Tardive appeal in cassation: 15-day deadline runs from notification, not from one year of finality

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă la 3 ianuarie 2024, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 532 din 4 aprilie 2023, pronunţată de această instanţă în cadrul dosarului nr. x/2022

În motivarea contestaţiei în anulare, a susţinut că a avut parte de o judecată nedreaptă, întrucât în cadrul şedinţei din 4 aprilie 2023 a cerut instanţei să se efectueze o adresă către Camera Notarilor Publici Craiova în vederea eliberării unui certificat de moştenitor care să demonstreze că, la data decesului defunctului A., imobilul din Comuna Tălpaş, Sat Soceni, judeţul Dolj a fost în patrimoniul decedatului, însă instanţa nu a dat curs acestei solicitări.

De asemenea, contestatorul a arătat faptul că prin acţiunile formulate împreună cu revizuentul B., au solicitat să se constate că sunt singurii moştenitori în viaţă ai defunctului decedat la 31 decembrie 1996, având calitatea de moştenitori testamentari conform testamentului încheiat la 29 septembrie 1986.

Din punctul său de vedere, atât timp cât imobilul în discuţie nu s-a regăsit în patrimoniul defunctului la data decesului, existenţa certificatului suplimentar de moştenitor eliberat la data de 31 martie 1997 de către notarul public C. nu poate fi decât ilicită.

A subliniat că, deşi deţine alături de B. calitatea de moştenitor, stabilită în baza sentinţei civile nr. 14738/2000 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, cu toate acestea au fost înlăturaţi de la moştenire prin luarea în considerare, în mod eronat, a declaraţiei false a moştenitorului D., potrivit căreia acesta a fost singurul moştenitor al defunctului. Deşi a formulat cerere, primarul comunei Talpaş a refuzat eliberarea titlului de proprietate pentru imobilul în discuţie, dar în schimb a recunoscut că moştenitor este E..

La 25 ianuarie 2024, contestatorul a depus motivele contestaţiei în anulare, indicând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Astfel, termenul de exercitare a contestaţiei în anulare este de 15 zile şi curge de la momentul obiectiv al comunicării hotărârii. Pe de altă parte, indiferent cât timp ar trece de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data comunicării acesteia, limita maximă în timp până la care poate fi formulată contestaţia în anulare este de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă. În cazul în care comunicarea hotărârii se realizează mai devreme de un an, termenul de 15 zile începe să curgă de la acest moment, iar nerespectarea acestuia va fi sancţionată cu decăderea, chiar şi atunci când contestaţia se formulează în limita unui an de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În acest sens sunt şi statuările Curţii Constituţionale, care prin Decizia nr. 505/2023 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a reţinut următoarele: "Faptul că hotărârea a fost comunicată înainte de împlinirea termenului de un an de la rămânerea definitivă a acesteia nu deschide dreptul părţii interesate să formuleze contestaţia în anulare oricând după comunicare şi până la împlinirea termenului de un an, aceasta având obligaţia să respecte termenul de 15 zile de la comunicare instituit prin art. 506 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ.. Aşadar, părţile nu pot formula contestaţie în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la rămânerea definitivă a hotărârii. Termenul de un an prevăzut de dispoziţiile legale criticate reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor pentru a nu afecta accesul liber la justiţie al persoanelor, determinat de eventualele erori procedurale."

În litigiul pendinte, contestatorul A. a formulat, la 3 ianuarie 2024, contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 532 din 4 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. şi B. împotriva deciziei nr. 1046 din 12 mai 2022, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2015.

Decizia nr. 532 din 4 aprilie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, fiind pronunţată în soluţionarea unei cereri de revizuire a unei decizii pronunţate în recurs, a rămas definitivă la data pronunţării, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) şi (2) pct. 6 coroborate cu art. 513 alin. (5) C. proc. civ., fiind comunicată contestatorului la 24 aprilie 2023 .

Înalta Curte constată că, raportat la dispoziţiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 532 din 4 aprilie 2023 trebuia să fie exercitată în termenul de 15 zile, calculat de la data comunicării deciziei contestate.

Conform art. 180 alin. (1) C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură.

Faţă de dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte", verificând actele dosarului, se constată că termenul în care putea fi introdusă, cel mai târziu, contestaţia în anulare s-a împlinit la 10 mai 2023.

Reglementarea de către legiuitor a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite, servind unei mai bune administrări a justiţiei.

În situaţia nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora atunci "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Prin urmare, întrucât contestaţia în anulare a fost exercitată de contestatorul A. la 3 ianuarie 2024, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a anula calea de atac, ca tardiv declarată, ceea face de prisos analiza excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, precum şi a aspectelor invocate de contestator.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 532 din 4 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.