Mortgage-priority claim against tax authority barred by late stamping fee; appeal rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 16 decembrie 2021 pe rolul Judecătoriei Braşov, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Finanţelor Publice Braşov, solicitând să se constate că reclamantul are calitatea de creditor ipotecar în rang preferat asupra bunului imobil teren în suprafaţă de 5851 mp, înscris în CF x, nr. top x; să se constate că pârâta are calitatea de creditor ipotecar de rang inferior; să se dispună îndestularea cu prioritate a reclamantului din preţul ce va fi obţinut prin vânzarea la licitaţie publică a bunului ipotecat, vânzare iniţiată de pârâtă aşa cum rezultă din adresa comunicată reclamantului cu nr. x din 16 noiembrie 2021, până la concurenţa creanţei sale (124.000 €).

În drept, a indicat prevederile art. 2.344, art. 2.377, art. 2.428, art. 2.420, art. 2.421 şi art. 2.422 din C. civ.

Prin încheierea din 21 aprilie 2022, Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 273/S din 27 octombrie 2022, Tribunalul Braşov a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Finanţelor Publice Braşov.

A respins acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul A., împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Finanţelor Publice Braşov ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 610/Ap din 5 aprilie 2023, Curtea de Apel Braşov – secţia civilă a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 273/S din 27 octombrie 2022 a Tribunalului Braşov.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 610/Ap din 5 aprilie 2023 a Curţii de Apel Braşov – secţia civilă a declarat recurs reclamantul A., formulând următoarele critici:

Instanţa de apel a constatat că taxa de timbru în cuantum de 3.002,5 RON nu a fost plătită, cu toate că, în realitate, această taxă a fost achitată online la 3 februarie 2023, conform dovezii anexate, însă mandatarul său, B. nu a depus-o în timp util la dosarul cauzei, dintr-o eroare. Pentru această situaţie culpa aparţine mandatarului, recurentul-reclamant având domiciliul în Germania.

Recurentul-reclamant nu a indicat temeiul de drept al căii de atac.

5. Apărările formulate de intimata-pârâtă

La 4 iulie 2023, în termen legal, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul din perspectiva criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente cărora acestea li se circumscriu - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamant, curtea de apel i-a pus în vedere acestuia, prin rezoluţia din 27 ianuarie 2023, obligaţia de a achita taxa de timbru în cuantum de 3.002,5 RON. La termenul de judecată din 5 aprilie 2023, constatând că apelantul-reclamant nu a depus dovada achitării taxei şi nici nu a formulat cerere de reexaminare cu privire la modul de stabilire a taxei, instanţa de apel a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii pentru netimbrare pe care a admis-o în temeiul dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ. coroborate cu art. 33 alin. (1) şi (2) şi art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin criticile deduse analizei instanţei de recurs, recurentul-reclamant a susţinut că taxa judiciară de timbru a fost achitată online la 3 februarie 2023, sens în care a anexat confirmarea emisă de Sistemul naţional electronic de plată online a taxelor şi impozitelor utilizând cardul bancar, invocând totodată culpa mandatarului său pentru nedepunerea dovezii de achitare în timp util la dosarul cauzei.

Înalta Curte reţine că, prin nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea apelului, ce poate fi constatată în condiţiile art. 480 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., dispoziţii care stipulează astfel:,,(2) La cererea de apel se va ataşa dovada achitării taxelor de timbru. (3) Cerinţele de la alin. (1) lit. b) şi e) şi cea de la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la alin. (1) lit. c) şi d), sub sancţiunea decăderii. Lipsa semnăturii poate fi împlinită în condiţiile art. 196 alin. (2), iar lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel."

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 176 pct. 6 C. proc. civ., în cazul în care sunt încălcate prevederi referitoare la cerinţe legale extrinseci actului de procedură, nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări, dacă legea nu dispune altfel, neplata taxei de timbru reprezentând o astfel de cauză, care conduce la incidenţa unei nulităţi absolute şi necondiţionate.

Cum apelantul-reclamant nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de curtea de apel, deşi a fost legal înştiinţat despre obligativitatea timbrării cererii de apel, Înalta Curte constată că soluţia de anulare, ca netimbrată, a căii de atac este în conformitate cu dispoziţiile legale incidente.

Împrejurarea că taxa judiciară de timbru datorată pentru soluţionarea cererii de apel a fost plătită de parte la 3 februarie 2023 nu este suficientă pentru a atrage casarea deciziei recurate, deoarece legala învestire a instanţei de apel presupunea ca dovada achitării să fie ataşată la dosarul cauzei până la momentul pronunţării asupra excepţiei nulităţii pentru netimbrare, obligaţie care nu a fost însă îndeplinită, după cum afirmă şi recurentul-reclamant.

Conform art. 177 alin. (2) C. proc. civ., "nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăderea ori o altă sancţiune procedurală sau dacă se produce ori subzistă o vătămare".

Ca atare, anexarea dovezii de plată a taxei judiciare de timbru la cererea de recurs nu este aptă a determina dispariţia cauzei de nulitate constatate de curtea de apel, câtă vreme partea nu a realizat îndreptarea neregularităţii actului de procedură (prin depunerea dovezii de achitare a taxei în cuantumul legal) până la momentul pronunţării asupra excepţiei nulităţii – 5 aprilie 2023.

Cât priveşte susţinerea recurentului-reclamant în sensul că aparţine mandatarului său culpa pentru nedepunerea taxei judiciare de timbru, aceasta excedează controlului de legalitate ce poate fi realizat în etapa recursului declarat în litigiul pendinte, în condiţiile în care obligaţia de a timbra cererea de apel revine în sarcina părţii apelante, independent de cum aceasta a ales să îşi îndeplinească actele de procedură, personal sau prin reprezentant, astfel că anularea apelului se datorează unei neregularităţi care, din punct de vedere procedural, îi este imputabilă. Drept urmare, în cadrul prezentului demers judiciar partea nu se poate prevala de culpa mandatarului său pentru a obţine înlăturarea sancţiunii nulităţii ce a vizat cererea sa de apel, această chestiune privind raportul juridic dintre reclamant şi mandatarul său.

În plus, aceste elemente sunt suficiente Înaltei Curţi pentru a concluziona că soluţia de anulare a apelului formulat de reclamant este în acord cu normele procedurale menţionate, a căror interpretare şi aplicare s-a realizat de instanţa de apel cu respectarea principiilor conturate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, fără a aduce atingere dreptului de acces la o instanţă.

Obligaţia plăţii taxelor judiciare de timbru reprezintă una dintre condiţiile sesizării legale a instanţelor judecătoreşti, nefiind considerată, în jurisprudenţa Curţii Europene, o limitare a dreptului de acces la o instanţă sau o încălcare a dreptului la un proces echitabil, care să fie, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Cauza Larco şi alţii împotriva României, paragrafele 54 şi 58).

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 610/Ap din 5 aprilie 2023 a Curţii de Apel Braşov – secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.