Recidivist conviction for high-risk drug trafficking: sufficiency of proof of trafficking versus mere consumption and individualization of sentence

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 71 din 24 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă timpul executat în arest preventiv, începând cu data de 03 august 2004.

S-a luat act că drogurile care au făcut obiectul infracțiunii s-au consumat în procesul analizelor de laborator.

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.000.000 lei, obținută din săvârșirea infracțiunii.

Pentru a se pronunța această sentință și având în vedere mijloacele de probă existente la dosar, respectiv procesul verbal de depistare, procesul verbal de consemnarea denunțului, raportul de constatare tehnico – științifică, declarațiile martorilor C.C., N.B., C.M.V., procesul verbal de consemnare a bacnotelor, coroborate cu declarațiile inculpatului, s-a arătat că se reține următoarea situație de fapt.

În ziua de 02 august 2004, C.M.V. a procurat de la inculpatul C.V. o doză de heroină, lăsându-i drept garanție un ceas, urmând să și-l recupereze în schimbul sumei de 250.000 lei, pentru ca a doua zi, același martor să primească de la inculpat o altă doză de heroină pentru care a plătit suma de 250.000 lei.

C.M.V. a formulat un denunț și a predat doza de heroină asupra cărora, organele de urmărire penală au dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice, prin analizele de laborator și s-a stabilit că produsul este heroină, drog de mare risc.

În urma denunțului, organele de cercetare penală și martorul căruia i s-a înmânat suma de 750.000 lei, s-au deplasat la locuința inculpatului și a cumpărat de la acesta 2 doze de heroină, pentru care a plătit suma de 500.000 lei, iar 250.000 lei i-a înmânat pentru a-și recupera ceasul.

S-a procedat la realizarea flagrantului și s-a găsit asupra acestuia suma de 750.000 lei, în bacnotele înseriate, iar denunțătorului i s-au ridicat cele două doze de heroină care au fost supuse analizelor de laborator.

În contextul situației de fapt expuse și reținute, s-a apreciat că activitatea desfășurată de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Față de conținutul fișei de cazier din care rezultă că acesta a fost condamnat la pedepse de 6 luni închisoare și de 3 ani închisoare pentru furt calificat în dauna avutului privat, prin sentința penală nr. 1395/2001, a Judecătoriei sectorului 5, din care a executat perioada 30 martie 2001 – 11 iunie 2003, când s-a liberat condiționat, mai având un rest de 229 zile s-a reținut starea de recidivă post executorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

În raport de conduita inculpatului, care a recunoscut în parte comiterea infracțiunii, că are 5 copii minori, s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 74 și art. 76 C. pen.

Prin urmare, inculpatul în baza textelor de lege arătate, a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

La individualizarea și aplicarea pedepsei s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., astfel că, durata pedepsei și modalitatea de executare sunt de natură să ducă la reeducarea acestuia.

Reținând că, nu au încetat temeiurile care au dus la arestare, că ele subzistă în continuare și că în plus s-a reținut vinovăția și fiind condamnat, a fost menținută starea de arest, iar din pedeapsa aplicată i s-a dedus perioada arestului preventiv.

Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, susținând ca motiv de apel, greșita condamnare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, deși el nu este decât consumator, astfel că, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar în subsidiar reducerea pedepsei față de situația familială pe care o are, având 5 copii minori în întreținere, fiind singurul întreținător.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a examinat apelul declarat de inculpat, în raport de cele două motive invocate, de actele și dovezile de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 157/ A din 03 martie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În considerentele deciziei s-a motivat că, nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea încadrării juridice, întrucât din probatoriul de la dosar rezultă în mod cert și fără echivoc că inculpatul a vândut la mai multe date, respectiv prin trei acțiuni, la diferite intervale de timp, 4 doze de heroină cu 250.000 lei doza.

În ceea ce privește reducerea pedepsei, s-a arătat că nu se justifică, întrucât instanța de fond a avut în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen.

În consecință, apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, deoarece criticile invocate nu sunt întemeiate.

În temeiul art. 3853 C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpat, care a invocat și susținut aceleași motive din apel, referitoare la greșita condamnare a sa pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, deși el este numai consumator, iar în subsidiar apărătorul acestuia desemnat din oficiu a solicitat și reducerea pedepsei.

Motivele invocate constituie cazuri de casare și înscrise la pct. 17, 171, 18 și 14 de la art. 3859 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat, potrivit motivelor invocate, a actelor și lucrărilor de la dosar, a deciziei și sentinței pronunțate în cauză, a cazurilor de casare înscrise la punctele arătate, cum și din oficiu, se constată că recursul de față este nefondat, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

Potrivit mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei, rezultă în mod ireversibil că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, din procesul verbal din 03 august 2004, de consemnarea denunțului formulat de C.M.V., rezultă că acesta a cumpărat în mod repetat heroină de la inculpat cu 250.000 lei doza, iar la data de 02 august 2004, întrucât nu avea bani i-a lăsat acestuia drept garanție un ceas.

Martorii C.C. și N.B., în declarațiile date arată că au însoțit organele de poliție și au văzut când inculpatului i s-a înmânat de către C.M.V. suma de 750.000 lei, bacnote înseriate, iar acesta i-a dat două punguțe din material plastic, care conțin o substanță pulverulentă de culoare bej.

Potrivit raportului de constatare tehnico – științifică întocmit, la data de 03 august 2004, de către L.A.F.C.D. din cadrul I.G.P.R., de către o comisie de specialiști rezultă că, substanțele primite de către C.M.V. constituie heroină, drog de mare risc.

Prin urmare, față de mijloacele de probă menționate mai sus, cu conținutul arătat, rezultă în mod ireversibil și fără echivoc că ambele instanțe au reținut o situație de fapt justă și conformă cu adevărul, în sensul că inculpatul este traficant de droguri de mare risc și nu consumator așa cum pretinde.

Ca atare, primul motiv de recurs invocate vizând schimbarea încadrării juridice este neîntemeiat neavând temei probator și nici de drept, se va înlătura.

Și cel de-al doilea motiv invocat de către recurent, constând în aceea că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei când i s-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare, care este o pedeapsă mare, exagerată, fără să se aibă în vedere situația familială, în sensul că are 5 copii în întreținere, iar scopul pedepsei poate fi atins printr-o pedeapsă orientată către limita minimă prevăzută de lege, se constată că este de asemenea neîntemeiat.

La individualizarea și aplicarea pedepsei, instanțele au avut în vedere atât gradul de pericol social mărit al faptei comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt cuprinse între 10 ani închisoare și 20 de ani închisoare, că inculpatul este recidivist, dar și datele personale ale acestuia, că are în întreținere 5 copii minori și că nu a fost un traficant care a vândut cantități mari de heroină și într-o rețea organizată, când i-au aplicat circumstanțe atenuante personale.

Ca atare, pedeapsa de 7 ani închisoare nu este o pedeapsă mare exagerată, ea reflectă gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Conchizând că, au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, cum și a tragerii la răspunderea penală prin durata pedepsei aplicate, că motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare, iar din oficiu nu se constată, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive de la 03 august 2004, la 31 mai 2005, potrivit art. 188 C. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 157/ A din 03 martie 2003, a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 3 august 2004, la 31 mai 2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 mai 2005.