Court annulled cassation appeal for lack of legal grounds in commercial debt and invoice payment dispute

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2024

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 27.05.2021 sub nr. x/2021 reclamanta CMI Dr. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.108.600,98 RON reprezentând contravaloarea facturilor emise de către reclamantă şi confirmate de către debitoare, precum şi la plata penalităţilor de întârziere datorate în acord cu prevederile art. 9.1 lit. g) din Contractul investiţional 5337/11.09.2014 până la data plăţii efective a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 197 şi următoarele C. proc. civ.

2. Sentinţa Tribunalului Caraş- Severin:

Prin sentinţa civilă nr. 673 din 14 iunie 2023, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta CMI DR. A. S.R.L..

A obligat pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş la plata sumei de 1.108.600,98 RON către reclamantă şi penalităţi de întârziere în limita debitului principal, cuantum de 1.108.600,98 RON.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 5.592,48 RON.

Împotriva sentinţei civile nr. 673 a declarat apel pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş.

3. Decizia Curţii de Apel Timişoara:

Prin decizia civilă nr. 159 din 6 iunie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a constatat perimată cererea de apel formulată de pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş împotriva sentinţei civile nr. 673 din 14 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 159 din 6 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş.

Recurentul pârât nu şi-a întemeiat cererea în drept, formulând următoarele critici cu privire la obligaţiile de plată stabilite în sarcina sa: au fost reţinute de către instanţe în mod greşit obligaţii de plată către reclamanta CM Dr. A. S.R.L. în valoare de 1.108.600,98 RON, penalităţi de întârziere în limita debitului principal în cuantum de 1.108.600,98 RON, deşi o parte din aceste sume au fost achitate, fapt atestat prin ordinele de plată (din cele 17 facturi depuse de reclamant ca fiind neachitate, 9 facturi însumând 889641,9 RON erau deja plătite la data la care a fost depusă în instanţă cererea de chemare in judecata).

A precizat că valoarea de 1.108.600,98 RON pretinsă de reclamantă ca fiind restanţă financiară datorată de Spitalul Municipal de Urgenta Caransebeş nu este reală, ci îndoielnică, întrucât expertul contabil prezintă instanţei un raport din care nu reiese concret, cu exactitate, procedura, etapele si modul în care a efectuat calculele contabile pentru determinarea sumelor datorate şi mai ales a penalităţilor stabilite.

A menţionat că Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş a recunoscut existenţa debitului, însă nu şi a documentelor depuse de CMI Dr. A. în instanţă şi a concluzionat că existenta debitului nu dovedeşte cu certitudine că facturile depuse de reclamant in instanţă sunt neplătite.

Mai mult, se poate observa ca emiterea ordinelor de plată si achitarea efectivă a celor 9 facturi din 17, a avut loc într-o perioadă mult mai scurtă decât reiese din calculele expertizei contabile (ca de exemplu, factura nr. x/29.03.2019, în valoare de 94.048,61 RON si nu de 23.777,78 RON cât o prezintă raportul contabil, a fost achitată cu OP-ul nr. 513 din 30.05.2019 în valoare de 286.083,68 RON).

Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul facturilor nr. x/23.04.2019 în valoare de 107.355,51 RON, care este prezentată în raportul expertizei contabile ca neplatită timp de 736 de zile(rezultând o penalitate de 395.069,28 de RON, a facturii nr. x/24.05.2019 în valoare de 99.048308 RON, care apare scadentă cu data de 23.06.2019, a fost achitată cu OP-ul nr. 753 din 22.07.2019, a facturii nr. x/27.06.2019 în valoare de 97.854,98 RON, precum şi a facturilor nr. x/17.07.2019, nr. y/30.08.2019, nr. z/12.09.2019 precum şi a facturii nr. x/25.10.2019, în valoare de 100.293,18 RON.

A arătat că având în vedere documentele menţionate, consideră că a depus înscrisurile necesare la dosarul cauzei, prin care s-a dovedit achitarea celor 9 facturi, din cele 17 invocate ca neplătite de către creditorul C.M.I. Dr. A. S.R.L., si a conchis că în opinia sa, este eronată expertiza contabilă, întrucât atât reclamantul cat si expertul contabil au schimbat pe parcursul derulării procesului, ordinea si înscrisurile la care a fost calculat iniţial debitul în valoare de 1.108.600.98 RON, reprezentând contravaloarea facturilor restante depuse în cererea de chemare în judecată, împrejurare de natură să nască suspiciuni privind corectitudinea acestora, motiv pentru care a solicitat anularea penalităţilor solicitate de reclamantă.

5. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinare, intimata CMI Dr. A. S.R.L.. a solicitat respingerea recursului pe cale de excepţie, ca fiind nul, şi în subsidiar, pe fondul cauzei, ca neîntemeiat şi, în consecinţă, menţinerea deciziei recurate ca fiind legală şi temeinică.

A învederat că recursul astfel cum a fost formulat, nu vizează soluţia instanţei în ceea ce priveşte perimarea cererii de apel, iar motivele expuse nu pot fi încadrate în nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi ca atare, solicită să se constate nulitatea recursului formulat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aspectele evidenţiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în esenţă, recurentul-pârât critică situaţia de fapt reţinută de instanţele fondului, arătând că facturile imputate ca neplătite au fost în realitate achitate, argumentându-se că ordinele de plată depuse ca suport probator au făcut pe deplin dovada acoperii debitului datorat, în condiţiile în care decizia recurată este una de perimare a cererii de apel.

De asemenea, se insistă asupra faptului că instanţa de apel s-ar fi raportat în analiza penalităţilor datorate la alte înscrisuri şi o altă ordine decât cea prezentată iniţial prin cererea de chemare în judecată, susţinere ce tinde la reanalizarea situaţiei de fapt.

Or, de vreme ce hotărârea atacată nu a vizat o analiză a fondului, ci doar a constatat perimarea apelului, rezultă că niciuna din criticile ce se referă la fondul raporturilor juridice nu are legătură cu obiectul controlului în recurs şi, prin urmare, poate fi încadrată într-un motiv de recurs care să privească decizia recurată, iar nu sentinţa primei instanţe – sentinţă care nu poate fi verificată direct în recurs, în condiţiile unui apel perimat.

De altminteri, chiar dacă fondul ar fi fost dezlegat prin hotărârea din apel, criticile ce tindeau spre reţinerea unei alte situaţii de fapt sau spre reevaluarea unor probe – de ex., invocarea unor pretinse neregularităţi în efectuarea expertizei contabile – aceste susţineri ar viza netemeinicia sentinţei primei instanţe şi s-ar situa oricum în afara celor susceptibile de cenzură în recurs, nefiind obiecţii de nelegalitate sau legate de interpretarea sau aplicarea eronată a normelor de drept şi fiind incompatibile cu scopul recursului, astfel cum este acesta definit de art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cu care instanţei de recurs îi este supusă examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş împotriva deciziei civile nr. 159 din 6 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2024.