Negative jurisdictional conflict resolved: interim residence change claim assigned to Buhuși Court based on child's legal domicile

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş sub nr. x/2024, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta B., cererea prin care a solicitat, pe calea ordonanţei preşedenţiale, modificarea măsurii privind locuinta minorei C., la domiciliul său, cu cheltuieli de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2072 din data de 22.08.2024, Judecătoria Balş a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată prin întâmpinare şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Buhuşi.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 998 şi art. 114 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că locuinţa minorei a fost stabilită de către părţi la domiciliul mamei din Buhuşi, str. x, jud. Bacău, conform convenţiei încheiate în formă autentică, iar pe durata vacanţei minora se află în vizită la tată, în considerarea exercitării dreptului de a avea legături personale cu copiii săi minori. Acest aspect este confirmat inclusiv de faptul că minora este înscrisă la o unitate de învăţământ din judeţul Bacău, unde figurează cu domiciliul şi unde locuieşte împreună cu sora sa şi mama acestora.

A arătat instanţa că simpla găzduirea a minorei de către tată pe durata vacanţei, cu un anumit scop şi pentru o durată determinată, în considerarea exercitării dreptului de a avea legături personale cu aceasta, conform convenţiei amintite, nu este de natură a fi asimilată cu noţiunea de domiciliu al minorei.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentinţa nr. 664 din 15 octombrie 2024, Judecătoria Buhuşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de reclamantul A., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balş, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 998 şi art. 114 alin. (1) C. proc. civ., art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., precum şi faptul că, pentru stabilirea competenţei teritoriale prezintă interes locuinţa pe care persoana ocrotită o avea în fapt la data introducerii cererii de chemare în judecată, aspect prevăzut în mod expres de dispoziţiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, instanţa a reţinut că pârâta, prezentă la termenul de judecată din data de 08.10.2024, a confirmat faptul că minora se află la domiciliul tatălui, fiind înscrisă la şcoală provizoriu.

Prin urmare, instanţa a constatat că atât la data sesizării primei instanţe, cât şi la data învestirii Judecătoriei Buhuşi cu soluţionarea cererii de chemare în judecată, locuinţa în fapt a minorei se afla la tatăl reclamant, în oraşul Balş, str. x, jud. Olt.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuşi, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 400 C. civ., "(1) În lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic. (2) Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior."

În enumerarea din art. 106 C. civ. a măsurilor de ocrotire se arată că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege.

Conform art. 261 C. civ. intitulat "Îndatorirea părinţilor", plasat în Cartea a II-a, "Despre familie", părinţii sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creştere şi educare a copiilor lor minori, iar, potrivit art. 265 din acelaşi act normativ, "Toate măsurile date prin prezenta carte în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi, precum şi măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenţa instanţei de tutelă. Dispoziţiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător".

Prevederile art. 107 alin. (1) C. civ. stabilesc că: "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanţa de tutelă".

Coroborând aceste dispoziţii legale, reiese că o cerere având ca obiect stabilirea locuinţei unui minor este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie.

Aceasta se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, potrivit art. 114 C. proc. civ., care stipulează că: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritoriala îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

În speţă, instanţele în conflict au considerat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile art. 998 şi art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Cu toate acestea, conflictul negativ de competenţă intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" de către instanţele ce şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cererii deduse judecăţii.

Potrivit art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege".

Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.

Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

Reclamantul a învestit Judecătoria Balş cu soluţionarea prezentei cauze în considerarea faptului că minora C. locuia, la data introducerii cererii de chemare în judecată (5.08.2024), împreună cu tatăl său la domiciliul din oraşul Balş, str. x A, jud. Olt, începând cu luna iunie 2024, aspect consemnat în Ancheta nr. 25998/9.08.2024 şi în Ancheta socială nr. 1574/14.08.2024 .

Chiar dacă această împrejurare a fost confirmată de către reclamant în faţa Judecătoriei Balş, susţinere consemnată în încheierea din 21 august 2024 ("minora a locuit cu mama sa până în luna iunie când a venit în vacanţă la tatăl său"), precum şi de pârâtă, astfel cum s-a reţinut în Ancheta nr. 25998/9.08.2024 şi cum s-a consemnat în încheierea din 8 octombrie 2024 a Judecătoriei Buhuşi, Înalta Curte nu poate face abstracţie de faptul că domiciliul minorei a fost stabilit de către părţi prin Convenţia încheiată în procedura divorţului cu copii minori autentificată sub nr. x/7.08.2020 . Aceasta pentru că ceea ce contează în determinarea domiciliului persoanei ocrotite, în speţă a minorei C., este domiciliul său legal, adică acela stabilit prin hotărâre judecătorească ori agreat de părţi prin convenţie, atunci când acesta există.

Astfel, prin convenţia autentificată, în mod explicit şi fără echivoc, părţile şi-au manifestat voinţa ca, după divorţ, locuinţa minorei să fie la mama acesteia, B., la adresa din oraşul Buhuşi, jud. Bacău, învoială care produce efecte juridice în planul competenţei teritoriale a instanţei de judecată câtă vreme nu a intervenit o nouă înţelegere a părţilor sau o modificare a măsurii de ocrotire printr-o hotărâre judecătorească, în conformitate cu prevederile art. 403 C. civ.

În consecinţă, în speţă, nu interesează adresa la care minora locuia în fapt la data înregistrării cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care anterior domiciliul acesteia a fost stabilit în acordul parental încheiat prin înscris autentificat cu ocazia divorţului, în consonanţă cu art. 106 C. civ., care prevede că ocrotirea minorului prin părinţi implică şi stabilirea locuinţei minorului.

În egală măsură, în determinarea competenţei, nu pot fi avute în vedere aspectele învederate de pârâtă la termenul din 8 octombrie 2024 în faţa Judecătoriei Buhuşi privind înscrierea provizorie a minorei la o şcoală din Buhuşi, precum şi posibilitatea părţilor de a se înţelege amiabil. Aceasta întrucât, la stabilirea competenţei, prezintă relevanţă situaţia de fapt la data înregistrării cererii de chemare în judecată (5.08.2024), când minora se afla în vancanţă la tatăl său, astfel că nu locuia, în fapt, cu caracter de continuitate, în oraşul Balş. Acordul minorei de a locui cu tatăl său, precum şi eventualul acord al mamei (care, în cursul procesului pendinte a oscilat între lipsa acordul –prin întâmpinare solicitând respingerea cererii reclamantului-, respectiv manifestarea acordului- astfel cum s-a consemnat în încheierea din 8.10.2024 a Judecătoriei Buhuşi-) dar şi înscrierea minorei la o altă şcoală, reprezintă aspecte de fapt ce privesc fondul cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale.

În consecinţă, în temeiul art. 135 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuşi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.