Recusal of judges dismissed for failing to establish impairment of impartiality via procedural order of appeals

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea din 23 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de petenţii A. şi B. împotriva doamnelor judecător C. şi D..

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs petenţii A. şi B., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 24 noiembrie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin cererea de recurs, recurenţii au arătat că apelul declarat împotriva soluţiei pronunţate în solicitarea de lămurire a sentinţei civile nr. 2525 din 1 noiembrie 2019 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel înaintea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 136A din 3 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cererea de recuzare a fost formulată în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., având în vedere că, în opinia recurenţilor, prin pronunţarea deciziei civile nr. 136A din 3 februarie 2022, care a avut ca obiect apelul împotriva sentinţei civile nr. 2525 din 1 noiembrie 2019 a Tribunalului Bucureşti, membrii completului de apel şi-ar fi exprimat părerea cu privire la soluţia apelului formulat împotriva încheierii de lămurire din 9 octombrie 2020, ce viza lămurirea sentinţei civile nr. 2525/2019.

În opinia recurenţilor, apelul împotriva încheierii de lămurire a sentinţei civile nr. 2525/22019 trebuia soluţionat anterior apelului declarat împotriva sentinţei nr. 2525/2019, şi nu în ordinea inversă în care s-a procedat.

Totodată, au considerat că argumentele invocate de instanţa de apel pentru respingerea cererii de recuzare sunt superficiale şi nu iau în considerare corect aspectele procedurale referitoare la ordinea învestirii instanţei de apel şi la ordinea firească de analiză a celor două apeluri.

2. Procedura derulată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor. Prin încheierea din 12 octombrie 2023, completul de filtru a admis, în principiu, recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionare la 29 februarie 2024.

La termenul din 29 februarie 2024, instanţa supremă a rămas în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Luând în examinare motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recurenţii au invocat, în esenţă, o încălcare de către instanţa de apel a regulilor de procedură, respectiv a prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de recuzare a doamnelor judecător C. şi D., precum şi o motivare insuficientă a soluţiei pronunţate.

Analizând legalitatea încheierii contestate, prin prima motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază nefundamentate criticile recurenţilor, aceştia tinzând, în realitate, la reaprecierea de către instanţa de recurs a cererii de recuzare în sine, ceea ce nu poate fi primit, având în vedere că cenzura exercitată în recurs nu poate fi decât una de legalitate (a încheierii recurate, în acest caz).

Din perspectiva legalităţii, se constată însă că, prin încheierea atacată, completul învestit cu soluţionarea cererii de recuzare s-a raportat la motivul de incompatibilitate de care petenţii s-au prevalat, reţinând în mod corect, în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., că această normă are în vedere situaţia în care judecătorul învestit cu soluţionarea unei cauze, înainte de momentul procesual al deliberării şi pronunţării soluţiei, îşi exprimă părerea cu privire la modalitatea de soluţionare a pricinii.

În concret, instanţa a apreciat că, din punct de vedere al testului subiectiv, nu există nici un motiv care să afecteze imparţialitatea judecătorilor, iar, din punct de vedere obiectiv, împrejurările relevate nu pun nicio problemă din punctul de vedere al unui observator exterior şi neutru în ceea ce priveşte imparţialitatea judecătorilor cauzei.

Prin recursul de faţă, recurenţii nu susţin critici distincte pentru evaluarea motivelor de recuzare prevăzute de art. 42 lin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de către completul învestit cu soluţionarea acestui incident procedural privind compunerea instanţei; cu toate acestea, se constată că acesta a fost analizat în mod corect de instanţa învestită, inclusiv prin raportare la reperele jurisprudenţiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 din Convenţia europeană, cu referire la cerinţa independenţei şi imparţialităţii instanţei (pe baza noţiunilor autonome de imparţialitate obiectivă şi imparţialitate subiectivă).

Cererile de recuzare trebuie analizate în lumina dispoziţiilor legale aplicabile, art. 41 - 42 C. proc. civ., conform cărora recuzarea unui complet de judecată poate fi admisă doar dacă sunt întrunite motivele expres prevăzute de lege. Aceste motive presupun fie existenţa unei suspiciuni rezonabile de lipsă de imparţialitate a completului, fie apariţia unor circumstanţe obiective care să plaseze judecătorul într-o situaţie de incompatibilitate.

Motivul de incompatibilitate de care petenţii s-au prevalat, reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., are în vedere situaţia în care judecătorul şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza în care a fost desemnat să o judece.

Or, astfel cum a reţinut Curtea de Apel, nu se poate reţine că, prin pronunţarea deciziei civile nr. 136A din 3 februarie 2022, prin care s-a soluţionat fondul litigiului, completul de judecată şi-ar fi exprimat părerea cu privire la soluţia ce urma a se pronunţa în apelul exercitat împotriva încheierii de lămurire din 9 octombrie 2020, întrucât cele două căi de atac se referă la aspecte juridice distincte şi sunt evaluate separat, fără ca soluţionarea uneia să determine, în mod necesar, rezultatul celeilalte. Drept urmare, ordinea soluţionării acestora nu poate fi considerată un indiciu al vreunei conduite părtinitoare din partea completului.

Trebuie subliniat că ordinea în care instanţa soluţionează cauzele aflate pe rol reprezintă, în primul rând, o chestiune de administrare judiciară şi de organizare a procesului, judecătorii având libertatea de a stabili această ordine în funcţie de specificul cauzei, de cerinţele procedurale şi de necesităţile practice ale desfăşurării procesului.

În al doilea rând, având în vedere natura distinctă a celor două apeluri, prioritatea soluţionării apelului asupra sentinţei este dictată de caracterul său devolutiv şi de importanţa soluţionării fondului cauzei, pe când analiza apelului declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de lămurire este limitat strict la analiza legalităţii şi temeiniciei lămuririlor oferite de prima instanţă. Astfel, o soluţie diferită asupra fondului poate face inutilă sau irelevantă analiza unei chestiuni cu caracter subsidiar, cum este cererea de lămurire a dispozitivului.

Drept urmare, alegerea de a se pronunţa mai întâi asupra căii de atac declarate împotriva sentinţei nu indică, prin ea însăşi, vreo lipsă de imparţialitate sau conduită părtinitoare, şi, în niciun caz, nu reprezintă exprimarea părerii cu privire la soluţia pronunţată în cererea de lămurire a dispozitivului, nefiind de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenţii susţinând că motivarea încheierii atacate este pur formală şi superficială, Înalta Curte nu reţine existenţa unor vicii de motivare a soluţiei adoptate sub aspectul neincidenţei cazului de incompatibilitate absolută prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Încheierea recurată satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinată incidenţa ipotezei de incompatibilitate invocate de recurenţi la cazul concret dedus judecăţii, argumentele instanţei fiind prezentate într-o manieră clară şi concisă.

În aceste condiţii, împrejurarea că instanţa nu a răspuns fiecărei susţineri formulate de recurenţi, nu echivalează cu nemotivarea încheierii atacate.

Motivarea clară şi accesibilă a instanţei răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile, dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligaţiei de motivare putând să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuind analizată în lumina circumstanţelor fiecărei speţe (Hotărârea din 9 decembrie 1994, în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 28 iulie 2005, în cauza Albina contra României).

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că încheierea recurată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din acelaşi cod, va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A., în nume propriu şi în calitate de mandatar al pârâtei B., împotriva încheierii din camera de consiliu din 23 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.