Conflicting competence in small-value debt claim resolved by confirming jurisdiction of first-seized court due to professional status of defendant

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani sub nr. x/2023 reclamanta B. S.A. a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceasta să fie obligată la plata sumei de 1.253,30 RON reprezentând debit restant, penalităţi de întarziere şi cheltuieli de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 112 din data de 13.02.2024, Judecătoria Paşcani a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta B. S.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Botoşani.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 121 C. proc. civ., precum şi a punctelor 1 şi 13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumatorului, sens în care s-a raportat la definiţiile noţiunilor de "operator economic" şi "consumator".

Făcând trimitere la prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a constatat că părţile nu au încheiat o convenţie de alegere a instanţei competente după naşterea dreptului la despăgubire, iar domiciliul pârâtei - Botoşani, jud. Botoşani- se află, conform hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102/2021 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Botoşani.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentinţa nr. 3017 din data de 16.10.2024, Judecătoria Botoşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani, a constatat conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat, din oficiu, judecarea cauzei şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, nu erau aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ. întrucât pârâta A. S.R.L. nu are calitatea de consumator, ci pe aceea de profesionist, în acest sens fiind prevederile art. 3 alin. (2) şi alin. (3) din C. civ.

Raportat la persoana pârâtei şi obiectul cauzei, competenţa în prezentul litigiu nu era una exclusivă, ci era dată de regula generală în materia competenţei teritoriale, înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o competenţă teritorială de ordine privată, aspect ce reiese din conţinutul art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Instanţa a mai reţinut că potrivit prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Astfel, chiar dacă Judecătoria Paşcani nu este instanţa din circumscripţia sediului pârâtei, nu putea să îşi invoce din oficiu necompetenţa teritorială, devenind competentă tocmai prin faptul neinvocării excepţiei de către pârâta A. S.R.L., prin întâmpinare. Or, pârâta nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat prin reprezentant la termenul de judecată stabilit.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta B. S.A. a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 1.253,30 RON reprezentând debit principal şi penalităţi de întârziere, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON.

Potrivit art. 1028 C. proc. civ., "(1) Competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei. (2) Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun".

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a calităţii părţilor şi a normelor de procedură în materia competenţei teritoriale a instanţei în soluţionarea unei cereri de valoare redusă.

Anume, Judecătoria Paşcani a apreciat că reclamanta are calitatea de "profesionist", iar pârâta este "consumator", astfel că sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Botoşani a reţinut că ambele părţi au calitatea de "profesionist", competenţa teritorială fiind de ordine privată, iar instanţa nu avea prerogativa de a invoca, din oficiu, excepţia necompetenţei.

Conform dispoziţiilor art. 2 pct. (2) din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, "consumatorul este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale".

Or, în speţă, pârâta A. S.R.L. este persoană juridică (astfel cum reiese din certificatul de înregistrare aflat la dosarul Judecătoriei Paşcani), ce are calitatea de profesionist, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) şi (3) din C. civ., conform cărora "(2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ."

Astfel, Înalta Curte constată că litigiul de faţă opune doi profesionişti, între care s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/22.03.2023, care, la art. 30 include o clauză atributivă de competenţă, cu următorul conţinut: "Eventualele litigii decurgând între părţi cu privire la neînţelegerile referitoare la valabilitatea, interpretarea, executarea şi/sau desfiinţarea contractului, vor fi soluţionate pe cale amiabilă, în caz contrar se vor soluţiona de către instanţele judecătoreşti competente de la sediul Vânzătorului."

Potrivit art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

Din perspectiva reglementării procesuale civile, clauza atributivă supusă analizei este validă, acţiunea dedusă judecăţii având caracterul unui litigiu între profesionişti, respectiv o acţiune personală, întemeiată pe dispoziţiile privitoare la cererile de valoare redusă, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează competenţa teritorială.

Pe cale de consecinţă, competenţa teritorială urmează regulile dreptului comun, potrivit prevederilor art. 1028 alin. (2) şi art. 107 C. proc. civ., astfel că nu sunt incidente normele de competenţă teritorială exclusivă reglementate în art. 117-121 din C. proc. civ.

În consecinţă, ipoteza de excludere prevăzută de art. 126 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi reţinută la verificarea competenţei teritoriale, din moment ce procesul iniţiat nu are natura unui litigiu în materia protecţiei consumatorilor.

Astfel, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. sunt pe deplin incidente în cauză, cerinţele aplicării lui fiind îndeplinite, iar vânzătorul are sediul în Paşcani, str. x, jud. Iaşi.

Cât priveşte momentul procesual până la care poate fi invocată încălcarea competenţei teritoriale relative, Înalta Curte reţine că potrivit prevederilor art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv în cazul în care sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat, precum şi în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Aşadar, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, de la care părţile pot deroga.

Totodată, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că: "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile prevăzute de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

În procesul de faţă, pârâta nu a transmis formularul de răspuns, conform art. 1030 alin. (4) C. proc. civ. şi nu a invocat o atare excepţie, determinând, prin atitudinea sa pasivă, consolidarea competenţei primei instanţe sesizate.

Faţă de impedimentul legal ce opera cu privire la instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, care nu era abilitată să invoce din oficiu necompetenţa de ordine privată, competenţa ratione personae vel loci s-a fixat în favoarea acesteia, iar orice altă instanţă a devenit necompetentă.

În consecinţă, în temeiul art. 135 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea primei instanţe învestite, respectiv în favoarea Judecătoriei Paşcani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.