Nullity of cassation appeal for failure to frame substantive criticism of peremption finding

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III -a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie la 25 iulie 2022, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., strămutarea dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Judecătoriei Roşiori de Vede.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 69 F din 11 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III -a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a constatat perimată cererea de strămutare.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 69 F din 11 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III -a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs petentul A., învederând următoarele:

A arătat că pârâtul B. i-a plătit acestuia de-a lungul anilor cota ce îi revenea de pe terenuri cu intenţia vădită de a-l induce în eroare cu privire la faptul ca o parte dintre acestea ar fi rămas în arendă.

Totodată, a menţionat că ulterior pârâtul i-a adus la cunoştinţă că nu mai este îndreptăţit la cota parte din arendă, având în vedere că terenurile au fost înstrăinate în totalitate. Pârâtul B. a continuat plata sumelor aferente arendei cu intenţia de a-i crea impresia că terenurile au fost vândute doar parţial, respectiv doar 0,200 ha, restul fiind în arendă.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul B. nu a formulat întâmpinare, cererea de recurs fiindu-i comunicată la 3 iulie 2023 .

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Se reţine că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din dispoziţiile legale enunţate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca susţinerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Principala condiţie a legalităţii dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei, întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate conduce la casarea unei hotărâri judecătoreşti. Motivele de recurs trebuie să se raporteze la considerentele hotărârii atacate şi să le combată, prin expunerea unui raţionament juridic contrar. Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a contura nelegalitatea hotărârii atacate şi să permită, astfel, exercitarea controlului judiciar extraordinar al instanţei de recurs.

Verificând în concret respectarea acestor exigenţe, Înalta Curte constată că petentul A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 69 F din 11 mai 2023, prin care instanţa a constatat perimată cererea de strămutare a dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Judecătoriei Roşiori de Vede, formulată în contradictoriu cu intimatul B..

Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 416 C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni."

Aşadar, controlul legalităţii unei astfel de hotărâri în calea de atac a recursului este limitat la verificarea respectării condiţiilor pentru constatarea perimării. Raportat la dispoziţiile art. 416 C. proc. civ., constatarea perimării poate interveni numai după prealabila verificare a următoarelor condiţii: cauza să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni; rămânerea în nelucrare să se fi datorat culpei părţii; neintervenirea unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; inexistenţa unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; şi inexistenţa unei cauze de stingere a procesului prevăzute de o normă specială.

Drept urmare, în cadrul prezentului recurs pot face obiectul controlului de legalitate criticile ce vizează soluţia de perimare a cererii de strămutare.

Înalta Curte constată că recurentul A. s-a rezumat doar la redarea aspectelor referitoare la situaţia de fapt, evocând, în realitate, doar nemulţumirea sa în raport cu situaţia de fapt, fără a expune critici concrete care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de lege sau în cel invocat prin cererea formulată.

Aspectele aduse în discuţie vizează neînţelegerile dintre părţi, prin urmare nu constituie veritabile critici de nelegalitate care să permită instanţei de recurs exercitarea controlului judiciar asupra hotărârii de perimare din perspectiva vreunui motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cu toate că recurentul a indicat drept temei al căii de atac dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri poate fi cerută şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, acesta nu a prezentat argumente juridice pertinente, care să tindă la anularea hotărârii atacate.

Invocarea corectă a motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune enunţarea principiilor sau a regulilor de drept aplicabile cauzei, interpretarea pe care recurentul o consideră corectă şi discordanţa acestei interpretări cu cea dată de instanţa a cărei hotărâre se atacă. Motivul de recurs nu poate fi primit atunci când, deşi se invocă nelegalitatea hotărârii, în realitate se critică situaţia de fapt. Aşadar, descrierea încălcării unei norme de drept material trebuie să fie argumentată.

Recurentul trebuia să dezvolte acest motiv de recurs, adică să indice în mod concret circumstanţele din care rezultă incidenţa sa şi toate argumentele în drept pe care înţelege să se întemeieze, deoarece dezvoltarea motivelor de recurs într-o manieră suficient de precisă este necesară pentru a permite înţelegerea şi verificarea acestora. Această exigenţă este conformă cu art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană statuând că pentru a-şi îndeplini misiunea, instanţele judecătoreşti trebuie să beneficieze de concursul părţilor, care sunt ţinute ca, în măsura posibilului, să-şi expună pretenţiile într-o manieră clară, lipsită de ambiguitate şi structurate într-o manieră rezonabilă.

Pentru considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv anularea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva sentinţei nr. 69 F din 11 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.