursului declarat de S.C. B. S.R.L., intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat două excepţii, şi anume excepţia lipsei de interes în promovarea recursului şi excepţia nulităţii pentru nemotivarea căii de atac.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 458 din C. proc. civ., potrivit cărora "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane."

Una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile în vederea protecţiei dreptului subiectiv este şi aceea ca titularul ei să justifice, printre altele, un interes actual, determinat şi legitim, condiţie ce subzistă şi în cazul exercitării căilor de atac.

În cauză, întrucât recursul a vizat decizia nr. 561 din 09 decembrie 2022, prin care Curtea de Apel Iaşi a constatat nul atât apelul declarat de C. în nume propriu, dar şi apelul declarat de aceeaşi parte, în calitate de reprezentant al S.C. B. S.R.L., obligând ambii apelanţi la plata cheltuielilor de judecată către intimata A., reiese că parte căzută în pretenţii este şi societatea B. S.R.L., motiv pentru care aceasta justifică un interes legitim şi actual în promovarea căii de atac.

În raport cu acest considerent, văzând că pârâta persoană juridică justifică un interes în schimbarea soluţiei pronunţate de instanţa de apel, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes în exercitarea căii de atac a recursului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L.

Procedând în continuare la examinarea recursului declarat de aceeaşi pârâtă împotriva deciziei nr. 561 din 09 decembrie 2022, în raport cu posibilitatea încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., verificare care este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia nr. 561 din 09 decembrie 2022, Curtea de Apel Iaşi – secţia I civilă a constatat nul apelul formulat de C., în calitate de reprezentant al B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 817 din 07.04.2022 a Tribunalului Iaşi, pentru neîndeplinirea obligaţiei de timbrare a cererii.

Prin cererea de recurs principal, recurentul C. a criticat doar modul în care acesta, în nume personal, nu a fost legal citat cu menţiunea plăţii taxei judiciare de timbru la adresa sa de domiciliu, fără a face vreo critică concretă şi fără a se raporta la soluţia de anulare a apelului declarat în numele S.C. B. S.R.L., pronunţată în cauză de curtea de apel.

Înalta Curte reţine, în acest sens, că recurentul nu au făcut nicio trimitere la considerentele Curţii de Apel Iaşi, la modalitatea în care a fost aplicată instituţia anulării recursului persoanei juridice şi nici nu au indicat vreo normă de drept încălcată de curtea de apel în raport cu acesta, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea deciziei recurate.

Toate criticile din recursul principal sunt îndreptate împotriva soluţiei pronunţate de curtea de apel în legătură cu apelul formulat de C., în nume propriu, nelegala citare şi lipsa comunicării obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru fiind raportate doar la persoana fizică C.. Astfel, acesta a formulat critici împotriva deciziei din apel susţinând că nu i-a fost legal comunicată obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru la domiciliul din sat Iorcani, fără a face vreo referire şi la sediul persoanei juridice şi fără a indica, în concret, nemulţumiri legate de soluţia pronunţată în contradictoriu cu societatea B. S.R.L.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 din C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Drept urmare, având în vedere că recurenta-pârâtă B. S.R.L. nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei nulităţii recursului, precum şi efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 561 din 09 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă.

II.2. Recursul principal declarat de pârâtul C., în nume propriu

Prin recursul formulat, recurentul-pârât a criticat hotărârea de anulare, ca netimbrată, a cererii de apel declarate de acesta împotriva sentinţei civile nr. 817 din 07 aprilie 2022 a Tribunalului Iaşi, arătând că obligaţia de plată nu i-ar fi fost legal comunicată, cu 5 zile înaintea termenului de judecată, la domiciliul său din jud. Iaşi.

Motivele invocate de pârât referitoare la nerespectarea dispoziţiilor legale privind îndeplinirea procedurii de citare se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Astfel, art. 163 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "(1) Comunicarea citaţiei se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea", iar în alin. (3) se arată că "Dacă destinatarul refuză să primească citaţia, agentul o va depune în cutia poştală".

Alin.(6) al aceluiaşi articol prevede că "Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reşedinţă sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citaţia unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuieşte cu destinatarul ori care, în mod obişnuit, îi primeşte corespondenţa".

Înalta Curte constată că la dosarul de apel se găsesc dovezile de comunicare ale actelor de procedură la adresa din Iaşi, str. x, indicată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi prin cererea de apel (în condiţiile în care pârâtul nu a indicat, prin actele procedurale depuse la dosar, vreun domiciliu la care să fie citat).

La primul termen de judecată, în şedinţa publică din 16 noiembrie 2022, Curtea de Apel Iaşi, constatând lipsa de procedură cu pârâtul C., şi văzând şi cererea de amânare formulată de acesta (ceea ce prezumă cunoaşterea despre termenul stabilit în cauză), a dispus amânarea judecăţii la 07 decembrie 2022, termen până la care i-a fost pus în vedere pârâtului să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON. S-a dispus citarea apelantului-pârât atât la adresa cunoscută, din Iaşi, str. x, cât şi la sediul societăţii S.C. B. S.R.L. Totodată, instanţa a dispus efectuarea de verificări în baza de date DEPABD cu privire la domiciliul actual al apelantului C., în vederea citării.

Ca urmare a accesării bazei de date privind evidenţa persoanelor DEPABD şi procedând la interogarea aplicaţiei cu privire la numitul C., s-a constatat, potrivit referatului încheiat la data de 17.11.2022, că apelantul-pârât figura cu domiciliu activ în jud. Iaşi.

Astfel, curtea de apel a comunicat citaţia cu menţiunea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, pentru termenul de judecată din 07 decembrie 2022, la toate adresele menţionate mai sus, inclusiv la domiciliul din jud. Iaşi – indicată şi prin motivele de recurs.

Astfel cum reiese din dovada de comunicare aflată la dosarul de apel, apelantului-pârât C. i-a fost comunicată citaţia pentru termenul din 07 decembrie 2022, cu menţiunea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, în data de 22 noiembrie 2022, deci cu respectarea termenului procedural prevăzut de art. 159 din C. proc. civ., înştiinţarea fiind primită sub semnătură de mama acestuia, G..

Aşadar, citarea recurentului cu menţiunea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru s-a realizat legal, în conformitate cu prevederile art. 163 alin. (6) din C. proc. civ.

Prin urmare, se constată că, pe de o parte, apelantul-pârât a fost înştiinţat, în mod legal, despre obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru aferentă soluţionării apelului şi, pe de altă parte, pentru termenul de judecată din data de 07 decembrie 2022, la care au avut loc, de altfel, şi dezbaterile asupra apelurilor deduse judecăţii, pârâtul a fost legal citat, fiind însă lipsă la strigarea cauzei.

Or, în condiţiile în care apelantul-pârât C. a fost înştiinţat, în mod legal, de obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru aferentă soluţionării apelului încă de la data de 22 noiembrie 2022, conform dovezii de comunicare de la dosar apel, iar citaţia pentru termenul de judecată din 07 decembrie 2022, când Curtea de Apel Iaşi a reţinut cauza în pronunţare, a fost comunicată pârâtului la domiciliul acestuia, rezultat din verificarea din baza de date DEPABD, prin semnarea de către un membru de familie, nu se poate reţine că procedura de citare cu aceasta nu a fost legal îndeplinită ori că obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru nu i-ar fi fost legal comunicată, instanţa de apel făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 163 C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte reţine şi că prevederile art. 164 alin. (4) C. proc. civ. stabilesc că menţiunile din procesul-verbal de înmânare a citaţiei privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.

De altfel, recurentul nu a arătat în ce mod a fost viciată procedura de citare efectuată la domiciliul din sat Iorcani, astfel încât, în absenţa unor argumente concrete legate de pretinsa nelegală citare şi faţă de aspectele deja expuse, controlul judiciar nu relevă vreun viciu în modalitatea de înştiinţare a pârâtului apelant despre existenţa obligaţiei sale de a achita taxa judiciară de timbru şi despre termenul stabilit pentru judecata în apel. Dimpotrivă, chiar, în data de 05 decembrie 2022, reprezentantul convenţional al pârâtului C., avocat H., a transmis la dosar o cerere de amânare a judecăţii cauzei pentru termenul de judecată din 07 decembrie 2022 (la care a anexat şi împuternicirea avocaţială), aspect ce relevă, încă o dată, luarea la cunoştinţă despre termenul de judecată la care Curtea de Apel Iaşi a rămas în pronunţarea asupra apelurilor cu a căror soluţionare a fost învestită.

La şedinţa de judecată din 07 decembrie 2022, în examinarea legalei învestiri a instanţei de apel, Curtea de Apel Iaşi a verificat, cu prioritate, respectarea dispoziţiilor art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., invocând, din oficiu, excepţia de netimbrare a apelului pârâtului, având în vedere că apelantul-pârât nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa – de a depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Într-o atare situaţie, în mod legal a apreciat instanţa de apel că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 33 şi art. .36 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 470 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a procedat la anularea apelului ca netimbrat.

În concluzie, reţinând faptul că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu pârâtul C. pentru faza de judecată a apelului, Înalta Curte constată ca fiind nefondate criticile acestuia subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

II.3. Recursul incident declarat de reclamanta A.

Recursul incident declarat de reclamantă, care are scop conservator şi care a vizat exclusiv corelarea soluţiei date asupra apelului incident în raport cu soluţia dată asupra apelului principal, urmează a fi respins având în vedere soluţia pronunţată pe recursurile pârâţilor, în sensul respingerii acestora, cu consecinţa menţinerii ca legale şi temeinice a hotărârii de anulare, ca netimbrat a apelului formulat de C., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al B. S.R.L.

De vreme ce, în recurs, nu s-a schimbat situaţia pârâţilor, apelul principal fiind respins pentru un motiv ce nu implică cercetarea fondului – nulitate pentru netimbrare - se impune a fi păstrată şi soluţia de respingere a apelului incident declarat de reclamanta A., ca rămas fără efect, în conformitate cu dispoziţiile art. 472 alin. (2) din C. proc. civ.

Cum partea interesată a contestat soluţia de respingere ca rămas fără efect a apelului incident doar pentru ipoteza admiterii apărării părţii adverse referitoare la nelegala citare şi, implicit, greşita admitere a excepţiei nulităţii cererii de apel pentru netimbrare, iar nu a apreciat că instanţa de apel ar fi aplicat greşit prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. în cauză, Înalta Curte urmează a respinge recursul incident declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 561 din 09 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă.

Totodată, având în vedere că niciuna dintre părţi nu poate fi considerată drept parte care a câştigat procesul, în sensul prevăzut de art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a fi respinsă şi cererea formulată de recurenta-reclamantă A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes în exercitarea căii de atac a recursului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L.

Anulează recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 561 din 09 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul principal declarat de pârâtul C. împotriva aceleiaşi decizii.

Respinge recursul incident declarat de reclamanta A. împotriva aceleiaşi decizii.

Respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă A., de obligare a recurenţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.