Nullity of cassation appeal for failure to specifically challenge appellate reasoning in recognition of foreign maintenance judgment

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 23 noiembrie 2020 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A. a formulat cerere de recunoaştere pe teritoriul României a hotărârii emise la 20 iulie 2020 de către Judecătoria Chişinău, Republica Moldova, prin care instanţa a admis acţiunea cu privire la încasarea pensiei alimentare în sumă de 2.243 RON, începând cu data de 16 august 2019 pentru întreţinerea copilului minor B. de la pârâtul C..

Primul ciclu procesual

2. Sentinţa pronunţată în prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 548 din 19 martie 2021, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis cererea formulată de petenta A. privind recunoaşterea pe teritoriul României a hotărârii pronunţate la 20 iulie 2020 de Judecătoria Chişinău, Republica Moldova, prin care instanţa a admis acţiunea cu privire la încasarea pensiei alimentare în suma de 2.243 RON începând cu 16 august 2019 pentru întreţinerea minorului de la pârâtul C.; a dispus recunoaşterea pe teritoriul Statului Român a hotărârii pronunţate la 20 iulie 2020 de Judecătoria Chişinău, Republica Moldova, prin care instanţa a admis acţiunea cu privire la încasarea pensiei alimentare în suma de 2.243 RON începând cu 16 august 2019 pentru întreţinerea minorului de la pârâtul.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 397 din 23 septembrie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a admis excepţia tardivităţii apelului; a respins, ca tardiv, apelul declarat de apelantul C. împotriva sentinţei civile nr. 548 din 19 martie 2021 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

4. Decizia pronunţată în recurs

Prin decizia nr. 352 din 22 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a admis recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 397 din 23 septembrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

A casat decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Al doilea ciclu procesual

5. Decizia pronunţată în rejudecarea apelului

Prin decizia civilă nr. 247 din 18 mai 2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins apelul declarat de pârâtul C. împotriva sentinţei civile nr. 548 din 19 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

6. Recursul declarat în cauză

În motivarea cererii de recurs, a susţinut, în principal, că potrivit dispoziţiilor art. 1096 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în Republica Moldova a fost dată în lipsa părţii care a pierdut procesul, întrucât nu i-a fost înmânată în timp util o citaţie pentru dezbaterea pe fond a cauzei, astfel încât nu a avut posibilitatea de a se apăra ori de a exercita o eventuală cale de atac împotriva respectivei hotărâri.

A apreciat că a fost nelegal citat chiar şi pentru judecarea cauzei de faţă, întrucât nu a fost citat corespunzător şi nu a putut să îşi exercite dreptul la apărare în timp util, aspect pe care îl poate proba în sensul că hotărârea instanţei din Republica Moldova a fost pronunţată în lipsa lui şi fără a fi citat.

Sub acest aspect, a invocat nulitatea absolută a hotărârii pronunţate, întrucât pe plicul cu comunicarea actelor de procedură apare consemnat clar că nu locuieşte la adresa menţionată. În acest caz, având în vedere şi dispoziţiile art. 166 C. proc. civ., a apreciat că instanţa trebuia să pună în vedere părţii adverse să facă demersuri în vederea comunicării actului de procedură.

În subsidiar, în ipoteza în care se va trece peste apărările formulate, a solicitat modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul de a clarifica aspectele legate de pensia de întreţinere în cuantum de 2.243 RON, respectiv dacă se plăteşte pe întreaga perioadă stabilită - începând cu 16 august 2019 până la majoratul minorului - sau este vorba despre o sumă lunară de plată, începând de la data anterior menţionată, dacă moneda în care trebuie să fie plătită pensia de întreţinere, este în RON româneşti sau RON moldoveneşti. Instanţa nu a făcut nicio distincţie cu privire la monedă, deşi în ambele ţări este aceeaşi monedă, dar acestea nu au aceeaşi valoare intrinsecă.

În drept, a invocat prevederile art. 466 şi următoarele, art. 1096 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Scopul recursului transcende interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale. Din această perspectivă, motivarea căii de atac a recursului presupune invocarea şi argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluţia pronunţată de către instanţa de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute de lege.

Obiectul recursului îl constituie decizia dată în apel, drept urmare motivele de recurs trebuie să se raporteze la considerentele acestei hotărâri şi să le combată, prin expunerea unui raţionament juridic contrar.

În prezenta cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigenţe legale, întrucât recurentul-pârât nu formulează nicio critică care să privească soluţia instanţei de apel şi/sau raţionamentul juridic ce a stat la baza pronunţării acesteia.

Prin cererea de recurs, pârâtul a reiterat argumentele din cererea de apel privind incidenţa dispoziţiilor art. 1.096 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., nelegala sa citare la judecarea cauzei şi nulitatea absolută a hotărârii pronunţate. De asemenea, în subsidiar a solicitat clarificarea aspectelor legate de pensia de întreţinere.

Înalta Curte observă că aceste critici au primit dezlegare prin decizia recurată, instanţa de apel constatând că este neîntemeiat motivul de apel ce priveşte nelegala citare a apelantului în faţa Tribunalului Iaşi, raportat la conţinutul art. 165 C. proc. civ., întrucât acesta a fost citat la ambele adrese, însă a refuzat primirea corespondenţei aşa cum rezultă din dovezile de realizare a procedurii de citare/comunicare. În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la incidenţa prevederilor art. 1.096 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., curtea de apel a constatat că nu sunt aplicabile dispoziţiile Cărţii a VII-a din C. proc. civ. referitoare la procesul civil internaţional, invocate de apelant, faţă de prevederile art. 1065 din acest cod, motiv pentru care a analizat critica din perspectiva dispoziţiilor art. 51 lit. c) din Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală. În acord cu prima instanţă, curtea de apel a mai reţinut că, din cuprinsul hotărârii pronunţate la 20 iulie 2020 de Judecătoria Chişinău, Republica Moldova rezultă că C. a fost legal citat şi nu s-a prezentat pentru a participa în cadrul procedurii respective, fiind întrunită cerinţa prevăzută de art. 51 din Legea nr. 177/1997. Relativ la clarificarea aspectelor legate de pensia de întreţinere, a constatat că hotărârea menţionată prevede clar perioada pentru care este datorată pensia de întreţinere şi că referirea la moneda "leu" are în vedere moneda statului în care a fost pronunţată hotărârea, respectiv leu moldovenesc.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu tinde, prin critici punctuale, la infirmarea considerentelor regăsite în hotărârea atacată, astfel că simplele susţineri formulate prin cererea de apel şi reiterate, ca atare, prin cererea de recurs, nu constituie motive de nelegalitate a deciziei pronunţate de instanţa de apel. De altfel, se poate observa că a reluat inclusiv temeiurile de drept ale cererii de apel, şi anume dispoziţiile art. 466 şi art. 1.096 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. De asemenea, simpla indicare a unui text de lege, fără o corelare cu considerentele deciziei recurate, nu constituie un veritabil motiv de recurs în lipsa unei legături cu raţionamentul instanţei de apel.

Faţă de scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, se reţine că, fără să combată în vreun fel argumentele prezentate de instanţa de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-pârât a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii extraordinare de atac a recursului.

Instanţa de recurs nu poate analiza direct legalitatea hotărârii primei instanţe, ci analiza care se efectuează în recurs reprezintă un control asupra judecăţii realizate de instanţa de apel, astfel cum acesta se reflectă în decizia împotriva căreia a fost exercitat recursul.

Prin urmare, în cauză controlul judiciar nu se poate realiza, deoarece prin cererea de recurs nu au fost aduse critici punctuale deciziei atacate, nu au fost expuse greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel, recurentul-pârât limitându-se să copieze cererea de apel. Or, aparenţa de motivare a recursului nu poate fi privită ca un recurs motivat.

În absenţa unor argumente care să reflecte critici privitoare la raţionamentul curţii de apel, instanţa de recurs nu poate decela aspectele de nelegalitate pe care partea recurentă urmăreşte a le invoca şi nici dacă acestea pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., context în care intervine sancţiunea nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 247 din 18 mai 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.