Cassation Annulment for Failure to Conform to Statutory Grounds: Unmotivated Appeal Challenging Peremption

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2024

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Sentinţa Tribunalului Iaşi:

Prin sentinţa civilă nr. 1632/2015 din 30 iunie 2015, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A..

A respins acţiunea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtul A. pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului.

A respins excepţiile lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi exerciţiu ale pârâtului.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel reclamantul B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin încheierea din data de 26.05.2016, Curtea de Apel Iaşi a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2014, în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 115 din 26 martie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, a respins cererea de reluare a judecăţii, formulată de apelantul B..

A constatat perimată cererea de apel formulată de apelantul B. împotriva sentinţei civile nr. 1632 din 30 iunie 2015 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

Hotărârea a fost pronunţată cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

3. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 115 din 26 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a declarat recurs reclamantul B..

4. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 19 aprilie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluţia din 14 mai 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

5. Asupra motivelor de casare formulate, se constată următoarele:

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a arătat că motivele pentru care s-a constatat perimarea cererii de apel "au fost greşit interpretate de către completul de judecată", apreciind că se impune admiterea recursului.

Recurentul-reclamant a precizat că a ataşat copie a cererii de apel conformă cu originalul, ce atestă data înregistrării cererii, respectiv 29 ianuarie 2016.

Având în vedere că cererea de apel a fost înregistrată în termenul legal şi nu a fost depăşit termenul legal de 30 de zile de la comunicare, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 15 octombrie 2024.

În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut, în principal, faptul că, susţinerile formulate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. privind sancţiunea nulităţii recursului.

Raportul a fost comunicat părţilor la 1-4 noiembrie 2024.

Recurentul B. a transmis punct de vedere la raport prin care a solicitat reevaluarea aspectelor legale în ceea ce priveşte analiza motivelor de recurs, cu prioritate asupra excepţiei nulităţii privind nemotivarea acestuia.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 10 decembrie 2024, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanţă cu principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

În privinţa acestei căi extraordinare de atac, se reţine că una dintre condiţiile esenţiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ţinut să îşi conformeze conduita procesuală acestor exigenţe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs.

Obligaţia părţii recurente de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulţumiri în raport cu soluţia atacată, ci implică obligaţia de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum şi dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în faţa instanţei anterioare sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanţă sau raţionamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.

Invocarea unor critici care nu se încadrează în nici un motiv de recurs prevăzut de lege sau invocarea lor formală atrage aplicarea sancţiunii nulităţii căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Simple afirmaţii ale recurentului (ca de exemplu, în speţă, "motivele prin care s-a constatat perimarea cererii de apel au fost greşit interpretate de către completul de judecată’’), sau menţionarea termenului de declarare a căii de atac a apelului, nu reprezintă motive efective de recurs şi nu permit a se reţine ca fiind real incident vreun motiv de recurs, ci trebuie indicate critici concrete privind argumentele reţinute de instanţa de apel în justificarea soluţiei pronunţate, cu referire la aspectele de nelegalitate constatate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Ca atare, Înalta Curte reţine că nu sunt indicate normele de drept material care în accepţiunea reclamantului ar fi fost greşit aplicate de către instanţa de apel şi că, în realitate, recurentul enunţă în mod generic şi nedeterminat nemulţumiri legate de hotărârea instanţei de apel, ceea ce nu face să fie cu adevărat motivată calea de atac declarată.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condiţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de recurentul B. împotriva deciziei nr. 115 din 26 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2024.